Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere din Iași




Gabriela Pădurariu

Gabriela Pădurariu
Sediul profesional:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com


Sunt Gabriela Padurariu din Iasi iar acesta este locul meu virtual in care imi expun opinia despre diverse aspecte juridice. Accept orice comentariu facut cu bun simt doar pe marginea a ceea ce am scris pe acest blog. In privinta sfaturilor juridice va rog sa nu uitati ca ele nu se pot acorda profesional decat față în față si nu virtual .
Informatiile de pe acest blog nu reprezinta consultanta juridica. Ele nu vor fi folosite decat in scop de informare generala, nu pentru luarea unor decizii. Pentru luarea unor decizii trebuie sa ma contactati personal sau sa apelati la alti profesionisti.
Aceste precizari au semnificatia unei declinari de obligatie.


ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU:

Recunoscută pentru atenţia sa la detalii, Gabriela Pădurariu reprezintă în instanţa de judecată cât şi în faţa altor autorităţi, persoane juridice – societăţi comerciale, ONG-uri, etc. – în diverse cauze civile, comerciale, penale, în special în executarea silită.

Funcţie de interesul celui pe care îl reprezintă ştie să urgenteze sau să temporizeze soluţionarea unei cauze – în special executări silite, cauze comerciale sau procedura insolvenţei -, caută şi găseşte întotdeauna cele mai bune soluţii tehnice din punct de vedere juridic şi al strategiei soluţionării corecte a cauzei de către instanţa de judecată, în sensul că-i oferă toate informaţiile necesare atât în fapt cât şi în drept pentru ca aceasta să poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Din experienţa acumulată în practica dreptului execuţional civil, poate spune că stăpăneşte în amănunt toate subtilităţile şi tertipurile de care se folosesc atât părţile din executarea silită – creditor şi debitor – cât şi executorul judecătoresc şi chiar instanţa de executare, pentru tergiversarea urmăririi silite.

De asemenea, cunoaşte foarte bine cum îşi ascund debitorii bunurile şi veniturile de la urmărire şi cum pot fi acestea descoperite sau readuse în patrimoniul debitorului pentru a putea fi executat silit.

În cazul în care în legătură cu soluţionarea unei cauze s-au ivit probleme legate de ineditul situaţiei fie anterior sesizării autorităţii corespunzătoare, fie în derularea unui proces civil, comercial, penal, fie în faza de urmărire silită, a apelat la grupul de profesionişti în drept – grupul său de colaboratori - care s-a format în timp şi în care dezbat foarte serios probleme de drept material, obiectiv, substanțial, cât şi de procedură, căutând cele mai eficiente soluţii de rezolvare.



DOMENII DE COMPETENŢĂ:


*Servicii juridice în regim de outsourcing (externalizare);

* Consiliere si redactare de opinii juridice;

*Reprezentare in fata instantelor judecatoresti in procese variate (civile, comerciale, drept al muncii, drept penal, etc.);

*Reprezentare in fata altor autoritati (OPC, OSIM, BEJ, OCPI, etc.);

*Specializată in drept executional civil, consiliere in materie de executare silita/ contestatii la executare , contestatii la titlu, orice act juridic care are legatura cu executarea silita;

*Litigii civile (consultanta si redactari de acte, reprezentare, anulari de acte si contracte, executari silite, evacuari, iesiri din indiviziune, alte cereri );

*Litigii comerciale (consultanta referitoare la contracte comerciale , dizolvari voluntare, procedura insolventei, recuperari de debite prin procedura somatiei de plata, ordonantei de plata, etc);

*Plangeri contraventionale (amenzi O.P.C., amenzi D.R. Antifraudă, amenzi de circulatie, amenzi ITM, etc.);

*Litigii de munca: consultanta la incheierea contractelor de munca, negocierea conflictelor de munca, reprezentare, etc.





SEDIUL PROFESIONAL:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com

Adresa:

Adresa:
Clic pe foto

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Click pe fotografie

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Clic pe fotografie

Despre Biroul de Mediator Gabriela Pădurariu:

Biroul de mediator Gabriela Pădurariu oferă servicii mediere în Iași în toate tipurile de conflicte, cu expertiză de abordare fie individual, fie ca echipă.


Dacă vă doriți o rezolvare rapidă pentru disputele dumneavoastră prin servicii de mediere,Biroul de mediator Gabriela Pădurariu cu sediul în Iași, vă pune la dispoziție servicii de mediere ce asigură rezolvarea rapidă a oricărui litigiu de la cele de drept civil precum : grănițuire, revendicare, evacuare, partaj, divorț, încredințare minori, vizitare minori, executarea contractelor, litigii între asociați, la cele de drept penal – plângeri prealabile de lovire, tulburare de posesie, distrugere, precum și de dreptul muncii – drepturi salariale, concedieri.


Medierea reprezintă o alternativă în raport cu justiția de soluționare a conflictelor dintre părți, prin care o terță persoană neutră, imparțială și fără putere de decizie – mediatorul – ajuta părțile să găsească împreuna o soluție care să rezolve neînțelegerile dintre ele.


Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluționare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numărul din ce în ce mai mare al proceselor din instanțe este semnificativ pentru lipsa de dorință, dar și de informare a justițiabililor de a folosi cu eficiență dialogul pentru rezolvarea disputelor.

Pentru ca mediul juridic actual descurajează soluționarea rapidă a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficientă de rezolvare a acestora. Această modalitate este medierea.

Procedura medierii costă și durează relativ mai puțin, aceasta se desfășoară în condiții de confidențialitate maximă, mediatorul având obligația de a păstra secretul dezbaterilor, atât față de persoanele cu care intră în contact în cadrul procedurii de mediere, cât și față de experții pe care părțile îi angajează în diferite cauze.

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

10 octombrie 2010

Ghid plângere C.E.D.O. :

text preluat de pe site-ul :                   http://www.judecator.ro/article/9011/Procedura-CEDO


1. Condiţii de admisibilitate a sesizării Curţii
2. Procedura unei plângeri adresate C.E.D.O.
3. Asistenţa judiciară


Dreptul de a apela la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - C.E.D.O., este garantat prin art. 20 din Constituţia României, potrivit căruia dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, în cazul existenţei unor neconcordanţe între acestea şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele 11 protocoale adiţionale, au fost ratificate de România la 20.06.1994, dată de la care ţara noastră a recunoscut şi jurisdicţia C.E.D.O. Această convenţie şi protocoalele adiţionale, cuprind anumite drepturi fundamentale ale indivizilor care sunt enunţate în mod expres, şi pe care statele contractante sunt obligate să le respecte.
Atunci când unul dintre statele contractante (înaltele Părţi Contractante) au încălcat unul din aceste drepturi fundamentale, persoanele respective se pot plânge Curţii despre aceasta. Plângerile trebuie să privească actele unei autorităţi publice (Parlament, instanţe de judecată, administraţie) dintr-unul din statele semnatare ale Convenţiei, aceasta neputându-se ocupa de plângerile îndreptate împotriva unor persoane particulare sau instituţii private. C.E.D.O. este o instituţie internaţională, care poate primi, cu îndeplinirea anumitor condiţii, cererile persoanelor care se plâng de violarea drepturilor garantate prin Convenţie şi protocoale cu excluderea oricărui alt drept. Ea nu este o instanţă de control faţă de instanţele naţionale, neputând nici să anuleze, nici să modifice hotărârile acestora.
Cererile individuale pot fi adresate Curţii, conform art. 34 din convenţie, de către orice persoană fizică, organizaţii neguvernamentale, sau orice grup de persoane.
  Condiţiile de admisibilitate a sesizării Curţii cu o cerere individuală sunt următoarele:
1.  Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne unei cereri. Aceasta presupune ca persoana respectivă să fi sesizat cea mai înaltă jurisdicţie competentă, cu respectarea regulilor şi a termenelor de procedură.
2.  Termenul în care poate fi sesizată este de 6 luni de la data deciziei interne definitive. Termenul de 6 luni curge de la data la care autoritatea naţională competentă cea mai înaltă şi-a pronunţat decizia (dacă plângerea se referă la o condamnare, termenul curge de la pronunţarea hotărârii finale în ordinea normală a căilor de atac şi nu de la respingerea ulterioară a unei eventuale cereri de revizuire). Dacă se depăşeşte acest termen, Curtea nu mai poate examina plângerea.
3. Cererea trebuie formulată în scris şi semnată de către reclamant sau de către persoana care îl reprezintă, în cazul în care   cererea este prezentată de către o organizaţie neguvernamentală sau de către un grup de persoane fizice, ea trebuie semnată de către persoanele abilitate să reprezinte organizaţia sau grupul respectiv. Când persoana fizică, organizaţia neguvemamentală sau grupul de persoane acţionează prin intermediul unui reprezentant, acesta trebuie să prezinte o procură sau împuternicire scrisă. Camera sau comitetul respectiv al Curţii, pot decide asupra oricărui aspect referitor la faptul de a şti dacă persoanele, care au semnat cererea, erau împuternicite să o facă.
Procedura unei plângeri adresate C.E.D.O. are două faze distincte;
  primă fază  - este examinată cererea în vederea admisibilităţii sau inadmisibilităţii acesteia.
   Dacă aceasta este găsită inadmisibilă, plângerea nu va fi înregistrată pentru soluţionare de către Curte.
   Dacă  plângerea  este  găsită  admisibilă,  se  trece  la
   faza a doua  - înregistrându-se plângerea, care va cuprinde stabilirea faptelor, o încercare de rezolvare amiabilă, şi dacă încercarea de rezolvare amiabilă a dat greş se va întocmi un raport cu care va fi sesizată Curtea, care va pronunţa, în respectiva cauză, o hotărâre.
Prima fază de adresare la C.E.D.O. se va realiza printr-o cerere adresată: Grefierului Curţii Europene a Drepturilor Omului, Consiliul Europei, F-67075 STRASBOURG CEDEX.
Grefierul asistă Curtea în îndeplinirea funcţiilor sale. Lui îi revine rolul de intermediar pentru comunicările şi notificările adresate Curţii sau care emană de la aceasta.
Limbile oficiale ale Curţii sunt franceza şi engleza, dar în prima fază până la admisibilitatea cererii, acestea pot fi redactate şi într-o limbă oficială a uneia din părţile contractante, deci poate fi folosită şi limba română.
Din momentul în care cererea a fost declarată admisibilă, trebuie folosită una din limbile oficiale ale Curţii, dacă preşedintele Marii Camere nu autorizează folosirea în continuare a limbii în care a fost întocmită, în acest caz partea care a solicitat autorizarea trebuie să asigure interpretarea sau traducerea în limbile engleză sau franceză a observaţiilor orale sau scrise, şi să-şi asume şi cheltuielile ce rezultă din aceasta.
Procedura în faţa C.E.D.O. este contradictorie şi publică.                 
Cererea trebuie completată cu exactitate şi întregime. Dacă există mai mulţi reclamanţi, se vor da pentru fiecare dintre ei informaţiile cerute utilizând la nevoie o filă separată. Dacă partea desemnează un reprezentant, acesta trebuie să fie consilier juridic sau avocat, să fie o persoană abilitată să profeseze într-unul dintre statele părţi la Convenţie şi să fie rezidentă  pe teritoriul unuia dintre acestea, sau o altă persoană agreată de Curte.
Faptele care constituie motivele plângerii, trebuie explicate clar, amănunţit şi concis, urmărindu-se descrierea evenimentelor în ordinea în care s-au produs, cu menţionarea datelor exacte. Atunci când faptele se referă la mai multe cereri distincte (ex. mai multe ansambluri de cereri judiciare), trebuie prezentată fiecare cerere în parte. Trebuie arătate cât mai precis posibil dispoziţiile Convenţiei care au fost încălcate, sau când anumite ingerinţe în exerciţiul drepturilor pe care le garantează sunt autorizate de Convenţie, trebuie explicat motivul pentru care se consideră că ingerinţa respectivă nu era autorizată.
Recursurile care s-au exercitat în faţa autorităţilor naţionale trebuie descrise în mod complet, iar dacă un recurs nu s-a exercitat trebuie menţionat şi explicat de ce nu a fost exercitat. Obiectul cererii trebuie să cuprindă ce se aşteaptă de la procedura care se angajează în faţa Curţii, cu precizarea în linii mari, a pretenţiilor pe care le are în vederea unei satisfacţii echitabile. Dacă cererea a mai fost supusă unei alte instanţe internaţionale, trebuie arătate, în detaliu, procedurile urmate şi deciziile date, ataşându-se şi o copie de pe acestea.
Reclamantul care nu doreşte ca identitatea sa să fie divulgată trebuie să precizeze acest lucru şi să facă o expunere a motivelor ce poate justifica această derogare de la regulile Curţii. Preşedintele Camerei poate autoriza anonimatul numai în cazuri excepţionale şi justificate.
Toate hotărârile şi documentele anexate cererii trebuie trimise în copii şi nu originalele, întrucât acestea nu vor mai fi restituite. Curtea nu poate reţine nici o cerere anonimă, sau dacă ea este, în mod esenţial, aceeaşi cu o cerere examinată anterior de Curte, sau deja supusă unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau de reglementare şi dacă ea nu conţine fapte noi.
De asemenea Curtea declară inadmisibilă orice plângere, când o consideră incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei sau protocoalelor sale, în mod vădit, nefondată sau abuzivă.
În cazul în care cererea nu este completată cu toate elementele, este posibil ca, C.E.D.O. să nu înregistreze şi să nu examineze respectiva cerere. Curtea poate să ceară părţilor să-i supună orice informaţie referitoare la fapte, orice documente sau orice alte elemente pe care le consideră pertinente, şi să le invite să supună în scris observaţii complementare.
Chiar înainte de a decide în privinţa admisibilităţii, Camera poate să decidă, fie la cererea părţilor, fie din oficiu, obţinerea unei audienţe, părţile fiind invitate să se pronunţe asupra problemelor de fond ridicate. Odată ce a decis să reţină o petiţie individuală,
Curtea poate invita părţile să-i supună alte elemente de probă, precum şi observaţii scrise. Aceste observaţii scrise sau documente nu pot fi depuse decât în termenul fixat de preşedintele Camerei sau de judecătorul raportor, iar în cazul în care nu se respectă acest termen, acestea nu vor fi adăugate la dosar, cu excepţia cazului în care există o decizie contrară a preşedintelui Camerei.
Pentru calcularea acestui termen se ia în considerare data certificată a expedierii documentului, sau, în lipsa acestuia, data primirii la Grefa.
Preşedintele Camerei, poate, după depunerea observaţiilor de către înalta parte contractantă, în privinţa admisibilităţii cererii, sau după expirarea termenului fixat în acest scop, ca, la cererea petentului sau din oficiu, să acorde asistenţă judiciară acestuia, pentru apărarea cauzei sale.
Asistenţa judiciară se acordă în cazul în care aceasta este necesară bunei desfăşurări a cauzei în faţa Camerei şi dacă petentul nu dispune de mijloace financiare suficiente pentru a face faţă, în totalitate sau în parte, cheltuielilor pricinuite de susţinerea cauzei sale.
Pentru a stabili dacă petiţionarul are sau nu mijloace financiare suficiente, pentru a face faţă cheltuielilor pricinuite de susţinerea cauzei sale, acesta este invitat să completeze o declaraţie în care să se indice resursele sale, bunurile sale sub formă de capital şi angajamentele financiare pe care le are faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa, sau orice altă obligaţie financiară.
Această declaraţie trebuie să fie certificată de autorităţile interne în drept. Grefierul urmează să informeze părţile interesate cu decizia luată, şi cu stabilirea mărimii onorarilor şi a sumei ce se va plăti cu titlu de cheltuieli.
Asistenţa judiciară poate acoperi în afară de onorarii, cheltuielile de deplasare şi de sejur, ca şi alte cheltuieli făcute în avans, prezentate de petent sau de reprezentantul său desemnat.
Preşedintele Camerei poate retrage sau modifica, în orice moment, beneficiul asistenţei judiciare.
Curtea poate acorda o satisfacţie echitabilă, atunci când declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al statului respectiv nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări.

19 iunie 2010

"Traficul intern de droguri" - Disertatie master 2010 - fragment -

"Traficul intern de droguri"
 - Disertatie master 2010 - fragment -

Av. Gabriela Pădurariu
Baroul Iaşi


INTRODUCERE




....................

În acest context se înscrie şi Legea nr. 143/2000, pe care am analizat-o în cuprinsul acestei lucrari de disertatie.

Structura materială a lucrării cuprinde: introducerea, 12 capitole, structurate pe subcapitole, concluzii, jurisprudenţă şi bibliografia ce conţine 15 surse.

Consideraţii generale asupra traficului de droguri



CAPITOLUL I
Noţiuni :

Drogurile, produsele şi substanţele stupefiante sau toxice sunt în general dăunătoare omului, aşa încât sănătatea publică, într-o societate democratică, constituie un aspect important al vieţii sociale, deoarece de aceasta depinde însăşi existenţa omenirii.

...............................
În acest sens, Legea nr.143/2000, art.2, a reglementat traficul de droguri, care constă în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc.

În alin.2 al aceluiaşi articol se arată că, dacă faptele prevăzute la anin.1 şi enumerate mai sus au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa aplicată este mai mare.

Trebuie remarcat faptul că, în cuprinsul art.2 din Legea nr.143/2000, legiuitorul face distincţie intre două infracţiuni de sine stătătoare, şi anume:

- traficul de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 şi
- traficul de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din lege.

Cu toate acestea în doctrina se consideră că art.2 din Legea 143/2000 reglementează două infracţiuni diferite, şi nu o infracţiune în formă tip şi o formă agravată a infracţiunii prevăzute la alin.1 din lege, deoarece există o diferenţă semnificativă între aceste infracţiuni, în special în privinţa obiectului material, dar şi în privinţa tratamentului sancţionator, care este mult mai sever în cazul celei de a doua.

Potrivit art.1 lit.c din Legea nr.143/2000, drogurile de mare risc sunt drogurile înscrise în tabelele anexă nr.I şi II din lege, iar conform art.1 lit.d din aceeaşi lege, drogurile de risc sunt cele înscrise în tabelul anexă nr.III din lege.

Concluzionând, există o delimitare clară în privinţa obiectului material între cele două infracţiuni privind traficul intern de droguri, ceea ce face să constituie infracţiuni distincte, şi nicidecum o singură infracţiune ce conţine şi o agravantă.

.................................
CAPITOLUL II
Obiectul infracţiunii
............................

CAPITOLUL III

Subiectul infracţiunii

.........................


CAPITOLUL IV

Latura obiectivă

Secţiunea 1

Elementul material

.............................

Capitolul VIII:

Instituţia agentului acoperit în legislaţia românească

Istoricul investigatorului acoperit:


Concluzionăm că, prin aceste dispoziţii, se prezumă faptul ca investigatorii acoperiţi desfăşoară activităţi specifice premergătoare urmăririi penale si sunt asimilaţi organelor de politie judiciara.

Capitolul IX:

Autorizarea procurării de droguri, substanţe chimice esenţiale sau precursori de către investigatorul acoperit şi colaboratorii săi:

O instituţie nouă introdusă prin Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri este aceea a autorizării de procuror a procurării de droguri de către investigatorul acoperit şi colaboratorul acestuia.


Capitolul X:

Limitele de acţiune ale investigatorilor sub acoperire ( copy-paste: florian267.blogspot.com )

........................


Capitolul XI:

Aspecte psiho-criminologice privind investigatorului acoperit

..............................

Capitolul XII:

Aspecte reieşite din studiul traficului şi consumului de droguri în România:

Înrăutăţirea situaţiei economice, care a condus creştere continuă a sărăciei, a susţinut crima naţiona internaţională. Bandele de tip mafiot s-au implicat în tot de activităţi, inclusiv traficul de droguri, în timp ce proie de lege împotriva drogurilor şi a spălării banilor se plin între diferite departamente guvernamentale, nefiind nicio votate. Bandele româneşti, care au corupt în prin structurile puterii existente, s-au infiltrat chiar şi în cele înalte niveluri ale poliţiei.

......................

Concluzii:

Combaterea traficului şi consumului de droguri a reprezentat şi reprezintă la nivel naţional o problemă socială complexă, ale cărei modalităţi de manifestare, repercusiuni şi moduri de soluţionare interesează atât factorii instituţionali ai statului, cât şi opinia publică, datorită faptului că este un fenomen deosebit de grav şi periculos, atât pentru sănătatea populaţiei, cât şi pentru stabilitatea economico-socială şi buna dezvoltare a instituţiilor democratice ale statului.

.....................................

JURISPRUDENŢA

1. Trafic de droguri. Confiscare. Autoturism cu care s-au transportat droguri. Lipsa de temei legal al confiscării


..................................................

BIBLIOGRAFIE

Legislaţie

............................................

17 martie 2010

Sustragerea veniturilor si bunurilor de la executarea silită de către debitor - Cazul de suspendare a cursului prescripţiei executării silite prev. de art.405 indice (1) litera c, C.pr.civ.




Sustragerea veniturilor si bunurilor de la executarea silită de către debitor - Cazul de suspendare a cursului prescripţiei executării silite prev. de art.405 indice (1) litera c, c.pr.civ.

- Articol publicat de autoare şi în " Revista română de executare silită " nr. 3/2010, Editura Universul Juridic -

Gabriela Pădurariu






Preliminarii

1. Potrivit prevederilor art. 405 alin. 2 C. pr. civ., termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita, rezultand ca un creditor poate cere executarea silita a obligatiei numai din momentul in care titlul ce urmeaza sa fie valorificat devine susceptibil de a fi pus in executare. Conform dispozitiilor art. 376 alin. (1) C. pr. civ.: ”Se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.”
Din coroborarea prevederilor legale mai sus mentionate cu dispozitiile art. 374 alin. (1) C. pr. civ., rezulta ca principiul este acela ca hotararile judecatoresti – principalele titluri executorii – dobandesc caracter executoriu in momentul ramanerii lor definitive, cu exceptia incheierilor executorii, hotararilor executorii provizorii si a altor hotarari prevazute de lege, care se executa fara formula executorie (hotararile in materie comerciale, hotararile pronuntate in litigii de munca etc.).
In cazul hotararilor judecatoresti executorii prevazute de art. 278 si art. 279 C. pr. civ. trebuie mentionat faptul ca acestea pot fi valorificate pe calea executarii silite si inainte de a fi ramas definitive [1].
De asemenea trebuie precizat faptul ca ”determinarea momentului de la care incepe sa curga termenul de prescriptie trebuie sa tina seama, in cazul altor titluri executorii decat hotararile judecatoresti, de specificul acestora si de reglementarile speciale in materie. Astfel, de pilda, deciziile de imputare dobandesc calitatea de titluri executorii…din momentul comunicarii lor. In cazul celorlalte titluri executorii, care nu se obtin in cadrul unei proceduri jurisdictionale, dreptul de a cere executarea silita ia nastere din momentul eliberarii sau intocmirii acestora.”[2].

2. Potrivit prevederilor art. 405 indice 1 si art. 405 indice 2 C. pr. civ., termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita este susceptibil atat de suspendare, cat si de intrerupere.
Vom analiza in prezentul studiu doar cazul de suspendare prevazut de art. 4051 alin. (1) lit. c) C. pr. civ., intrucat apreciem ca in literatura de specialitate acest caz este sumar prezentat, chiar inexistent.
Potrivit art. 405 indice 1 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.: ”Cursul prescriptiei se suspenda: (...) c) atata timp cat debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire.”
Dar cum se realizeaza efectiv ”sustragerea veniturilor si bunurilor de la urmarire”?
Consideram ca aceasta operatiune prin care se incearca prejudicierea drepturilor creditorului se realizeaza prin diferite acte, cum ar fi: vinderea bunurilor mobile sau imobile apartinand debitorului catre terte persoane, prin incheierea unor contracte de vanzare-cumparare, contracte de donatie etc., ascunderea banilor debitorului proveniti din diverse operatiuni in alte conturi decat cele personale, pe numele altor persoane, prestarea unor servicii sau unor activitati comerciale fara sa existe forme legale de angajare, de colaborare sau o activitate autorizata, deci munca ”la negru”, sau orice alte acte incheiate de catre debitor de natura sa conduca la micsorarea patrimoniului acestuia.
”Astfel, renuntarea la o succesiune ori la un legat constituie o miscorare a patrimoniului, ceea ce inseamna ca o asemenea renuntare poate fi atacata prin actiune pauliana, avand in vedere ca succesiunile si legatele se dobandesc de plin drept de catre mostenitorii legali si legatari din momentul deschiderii succesiunii, fara sa fie necesata acceptarea. Desigur, daca mostenitorul renunta la succesiune, titlul sau de mostenitor se desfiinteaza retroactiv.” [3].

3. Legiuitorul retine, prin prevederile art. 405 indice 1 alin. (1) lit. c) C. pr. civ., existenta unui caz specific intemeiat pe atitudinea culpabila a debitorului care, in vederea prejudicierii creditorului si pentru a-si proteja patrimoniul, isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire.
Este firesc ca si o asemenea imprejurare, independenta de vointa creditorului, sa determine o suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita.

Suspendarea cursului prescriptiei cand nu exista o ipoteca constituita asupra bunurilor

4. Din analiza acestui caz de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita consideram ca legiuitorul a avut in vedere acele situatii in care, data fiind iminenta unei posibile executari silite – ce va urma dupa judecarea unei actiuni civile, comerciale, penale etc. – impotriva debitorului, acesta incearca sa isi puna la ”adapost” bunurile, prin instrainarea lor catre terti pentru a nu putea fi identificate si indisponibilizate prin luarea unei ipoteci sau unui sechestru [4], in cazul bunurilor imobile sau a bunurilor mobile, sau prin poprire asiguratorie [5].
Deci legiuitorul, in cuprinsul art. 405 indice 1 alin. (1) lit. c) C. pr. civ., a avut in vedere doar acele situatii in care inca nu s-au indisponibilizat bunurile si/sau veniturile debitorului prin luarea masurilor asiguratorii.

Trebuie mentionat faptul ca un creditor chirografar, spre deosebire de creditorul ipotecar, gajist [6] sau privilegiat, va putea urmari numai acele bunuri care se afla in patrimoniul debitorului sau la data cand creanta impotriva acestuia a devenit exigibila.
Creditorul chirografar este considerat ”fratele mai sarac” al creditorului ipotecar, gajist sau privilegiat. Orice fluctuatie a activului si pasivului patrimonial al debitorului sau ii poate influenta realizarea creantei.
Din aceasta cauza, cat timp creanta nu este exigibila, creditorul poate fi pacalit de debitorul sau care este liber sa incheie cu tertii acte juridice prin care sa-si micsoreze in mod deliberat averea.
La baza acestei actiuni de ”sustragere a veniturilor si bunurilor de la urmarire” se afla ”un element psihologic si anume, tendinta debitorului aflat in dificultate de a incheia acte juridice cu tertii fie pentru a prejudicia creditorii fie pentru a avea un profit in viitor.”[7].

Dar creditorul pacalit are la dispozitie actiunea pauliana [8] (revocatorie) prin care poate solicita revocarea actelor juridice - fie ca sunt cu titlu oneros, fie ca sunt cu titlu gratuit - incheiate de catre debitor in frauda intereselor lui, in baza dispozitiilor art. 975 C. civ. [9]. Cu alte cuvinte, actul juridic incheiat de catre debitor cu tertul contractant va fi inopozabil creditorului.

Pentru exercitarea actiunii revocatorii este necesar ca actul debitorului sa fi cauzat o dauna creditorului si sa fi fost fraudulos. Actul respectiv trebuie sa-l faca pe debitor insolvabil ori sa-i mareasca insolvabilitatea.
De exemplu: un debitor, in scopul de a-si frauda creditorii, se lasa actionat in judecata de fosta sotie si accepta sa-i plateasca o pensie exagerata, pentru copilul incredintat ei; vinde in mod fictiv elementele importante ale patrimoniului sau, face donatii nesabuite unor copii abandonati etc.

Deci prin actiunea pauliana (revocatorie) creditorului ii este conferit dreptul de a impiedica pe debitor sa-l prejudieze prin acte frauduloase, prin acele acte incheiate cu tertii indreptate impotriva intereselor sale.

In cazul in care nu este inca inceputa executarea silita si creditorul detinator al unui titlu executoriu afla ca debitorul si-a provocat starea de insolvabilitate prin instrainarea bunurilor mobile si imobile, acesta nu va mai pleaca imediat in executarea silita ci va introduce actiunea revocatorie prin care va cere instantei anularea transferurilor frauduloase si readucerea bunurilor in patrimoniul debitorului. In aceasta situatie cursul prescriptiei dreptului la actiune curge de la data incheierii de catre debitor a actului facut in frauda creditorului. Totodata in cazul prezentat, prescriptia dreptului de a cere executarea silita va incepe sa curga de la data nasterii dreptului de a cere executarea silita[10] iar cursul ei va fi suspendat de la data incheierii actului in frauda creditorului si pana la readucerea bunurilor in patrimoniul debitorului. Dupa obtinerea unei hotarari irevocabile pronuntata in actiunea revocatorie, creditorul va pleca in executarea silita si va putea invoca cu succes in aparare cazul de suspendare prev.de art. 405 indice 1 (1) pct.3 C.pr.civ.

In cazul in care creditorul chirograf porneste executarea silita insa organul de executare constata starea de insolvabilitate a debitorului printr-un proces-verbal, aratand ca acesta nu are bunuri care pot fi urmarite silit, intrucat intre timp le-a instrainat, cursul prescriptiei dreptului de a cere executarea silita se suspenda de la data incheierii actului de executare – proces-verbal de constatare a insolvabilitatii debetorului - pana la readucerea bunurilor in patrimoniul debitorului.
De exemplu.: creditorul chirograf porneste executarea silita in baza titlului executoriu, dar in cadrul procedurii executionale, organul de executare constata ca debitorul nu are bunuri care pot fi executate silit, prezentandu-i-se in acest sens un contract de donatie (sau de vanzare-cumparare) a bunurilor mobile si imobile, contract incheiat de catre debitor cu putin timp inainte de inceperea executarii silite, insa ulterior emiterii titlului. In acest fel creditorul chirograf a aflat ca debitorul si-a diminuat intentionat patrimoniul in scopul fraudarii intereselor sale.
Din acest moment creditorul diligent va introduce actiunea revocatorie, actiune supusa termenului general de prescriptie a dreptului la actiune.
De la data incheierii procesului-verbal impediment de catre executorul judecatoresc, cursul prescriptiei dreptului de a cere executarea silita va fi suspendat.
In acest caz, suspendarea dureaza pana la readucerea bunurilor instrainate in patrimoniul debitorului, dupa care prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.

Cazul de suspendare prevazut de art. 405 indice 1 alin. (1) lit. c) C. pr. civ. nu opereaza cand bunul este deja indisponibilizat printr-o masura asiguratorie

5. Este foarte important de precizat ca acest caz de suspendare nu intervine in situatia in care creditorul are deja instituita in favoarea sa o ipoteca legala [11], un sechestru asigurator mobiliar sau imobiliar, sau o poprire asiguratorie [12], masuri luate in cursul judecarii cauzei prin care s-a stabilit in sarcina debitorului plata unei obligatii.

In privinta ipotecii trebuie mentionat faptul ca aceasta confera creditorului ipotecar o prerogativa speciala care se numeste drept de urmarire. Daca debitorul unei obligatii garantata cu o ipoteca instraineaza imobilul ipotecat, aceasta instrainare nu zadarniceste eficacitetea drepturilor creditorului ipotecar. El va avea posibilitatea, in caz de neplata a creantei sale stabilita prin titlu, sa urmareasca imobilul si sa ceara scoaterea lui la vanzare indiferent de persoana proprietarului. Solvabilitatea debitorului care a constituit ipoteca sau asupra caruia s-a luat inscriptia ipotecara nu are importanta pentru creditorul ipotecar. El este si ramane garantat cu imobilul, indiferent daca imobilul ramane in proprietatea debitorului sau trece in patrimoniul unui tert. Acesta este intelesul regulii res, non persona debet [13].

Fiind un drept real accesoriu, ipoteca insoteste dreptul de creanta principal, corelativ obligatiei pe care o are debitorul fata de creditorul ipotecar, a carui soarta o impartaseste integral. Ea nu este un drept real dezmembrat, proprietarul continuand sa detina toate atributele si avantajele proprietatii. Aceasta garantie reala acorda titularului sau un drept de urmarire a bunului ”in orice mana ar trece” si un drept de preferinta satisfacerii creantei sale fata de ceilalti creditori [14].

Pe langa acest drept de urmarire creditorul urmaritor mai are si un alt drept, specific ipotecii: in calitatea sa de creditor ipotecar el are o cauza legitima de preferinta fata de ceilalti creditori la distribuirea pretului realizat din vanzarea imobilului ipotecat. Din acest pret creditorul poate pretinde sa fie platit inaintea creditorilor chirografari. Aceasta prerogativa derogatorie de la dreptul comun se numeste drept de preferinta [15].

6. S-au intalnit cazuri in care instanta penala a instituit masura sechestrului asigurator [16] asupra bunurilor imobile ale inculpatulului, luandu-se si inscriptia ipotecara [17] pentru imobilul ce a fost astfel indisponibilizat, facandu-se in acest sens mentiunile corespunzatoare in cartea funciara, dar, cu toate ca pentru imobilul  sechestrat legal s-a dispus de catre instanta penala luarea inscriptiei ipotecare, acesta a fost ulterior vandut catre un tert.
Cu toate acestea, prin  vinderea imobilului pentru care s-a dispus inscriptia ipotecara, debitorul nu a reusit sa-si puna la ”adapost” imobilul ipotecat legal. In acest caz vanzare nu-l va prejudicia deloc pe creditorul obligatiei garantata cu ipoteca legala intrucat, potrivit prevederilor art. 1790 C. civ.: ”Creditorii care au un privilegiu sau o ipoteca inscrisa asupra unui imobil il urmaresc in orice mana ar trece.”

Mai mult, datorita garantiei pe care o constituie ipoteca legala si care ii asigura dreptul de urmarire asupra imobilului ipotecat, chiar aflat in mana terilor dobanditori, creditorul poate executa silit oricand, in interiorul termenului de prescriptie, obligatia stabilita prin titlu si garantata cu ipoteca inscrisa in cartea funciara, fara sa mai aiba nevoie de o revocare a vanzarii,  nemaifiind necesara readucerea bunului in patrimoniul debitorului, in situatia data nefiind aplicabil cazul de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita prevazut de art. 405 indice 1 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.

Concluzii

7. Suspendarea va produce, in cazul analizat la punctul 4 din prezentul studiu, efecte similare cu cele determinate de suspendarea prescriptiei dreptului la actiune. Ea va conduce la sistarea executarii silite atat timp cat dainuie cauza care a determinat suspendarea. Dupa incetarea cauzei de suspendare, termenul de prescriptie isi reia cursul, luandu-se in considerare si timpul scurs inainte de suspendare.

Data fiind diferenta dintre cele doua cazuri analizate mai sus – existenta sau inexistenta unei masuri asiguratorii luata asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului –, in situatia creditorului chirografar, detinator al unei creante certe, lichide si exigibile (si de regula nascuta anterior actului impotriva caruia se introduce actiunea revocatorie), acesta, dupa ce va obtine in instanta anularea actului ilicit, va putea oricand sa inceapa (sau reinceapa) executarea silita impotriva debitorului, invocand cu succes aceast caz de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, prevazut de art. 405 indice 1 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.
In schimb, creditorul ipotecar va putea cere (sau continua) executarea silita impotriva debitorului, in acest caz nefiind aplicabila cauza de suspendare a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita prevazuta de art. 405 indice 1 alin. (1) lit. c) C. pr. civ.


__________________________________________________________________________
[1] Art. 377 C. pr. civ.:
”Sunt hotariri definitive:
1. hotararile date in prima instanta, potrivit legii, fara drept de apel;
2. hotararile date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsa sau anulata;
3. hotararile date in apel;
4. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
Sunt hotarari irevocabile:
1. hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate;
2. hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
3. hotararile date in apel, nerecurate;
4. hotararile date in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
5. orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.”

[2] I. Les, Tratat de drept procesual civil, editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 864

[3] Fr. Deak, „Mostenirea legala” Editura „Actami”, Bucuresti, 1994, pag.42.

[4] Sechestrul judiciar este reglementat de prevederile art. 598-601 C. pr. civ. Pentru explicatii referitoare la sechestrul asigurator, a se vedea L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general sau fiinta obligatiilor civile, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 347: ”sechestrul asigurator, reglementat prin dispozitiile art. 591-596 C. pr. civ., ce consta in indisponibilizarea de catre instanta sesizata cu cererea principala, la cererea creditorului reclamant, a unor bunuri mobile sau imobile ale debitorului, parat in acel proces, ce se afla la el sau la un tert, pentru ca la nevoie, sa poata fi vandut silit spre realizarea creantei reclamantului daca, dupa momentul in care a castigat procesul, debitorul nu executa de bunavoie obligatia. Valorificarea bunurilor sechestrate va putea avea loc numai dupa ce creditorul a obtinut titlul executoriu.”

[5] L. Pop, op. cit., p. 347: ”Poprirea asiguratorie reglementata de art. 597 C. pr. civ. cu trimitere la art. 592-595 C. pr. civ. consta in indisponibilizarea unor sume de bani, titluri de valoare (certificate de tezaur, actiuni sau obligatiuni la societati comerciale, obligatii de stat, titluri de credit) sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente, pentru ca ulterior, dupa obtinerea titlului executoriu, creditorul sa-si poata realiza creanta.”

[6] Gajul sau amanetul este un contract accesoriu, prin care debitorul remite creditorului sau un lucru mobil pentru garantarea datoriei (art. 1685 C. civ.).

[7] P. M. Cosmovici, Drept civil. Drepturi reale. Obligatii. Codul civil, editia a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 1998, p. 327

[8] Trebuie amintit faptul ca actiunea paulina este de origine romana. Ea figureaza intr-un edict al pretorului Paulus. ”lulius Paulus a fost cel mai productiv dintre jurisconsulti dreptului clasic roman. Peste 2000 de fragmente din lucrarile sale (libri ad edictum si libri ad Sabimim) au fost utilizate la alcatuirea Digestelor lui Justinian.” (C. Stoicescu, Curs elementar de drept roman, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009)

[9] Art. 975 C. civ.: ”Ei pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor.”

[10] Art. 405 alin. (2) teza I C. pr. civ.: ”Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita.”

[11] Dintre ipotecile legale prevazute de art. 1753 C. civ., este in vigoare in prezent ipoteca statului, a comunelor si stabilimentelor publice asupra bunurilor manuitorilor de bani publici. In afara de aceasta ipoteca legala, mai exista urmatoarele ipoteci legale: ipoteca prevazuta de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor organizatiilor socialiste, publicata in Buletinul Oficial nr. 132 din 18 noiembrie 1969, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 54/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I nr. 181 din 15 iulie 1994, ipoteca prevazuta de Decretul-Lege nr. 61/1990 privind vanzarea de locuinte construite din fondurile statului catre populatie, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 22 din 8 februarie 1990 (art. 12), ipoteca prevazuta de art. 15 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, in redactarea Legii nr. 76/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 196 din 29 iulie 1994, ipoteca prevazuta de O.G.nr. 11/1996 (in prezent abrogata), ipoteca prevazuta de Codul de procedura fiscala (OG nr. 92/2003), ipoteca prevazuta de Legea locuintei nr. 114/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, OUG nr. 174/2002 , ipoteca legala (sau judiciara) prevazuta de art.166 C. de pr. pen.

[12] A se vedea nota de subsol nr. 5

[13 ] Res, non persona debet, adica garantia este incorporata in imobil.

[14] Art. 1746 C. civ.: ”Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii. Ipoteca este din natura ei nedivizibilã si subzistã in intregimea ei asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecãrui si asupra fiecãrei portiuni din acele imobile. Dreptul de ipotecã se conservã asupra imobilelor in orice manã va trece.” A se vedea si art. 1057, art. 1062, art. 1719, art. 1790 si urm. C. civ.

[15] Art. 1722 C. civ.: ”Privilegiul este un drept, ce da unui creditor calitatea creantei sale de a fi preferit celorlalti creditori, fie chiar ipotecari.” A se vedea si art. 1685, art. 1723 si urm. C. civ.

[16] Art. 163 C. pr. pen.: ”(1) Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii.”

[17] Ipoteca trebuie inscrisa intr-un registru special deoarece numai asa devine opozabila fata de terti si se stabileste rangul ei de preferinta. Publicitatea ipotecii este reglementata de Codul civil in art. 1780 si urm ., precum si de Legea nr.7/1996, titlul II, capitolul I.

25 februarie 2010

Perimarea executarii silite. Participarea creditorului la procedura de executare silita si principiul disponibilitatii




„ Culpa creditorului – condiţie pentru a opera perimarea executării silite”


-Articol publicat de autoare şi în " Revista română de executare silită " nr. 4/2010, Editura Universul Juridic-

Gabriela Pădurariu
 


 1. Executarea silita, ca ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a actiunii civile, este guvernata de principiul disponibilitatii.

Executare silita precum si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel [1].

Aceasta inseamna ca executarea silita se poate declansa, in principiu, numai la cererea creditorului sau a mostenitorilor acestuia. Prin urmare creditorul va trebui sa sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat sa depuna titlul executoriu in original, in baza caruia urmeaza sa se faca urmarirea.

Dupa obtinerea incuviintarii executarii silite executorul judecatoresc va incepe executare silita, fiind obligat, conform legii si contractului incheiat cu creditorul, sa faca toate actele de executare cerute de creditorul urmaritor.

Conform principiului disponibilitatii tot creditorul este cel care va alege forma de executare, respectiv daca va dori ca executorul judecatoresc sa faca acte de urmarire mobiliara, imobiliara sau poprire, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor, sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

Deci, avem de o parte executorul judecatoresc, auxiliar al justitiei care este investit de stat in scopul de a impune realizarea intocmai a dispozitiilor cuprinse intr-o hotarare judecatoreasca sau intr-un alt titlu executoriu, iar de cealalta parte creditorul, acea persoana careia i s-a eliberat un titlu executoriu si care doreste sa isi valorifice creanta pe care acest inscris o constata.

2. Atat timp cat creditorul a declansat procedura executionala prin cererea de executare silita adresata executorului judecatoresc, acesta trebuie sa fie diligent deoarece printr-o indelungata lipsa de staruinta in executarea silita, se considera ca a pierdut orice interes in solutonarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executarii silite, sanctiune procesuala care consta in desfiintarea tuturor actelor de executare indeplinite in dosarul executional.

In redactarea actuala, art. 389 alin. 1 C. pr. civ. precizeaza ca: ”Daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei.”

3. Unii creditori considera ca fiind mai mult decat suficient sa formuleze si sa depuna la executorul judecatoresc cererea de executare silita, sa avanseze onorariul executorului judecatoresc si cheltuielile de executare, fara sa mai participe in continuare la desfasurarea urmaririi silite.

Dar potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ”executarea silita si celelalte acte de executare (…) se indeplinesc la cerere (…)”. Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmarire executorul judecatoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite indeplinirea actului respectiv.

De asemenea, creditorul ia cunostinta despre diligenta de care trebuie sa dea dovada in executarea silita inceputa si din cuprinsul contractului pe care il incheie cu executorul judecatoresc, in sensul ca i se aduce la cunostinta faptul ca organul de executare este imputernicit, in urma cererii facute de creditor, sa procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.

4. Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: ”Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozitiilor art. 723 alin.1, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile.”
Or, executarea silita este ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a actiunii civile, fiind de asemenea guvernata de principiul disponibiliatii.

5. De asemenea, executorul judecatoresc nu poate ordona din oficiu efectuarea unei executarii silite – exceptandu-se, bineinteles, situatiile in care actele procedurale de executare silita se fac din oficiu –, acesta nu se poate substitui creditorului sau partilor din executarea silita, nu poate efectua acte de executare decat daca creditorul ii va cere. Actele de executare pe care executorul judecatoresc este obligat sa le efectueze urmare a investirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marcheaza o etapa in cadrul procedurii executionale, cum ar fi somatia de plata, procesul-verbal de situatie, procesele-verbale incheiate conform prevederilor art. 388 C. pr. civ. [2], comunicarea infiintarii popririi, publicatia de vanzare, indreptarea unei erori materiale etc.

6. In privinta rolului activ, executorul judecatoresc si-l poate manifesta doar in masura in care a fost sesizat cu o cerere de executare din partea creditorului, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu sau cu o cerere facuta de debitor (numirea unui expert contabil, tehnic, indreptarea de eroare materiala etc.) sau de catre alte persoane interesate, rol activ exercitat de catre executor in vederea respectarii dispozitiilor legii si a drepturilor partilor implicate in executare.

7. Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmaritori care au pornit in executarea silita, avand deja constituit un dosar de executare, formuleaza periodic cereri de continuare a executarii silite, fara sa precizeze exact actul de urmarire pe care il vor indeplinit de catre executorul judecatoresc (de ex.: cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creantei din titlu [3], modalitatea de urmarire etc.) cu putin inaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru a impiedica sa opereze perimarea de drept.

Consideram ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmaritor, practica care trebuie sanctionata de catre instanta de executare, evident in masura in care aceasta este sesizata de ”orice parte interesata”, (deoarece perimarea de drept nu poate fi constatata din oficiu de catre instanta), cu desfiintarea executarii silite, urmare a constatarii perimarii de drept.

8. Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozitiile cuprinse in titlul executoriu, se realizeaza prin acte firesti de urmarire. Aceasta inseamna ca, odata declansata urmarirea, creditorul urmaritor va trebui sa se implice in activitatea executionala – conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ. –, iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de ”continuare” a executarii silite, cereri pe care executorul judecatoresc uneori doar le inregistreaza si le depune in dosarul de executare fara sa faca nici un act efectiv de urmarire.

9. Daca creditorul urmaritor a formulat periodic cereri de continuare a executarii silite, de fiecare data cu putin timp inaintea implinirii termenului de 6 luni, aceasta nu este de natura a impiedica perimarea sa opereze de drept, intrucat, pe de o parte, cererea de continuare a executarii silite nu constituie prin ea insasi act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza careia incepe executarea silita care, intr-adevar, are caracter de act de executare silita [4], iar pe de alta parte, creditorul are la indemana un mijloc procesual pentru obligarea executorului sa continue executarea silita, in masura in care acesta ar refuzat sa o faca, respectiv plangerea prevazuta de art. 53 din Legea nr. 188/2000 [5].

10. Desi in Codul de procedura civila nu este prevazuta in terminis o definitie a notiunii de ”act de executare” suntem de parere ca sfera continutului acestei notiuni poate fi stabilita foarte usor daca avem in vedere dispozitiile art. 388 C. pr. civ., conform carora ”Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-verbale (…)”.
Consideram ca prin ”act de executare” se intelege orice operatiune juridica sau inscrisul care o constata [6], intocmit de catre executorul judecatoresc sau de organe sau persoane care indeplinesc atributii in acest sens, carora lege le confera consecinte juridice si prin care se urmareste, in conditiile legii, realizarea activitatii de executare silita si se marcheaza o etapa in cadrul acestei proceduri [7].

11. Este adevarat ca instanta suprema, prin decizia de indrumare nr. 5/16.06.1966 [8], a solutionat controversa provocata in doctrina, legata de efectul cererii de executare, stabilind ca ea are caracter intreruptiv al cursului prescriptiei. La fel de adevarat este faptul ca actuala reglementare a pus capat definitiv oricarei discutii cu privire la efectul intreruptiv de prescriptie al ”cererii de executare” [8], dar consideram ca trebuie facuta o distinctie intre cererea de executare silita, prin care organul de executare a fost sesizat pentru inceperea executarii – aceasta fiind asimilata cu o cerere de chemare in judecata – si cererea de staruinta (de continuare) in executare, facuta periodic da catre creditor, cerere neurmata de alte acte efective de urmarire, prin care acesta nu solicita efectuarea unui anumit act de executare, ci doar ii aminteste executorului ca a fost investit la un moment dat cu o cerere de executare silita.

Totodata, pentru judecarea unei cauze, legiuitorul nu a prevazut in nici un text de lege necesitatea unor ”cereri de continuare” sau de ”staruinta in judecata” prin care petentul, dupa ce a investit instanta cu cererea de chemare in judecata sa solicite din nou, prin diverse cereri ”sa se continue” solutionarea litigiului pendinte.

12. Concluzionand, consideram ca ”cererea de continuare a executarii silite”, formulata semestrial de creditor, cu putin inaintea implinirii termenului de 6 luni, nu are caracter intreruptiv al cursului perimarii de drept, in cazul ca aceasta nu este urmata de acte firesti de executare.

Aceasta practica a unor creditori are ca scop sicanarea debitorului (care din varii motive nu isi indeplineste de buna voie obligatia stabilita prin titlul executoriu) si perpetuarea la nesfarsit a unei situatii care ar putea fi foarte bine finalizata, daca creditorul ar dori cu adevarat realizarea dreptului recunoscut prin titlu ce se executa, prin formularea unei simple plangeri, pusa la dispozitie de legiuitor prin art. 53 din Legea nr. 188/2000 sau prin introducerea unei contestatii la executare conform prevederilor art. 399 alin. (1) teza finala C. pr. civ.


--------------------------------------------------------------------------------
[1] Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 1999, prevede in art. 49 alin. (1): ”Executarea silita si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel”
[2] Art. 388 alin. (1) C. pr. civ.: ”Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele mentiuni:
1. denumirea si sediul organului de executare;
2. numele si calitatea celui care incheie procesul-verbal;
3. data intocmirii procesului-verbal si numarul dosarului de executare;
4. titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza actul de executare;
5. numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul debitorului si creditorului urmaritor;
6. locul, data si ora efectuarii actului de executare;
7. masurile luate de executor sau constatarile acestuia;
8. consemnarea explicatiilor si obiectiunilor participantilor la executare;
9. alte mentiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;
10. mentionarea, cand este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau impiedicarea de a semna procesul-verbal;
11. mentionarea numarului de exemplare in care s-a intocmit procesul-verbal, precum si a persoanelor carora li s-a inmanat acesta;
12. semnatura executorului, precum si, cand este cazul, a altor persoane interesate in executare sau care asista la efectuarea actului de executare;
13. stampila executorului judecatoresc.
(2) Mentiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 si 13 sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.”

[3] Art. 3712 alin. (3) C. pr. civ.: ”Daca titlul executoriu contine suficiente criterii in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, si la actualizarea acestei sume.”

[4] Decizia de indrumare nr. 5/1966 a Plenului Tribunalului Suprem in Culegerea de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1966, p. 22-24:”Cererea adresata de creditor organului de executare, de a efectua urmarirea, intrerupe prescriptia dreptului de a cere executarea silita.”
[5] Potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000:

” (1) Refuzul executorului judecatoresc de a indeplini un act sau de a efectua o executare silita se motiveaza, daca partile staruie in cererea de indeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.

(2) In cazul refuzului nejustificat de intocmire a unui act partea interesata poate introduce plangere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunostinta de acest refuz la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.

(3) Judecarea plangerii se face cu citarea partilor. In cazul admiterii plangerii instanta indica in hotarare modul in care trebuie intocmit actul.

(4) Hotararea judecatoriei este supusa recursului.

(5) Executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze hotararii judecatoresti ramase irevocabile.

(6) Nerespectarea, cu rea-credinta, de catre executorul judecatoresc a obligatiei stabilite in alin. (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani, iar daca fapta a fost savarsita din culpa, cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

[6] In sensul ca reprezinta act de procedura nu numai operatiunea juridica, ci si inscrisul care o constata, a se vedea V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Editura National, Bucuresti, 1996, vol. I, p. 455

[7] Tribunalul Bucuresti, sectia civila, decizia nr. 2761/12/11/2001, in Culegere de decizii ale Tribunalul Bucuresti pe anul 2001.

[8] Mentionata la nota de subsol nr. 4


[9] Art. 4052 alin. (1) lit. b) C. pr. civ.: ”(1) Cursul prescriptiei se intrerupe: (…) b) pe data depunerii cererii de executare insotite de titlul executoriuu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent (…)”.



CONCEDIUL DE MATERNITATE (PRE ȘI POST NATAL) PENTRU MAMELE-AVOCAT

Autor: Av. Diana Grama -  http://avocatdivortgalatidianagrama.blo      Am decis să scriu acest articol, deși nu este unul de larg intere...