Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere din Iași




Gabriela Pădurariu

Gabriela Pădurariu
Sediul profesional:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com


Sunt Gabriela Padurariu din Iasi iar acesta este locul meu virtual in care imi expun opinia despre diverse aspecte juridice. Accept orice comentariu facut cu bun simt doar pe marginea a ceea ce am scris pe acest blog. In privinta sfaturilor juridice va rog sa nu uitati ca ele nu se pot acorda profesional decat față în față si nu virtual .
Informatiile de pe acest blog nu reprezinta consultanta juridica. Ele nu vor fi folosite decat in scop de informare generala, nu pentru luarea unor decizii. Pentru luarea unor decizii trebuie sa ma contactati personal sau sa apelati la alti profesionisti.
Aceste precizari au semnificatia unei declinari de obligatie.


ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU:

Recunoscută pentru atenţia sa la detalii, Gabriela Pădurariu reprezintă în instanţa de judecată cât şi în faţa altor autorităţi, persoane juridice – societăţi comerciale, ONG-uri, etc. – în diverse cauze civile, comerciale, penale, în special în executarea silită.

Funcţie de interesul celui pe care îl reprezintă ştie să urgenteze sau să temporizeze soluţionarea unei cauze – în special executări silite, cauze comerciale sau procedura insolvenţei -, caută şi găseşte întotdeauna cele mai bune soluţii tehnice din punct de vedere juridic şi al strategiei soluţionării corecte a cauzei de către instanţa de judecată, în sensul că-i oferă toate informaţiile necesare atât în fapt cât şi în drept pentru ca aceasta să poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Din experienţa acumulată în practica dreptului execuţional civil, poate spune că stăpăneşte în amănunt toate subtilităţile şi tertipurile de care se folosesc atât părţile din executarea silită – creditor şi debitor – cât şi executorul judecătoresc şi chiar instanţa de executare, pentru tergiversarea urmăririi silite.

De asemenea, cunoaşte foarte bine cum îşi ascund debitorii bunurile şi veniturile de la urmărire şi cum pot fi acestea descoperite sau readuse în patrimoniul debitorului pentru a putea fi executat silit.

În cazul în care în legătură cu soluţionarea unei cauze s-au ivit probleme legate de ineditul situaţiei fie anterior sesizării autorităţii corespunzătoare, fie în derularea unui proces civil, comercial, penal, fie în faza de urmărire silită, a apelat la grupul de profesionişti în drept – grupul său de colaboratori - care s-a format în timp şi în care dezbat foarte serios probleme de drept material, obiectiv, substanțial, cât şi de procedură, căutând cele mai eficiente soluţii de rezolvare.



DOMENII DE COMPETENŢĂ:


*Servicii juridice în regim de outsourcing (externalizare);

* Consiliere si redactare de opinii juridice;

*Reprezentare in fata instantelor judecatoresti in procese variate (civile, comerciale, drept al muncii, drept penal, etc.);

*Reprezentare in fata altor autoritati (OPC, OSIM, BEJ, OCPI, etc.);

*Specializată in drept executional civil, consiliere in materie de executare silita/ contestatii la executare , contestatii la titlu, orice act juridic care are legatura cu executarea silita;

*Litigii civile (consultanta si redactari de acte, reprezentare, anulari de acte si contracte, executari silite, evacuari, iesiri din indiviziune, alte cereri );

*Litigii comerciale (consultanta referitoare la contracte comerciale , dizolvari voluntare, procedura insolventei, recuperari de debite prin procedura somatiei de plata, ordonantei de plata, etc);

*Plangeri contraventionale (amenzi O.P.C., amenzi D.R. Antifraudă, amenzi de circulatie, amenzi ITM, etc.);

*Litigii de munca: consultanta la incheierea contractelor de munca, negocierea conflictelor de munca, reprezentare, etc.





SEDIUL PROFESIONAL:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com

Adresa:

Adresa:
Clic pe foto

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Click pe fotografie

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Clic pe fotografie

Despre Biroul de Mediator Gabriela Pădurariu:

Biroul de mediator Gabriela Pădurariu oferă servicii mediere în Iași în toate tipurile de conflicte, cu expertiză de abordare fie individual, fie ca echipă.


Dacă vă doriți o rezolvare rapidă pentru disputele dumneavoastră prin servicii de mediere,Biroul de mediator Gabriela Pădurariu cu sediul în Iași, vă pune la dispoziție servicii de mediere ce asigură rezolvarea rapidă a oricărui litigiu de la cele de drept civil precum : grănițuire, revendicare, evacuare, partaj, divorț, încredințare minori, vizitare minori, executarea contractelor, litigii între asociați, la cele de drept penal – plângeri prealabile de lovire, tulburare de posesie, distrugere, precum și de dreptul muncii – drepturi salariale, concedieri.


Medierea reprezintă o alternativă în raport cu justiția de soluționare a conflictelor dintre părți, prin care o terță persoană neutră, imparțială și fără putere de decizie – mediatorul – ajuta părțile să găsească împreuna o soluție care să rezolve neînțelegerile dintre ele.


Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluționare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numărul din ce în ce mai mare al proceselor din instanțe este semnificativ pentru lipsa de dorință, dar și de informare a justițiabililor de a folosi cu eficiență dialogul pentru rezolvarea disputelor.

Pentru ca mediul juridic actual descurajează soluționarea rapidă a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficientă de rezolvare a acestora. Această modalitate este medierea.

Procedura medierii costă și durează relativ mai puțin, aceasta se desfășoară în condiții de confidențialitate maximă, mediatorul având obligația de a păstra secretul dezbaterilor, atât față de persoanele cu care intră în contact în cadrul procedurii de mediere, cât și față de experții pe care părțile îi angajează în diferite cauze.

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

25 februarie 2010

Perimarea executarii silite. Participarea creditorului la procedura de executare silita si principiul disponibilitatii




„ Culpa creditorului – condiţie pentru a opera perimarea executării silite”


-Articol publicat de autoare şi în " Revista română de executare silită " nr. 4/2010, Editura Universul Juridic-

Gabriela Pădurariu
 


 1. Executarea silita, ca ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a actiunii civile, este guvernata de principiul disponibilitatii.

Executare silita precum si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel [1].

Aceasta inseamna ca executarea silita se poate declansa, in principiu, numai la cererea creditorului sau a mostenitorilor acestuia. Prin urmare creditorul va trebui sa sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat sa depuna titlul executoriu in original, in baza caruia urmeaza sa se faca urmarirea.

Dupa obtinerea incuviintarii executarii silite executorul judecatoresc va incepe executare silita, fiind obligat, conform legii si contractului incheiat cu creditorul, sa faca toate actele de executare cerute de creditorul urmaritor.

Conform principiului disponibilitatii tot creditorul este cel care va alege forma de executare, respectiv daca va dori ca executorul judecatoresc sa faca acte de urmarire mobiliara, imobiliara sau poprire, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor, sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

Deci, avem de o parte executorul judecatoresc, auxiliar al justitiei care este investit de stat in scopul de a impune realizarea intocmai a dispozitiilor cuprinse intr-o hotarare judecatoreasca sau intr-un alt titlu executoriu, iar de cealalta parte creditorul, acea persoana careia i s-a eliberat un titlu executoriu si care doreste sa isi valorifice creanta pe care acest inscris o constata.

2. Atat timp cat creditorul a declansat procedura executionala prin cererea de executare silita adresata executorului judecatoresc, acesta trebuie sa fie diligent deoarece printr-o indelungata lipsa de staruinta in executarea silita, se considera ca a pierdut orice interes in solutonarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executarii silite, sanctiune procesuala care consta in desfiintarea tuturor actelor de executare indeplinite in dosarul executional.

In redactarea actuala, art. 389 alin. 1 C. pr. civ. precizeaza ca: ”Daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei.”

3. Unii creditori considera ca fiind mai mult decat suficient sa formuleze si sa depuna la executorul judecatoresc cererea de executare silita, sa avanseze onorariul executorului judecatoresc si cheltuielile de executare, fara sa mai participe in continuare la desfasurarea urmaririi silite.

Dar potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ”executarea silita si celelalte acte de executare (…) se indeplinesc la cerere (…)”. Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmarire executorul judecatoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite indeplinirea actului respectiv.

De asemenea, creditorul ia cunostinta despre diligenta de care trebuie sa dea dovada in executarea silita inceputa si din cuprinsul contractului pe care il incheie cu executorul judecatoresc, in sensul ca i se aduce la cunostinta faptul ca organul de executare este imputernicit, in urma cererii facute de creditor, sa procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.

4. Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: ”Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozitiilor art. 723 alin.1, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile.”
Or, executarea silita este ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a actiunii civile, fiind de asemenea guvernata de principiul disponibiliatii.

5. De asemenea, executorul judecatoresc nu poate ordona din oficiu efectuarea unei executarii silite – exceptandu-se, bineinteles, situatiile in care actele procedurale de executare silita se fac din oficiu –, acesta nu se poate substitui creditorului sau partilor din executarea silita, nu poate efectua acte de executare decat daca creditorul ii va cere. Actele de executare pe care executorul judecatoresc este obligat sa le efectueze urmare a investirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marcheaza o etapa in cadrul procedurii executionale, cum ar fi somatia de plata, procesul-verbal de situatie, procesele-verbale incheiate conform prevederilor art. 388 C. pr. civ. [2], comunicarea infiintarii popririi, publicatia de vanzare, indreptarea unei erori materiale etc.

6. In privinta rolului activ, executorul judecatoresc si-l poate manifesta doar in masura in care a fost sesizat cu o cerere de executare din partea creditorului, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu sau cu o cerere facuta de debitor (numirea unui expert contabil, tehnic, indreptarea de eroare materiala etc.) sau de catre alte persoane interesate, rol activ exercitat de catre executor in vederea respectarii dispozitiilor legii si a drepturilor partilor implicate in executare.

7. Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmaritori care au pornit in executarea silita, avand deja constituit un dosar de executare, formuleaza periodic cereri de continuare a executarii silite, fara sa precizeze exact actul de urmarire pe care il vor indeplinit de catre executorul judecatoresc (de ex.: cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creantei din titlu [3], modalitatea de urmarire etc.) cu putin inaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru a impiedica sa opereze perimarea de drept.

Consideram ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmaritor, practica care trebuie sanctionata de catre instanta de executare, evident in masura in care aceasta este sesizata de ”orice parte interesata”, (deoarece perimarea de drept nu poate fi constatata din oficiu de catre instanta), cu desfiintarea executarii silite, urmare a constatarii perimarii de drept.

8. Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozitiile cuprinse in titlul executoriu, se realizeaza prin acte firesti de urmarire. Aceasta inseamna ca, odata declansata urmarirea, creditorul urmaritor va trebui sa se implice in activitatea executionala – conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ. –, iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de ”continuare” a executarii silite, cereri pe care executorul judecatoresc uneori doar le inregistreaza si le depune in dosarul de executare fara sa faca nici un act efectiv de urmarire.

9. Daca creditorul urmaritor a formulat periodic cereri de continuare a executarii silite, de fiecare data cu putin timp inaintea implinirii termenului de 6 luni, aceasta nu este de natura a impiedica perimarea sa opereze de drept, intrucat, pe de o parte, cererea de continuare a executarii silite nu constituie prin ea insasi act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza careia incepe executarea silita care, intr-adevar, are caracter de act de executare silita [4], iar pe de alta parte, creditorul are la indemana un mijloc procesual pentru obligarea executorului sa continue executarea silita, in masura in care acesta ar refuzat sa o faca, respectiv plangerea prevazuta de art. 53 din Legea nr. 188/2000 [5].

10. Desi in Codul de procedura civila nu este prevazuta in terminis o definitie a notiunii de ”act de executare” suntem de parere ca sfera continutului acestei notiuni poate fi stabilita foarte usor daca avem in vedere dispozitiile art. 388 C. pr. civ., conform carora ”Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-verbale (…)”.
Consideram ca prin ”act de executare” se intelege orice operatiune juridica sau inscrisul care o constata [6], intocmit de catre executorul judecatoresc sau de organe sau persoane care indeplinesc atributii in acest sens, carora lege le confera consecinte juridice si prin care se urmareste, in conditiile legii, realizarea activitatii de executare silita si se marcheaza o etapa in cadrul acestei proceduri [7].

11. Este adevarat ca instanta suprema, prin decizia de indrumare nr. 5/16.06.1966 [8], a solutionat controversa provocata in doctrina, legata de efectul cererii de executare, stabilind ca ea are caracter intreruptiv al cursului prescriptiei. La fel de adevarat este faptul ca actuala reglementare a pus capat definitiv oricarei discutii cu privire la efectul intreruptiv de prescriptie al ”cererii de executare” [8], dar consideram ca trebuie facuta o distinctie intre cererea de executare silita, prin care organul de executare a fost sesizat pentru inceperea executarii – aceasta fiind asimilata cu o cerere de chemare in judecata – si cererea de staruinta (de continuare) in executare, facuta periodic da catre creditor, cerere neurmata de alte acte efective de urmarire, prin care acesta nu solicita efectuarea unui anumit act de executare, ci doar ii aminteste executorului ca a fost investit la un moment dat cu o cerere de executare silita.

Totodata, pentru judecarea unei cauze, legiuitorul nu a prevazut in nici un text de lege necesitatea unor ”cereri de continuare” sau de ”staruinta in judecata” prin care petentul, dupa ce a investit instanta cu cererea de chemare in judecata sa solicite din nou, prin diverse cereri ”sa se continue” solutionarea litigiului pendinte.

12. Concluzionand, consideram ca ”cererea de continuare a executarii silite”, formulata semestrial de creditor, cu putin inaintea implinirii termenului de 6 luni, nu are caracter intreruptiv al cursului perimarii de drept, in cazul ca aceasta nu este urmata de acte firesti de executare.

Aceasta practica a unor creditori are ca scop sicanarea debitorului (care din varii motive nu isi indeplineste de buna voie obligatia stabilita prin titlul executoriu) si perpetuarea la nesfarsit a unei situatii care ar putea fi foarte bine finalizata, daca creditorul ar dori cu adevarat realizarea dreptului recunoscut prin titlu ce se executa, prin formularea unei simple plangeri, pusa la dispozitie de legiuitor prin art. 53 din Legea nr. 188/2000 sau prin introducerea unei contestatii la executare conform prevederilor art. 399 alin. (1) teza finala C. pr. civ.


--------------------------------------------------------------------------------
[1] Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 1999, prevede in art. 49 alin. (1): ”Executarea silita si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel”
[2] Art. 388 alin. (1) C. pr. civ.: ”Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele mentiuni:
1. denumirea si sediul organului de executare;
2. numele si calitatea celui care incheie procesul-verbal;
3. data intocmirii procesului-verbal si numarul dosarului de executare;
4. titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza actul de executare;
5. numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul debitorului si creditorului urmaritor;
6. locul, data si ora efectuarii actului de executare;
7. masurile luate de executor sau constatarile acestuia;
8. consemnarea explicatiilor si obiectiunilor participantilor la executare;
9. alte mentiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;
10. mentionarea, cand este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau impiedicarea de a semna procesul-verbal;
11. mentionarea numarului de exemplare in care s-a intocmit procesul-verbal, precum si a persoanelor carora li s-a inmanat acesta;
12. semnatura executorului, precum si, cand este cazul, a altor persoane interesate in executare sau care asista la efectuarea actului de executare;
13. stampila executorului judecatoresc.
(2) Mentiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 si 13 sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.”

[3] Art. 3712 alin. (3) C. pr. civ.: ”Daca titlul executoriu contine suficiente criterii in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, si la actualizarea acestei sume.”

[4] Decizia de indrumare nr. 5/1966 a Plenului Tribunalului Suprem in Culegerea de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1966, p. 22-24:”Cererea adresata de creditor organului de executare, de a efectua urmarirea, intrerupe prescriptia dreptului de a cere executarea silita.”
[5] Potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000:

” (1) Refuzul executorului judecatoresc de a indeplini un act sau de a efectua o executare silita se motiveaza, daca partile staruie in cererea de indeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.

(2) In cazul refuzului nejustificat de intocmire a unui act partea interesata poate introduce plangere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunostinta de acest refuz la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.

(3) Judecarea plangerii se face cu citarea partilor. In cazul admiterii plangerii instanta indica in hotarare modul in care trebuie intocmit actul.

(4) Hotararea judecatoriei este supusa recursului.

(5) Executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze hotararii judecatoresti ramase irevocabile.

(6) Nerespectarea, cu rea-credinta, de catre executorul judecatoresc a obligatiei stabilite in alin. (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani, iar daca fapta a fost savarsita din culpa, cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”

[6] In sensul ca reprezinta act de procedura nu numai operatiunea juridica, ci si inscrisul care o constata, a se vedea V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Editura National, Bucuresti, 1996, vol. I, p. 455

[7] Tribunalul Bucuresti, sectia civila, decizia nr. 2761/12/11/2001, in Culegere de decizii ale Tribunalul Bucuresti pe anul 2001.

[8] Mentionata la nota de subsol nr. 4


[9] Art. 4052 alin. (1) lit. b) C. pr. civ.: ”(1) Cursul prescriptiei se intrerupe: (…) b) pe data depunerii cererii de executare insotite de titlul executoriuu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent (…)”.



22 februarie 2010

REABILITAREA DE DREPT ŞI REABILITAREA JUDECĂTOREASCĂ - Referat master, Sesiunea I, 2009 - fragmente -

INTRODUCERE:


....................................................................
CAPITOLUL I

Consideraţii generale:


Secţiunea 1:

Necesitatea instituţiei reabilitării:




Secţiunea a 2-a:


Natura juridică a reabilitării - trăsăturile sale :

CAPITOLUL II

REABILITAREA DE DREPT:




Secţiunea 1:

Condiţii:



Secţiunea a 2-a:

Formele speciale ale reabilitării de drept:

CAPITOLUL III


REABILITAREA JUDECĂTOREASCĂ





Secţiunea 1:

Termenele de reabilitare:

Secţiunea a 2-a

Condiţiile reabilitării judecătoreşti:

Secţiunea a 3-a


Reînnoirea cererii de reabilitare:


Secţiunea a 4-a

Efectele reabilitării de drept şi a celei judecătoreşti:


Secţiunea a 5-a

Limitele efectelor reabilitării:


Secţiunea a 6-a

Anularea reabilitării judecătoreşti:


Secţiunea a 7-a

Procedura reabilitării :


CAPITOLUL IV

Reabilitarea persoanei juridice:


























SPEŢE :


2. REABILITAREA JUDECATOREASCA


3. SOLUTIONARE CERERE DE REABILITARE PENTRU MAI MULTE CONDAMNĂRI :

4. REABILITAREA DE DREPT. CONSTATAREA PE CALE JUDECĂTOREASCĂ. ADMISIBILITATE.

Bibliografie:

20 februarie 2010

EXECUTARE SILITA: Consideratii privind cadrul procesual pentru constatarea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita



Consideratii privind cadrul procesual pentru constatarea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita

- articol publicat de autoare şi în "Revista română de executare silită" nr.2/2010 , Editura Universul Juridic -





O hotarare judecatoreasca sau un alt titlu executoriu pot fi executate silit numai intr-un termen stabilit de lege. Dupa trecerea acestui termen, debitorul nu mai poate fi constrans la plata obligatiei stabilita prin titlu, prescriptia extinctiva stingand dreptul creditorului de a mai apela la forta coercitiva a statului.

Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la presciptia extinctiva, dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea termenului de 3 ani, acest articol constituind dreptul comun in ce priveste durata prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, el gasindu-si aplicarea ori de cate ori, prin dispozitii speciale nu sunt prevazute alte termene [1].

Prin Ordonanta de urgenta nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila [2] a fost introdusa in Cartea a V-a (Despre executarea silita), Capitolul I (Dispozitii generale) a Codului de procedura civila, o noua sectiune – Sectiunea a VI-a2 –, intitulata ”Prescriptia dreptului de a cere executarea silita”, prin care s-au clarificat multe din problemele asupra carora, in trecut, au existat nenumarate controverse.Potrivit art. 405 C. pr. civ.: ”(1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita.
(3) Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.”
Din momentul in care instanta de judecata a pronuntat o hotarare nu se mai poate vorbi despre prescriptia dreptului la actiune, ci doar despre prescriptia dreptului de a cere executarea silita. In timp ce prescriptia dreptului la actiune limiteaza in timp posibilitatea celui interesat de a obtine concursul organelor de jurisdictie in scopul pronuntarii unei hotarari favorabile, prescriptia dreptului de a cere executarea silita vizeaza insasi posibilitatea de realizare efectiva a urmaririi silite prin masuri de constrangere patrimoniala.

1. Procedura necontencioasa si invocarea de catre instanta, din oficiu, a prescriptiei dreptului de a cere executarea silitaDupa ce creditorul urmaritor a investit cu formula executorie titlul pe care doreste sa-l execute, acesta se va adresa cu o cerere executorului judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care urmeaza sa se efectueze executarea ori, in cazul urmaririi bunurilor, executorului judecatoresc din circumscriptia judecatoriei in care se afla acestea, cerere la care va anexa originalul titlului executoriu. Dupa incheierea contractului cu creditorul, executorul judecatoresc va depune la judecatorie o cerere de incuviintare a executarii silite, la care va anexa in copie titlul executoriu si cererea de executare a creditorului.

Cererea de incuviintare a executarii silite se judeca deci in procedura necontencioasa, potrivit prevederilor art. 331 si urm. C. pr. civ. Procedura de judecata propriu-zisa este diferita fundamental de cea prevazuta de lege pentru solutionarea cererilor contencioase. Astfel, procedura de judecata in materie necontencioasa se caracterizeaza prin lipsa contradictorialitatii, fapt pentru care rezolvarea cererii se poate face si fara citarea partilor.

Trebuie mentionat faptul ca instanta investita cu cererea privind incuviintarea executarii silite este tinuta sa verifice doar daca s-a realizat timbrajul, daca exista o cerere formulata si semnata de catre executorul judecatoresc, cererea de executare facuta de catre creditor si daca hotararea care se executa este investita cu formula executorie.

Este gresita practica unor instante de judecata care, investite fiind cu o cerere de incuviintare a executarii silite invoca din oficiu prescriptia dreptului de a cere executarea silita.

O atare judecata este nelegala, facuta cu incalcarea principiului fundamental al contradictorialitatii procesului civil, in procedura prevazuta de art. 3731 C. pr. civ., instanta putand verifica, astfel cum am precizat, doar existenta titlului executoriu [3], cererea executorului si a creditorului [4].

Activitatea desfasurata de judecator in cadrul procedurii gratioase nu poate fi calificata ca o activitate strict jurisdictionala, deoarece aceasta nu este destinata sa solutioneze cu putere de lucru judecat, un litigiu pendinte intre parti cu interese contrare.

Se considera ca ”numai jurisdictia numita contencioasa este jurisdictie in timp ce jurisdictia numita voluntara (gratioasa/necontencioasa) nu este jurisdictie, ci administratie exercitata de organele judiciare.” [5].

De asemenea, se considera ca ”decizia pronuntata in procedura necontencioasa constituie atat un act administrativ prin natura sa, cat si un act jurisdictional prin forma si procedura care guverneaza emiterea ei” [6].

Consideram ca daca procedura necontencioasa nu este jurisdictie, ci administratie exercitata de organele judiciare, nu putem vorbi in aceasta procedura despre principiul contradictorialitatii, intrucat acest principiu este specific procesului civil, acesta guvernand doar activitatea judiciara.

Ca sa avem contradictorialitate trebuie sa avem un litigiu si doua parti, dar in procedura necontencioasa nu avem litigiu, nu avem parti cu interese contrare, ci doar o cerere prin care nu se urmareste stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, si o singura parte.

Consideram ca orice exceptii, aparari ori vicii ale titlului pot fi invocate doar pe calea contestatiei la executare, astfel cum este aceasta reglementata de art. 399 alin. (1) C. pr. civ. In procedura necontencioasa nu se pot administra probe pentru o eventuala constatare a intreruperii cursului prescriptiei executarii silite.

Prescriptia dreptului de a cere executarea silita poate fi invocata de debitor doar ulterior, pe calea contestatiei la executare sau a unei actiuni in constatare – art. 111 C. pr. civ. – in cadrul carora creditorul poate face probe in sensul intreruperii sau suspendarii cursului prescriptiei.

2. Constatarea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita in cazul in care executarea silita a fost declansata

Contestatia la executare reprezinta mijlocul procedural prin intermediul careia oricare dintre partile interesate – debitor, creditor sau tert vatamat –, poate cere si obtine desfiintarea masurilor ilegale de urmarire silita.

Una dintre neregularitatile procedurale savarsite cu prilejul activitatii de urmarire silita si care poate face obiectul unei contestatii la executare propriu-zise este si neobservarea intervenirii prescriptiei dreptului de a cere executarea silita.

Se intampla ca, din motive diverse, creditorul sa uite sau sa nu poata porni executarea silita in termenul cerut de lege. Motivele pentru care un creditor nu a obtinut executarea obligatiei constatate prin titlul executoriu sunt intotdeauna diferite pentru acesta (obiective sau subiective) si il vor determina sa incerce chiar si dupa implinirea termenului de prescriptie sa execute silit pe debitorul obligatiei, sperand ca va obtine de la instanta de executare o repunere in termen [7] sau invocand diverse cauze de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei dreptului de a cere executarea silita.

Am aratat mai sus ca instanta investita cu cererea de incuviintare a executarii silite nu poate analiza daca titlul care se cere a fi executat este sau nu prescris, aceasta presupunand o dezbatere contradictorie nespecifica procedurii necontencioase in care se solicita incuviintarea.

Dar se mai intampla ca executorul judecatoresc sa primeasca spre executare un titlu prescris si sa constituie imediat un dosar de executare ca apoi sa refuze efectuare diverselor acte de executare, invocand prescriptia executarii silite intocmind in acest sens un proces-verbal.

In aceasta situatie, singura in masura sa analizeze daca un titlu executoriu este prescris sau nu, si sa pronunte o hotarare in acest sens, este doar instanta de executare care va fi sesizata de catre creditor prin introducerea unei contestatii la executare prevazuta de art. 399 alin. (1) C. pr. civ.

In privinta plangerii impotriva refuzului executorului judecatoresc de a efectua o executare silita, oferita de legiuitor prin art. 53 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti [8], – cadrul procesual preferat de multi creditori (in locul unei contestatii la executare) datorita valorii mici a taxei de timbru [9] -, consideram ca prin hotararea pe care o va pronunta, instanta de executare, daca constata ca titlul executoriu care se cere a fi executat este prescris, poate doar sa respinga plangerea ca neintemeiata, aratand in motivare ca refuzul executorului judecatoresc este justificat. Daca instanta, analizand titlul executoriu constata ca acesta nu este prescris, va pronunta o hotarare prin care va obliga executorul judecatoresc sa treaca la executarea silita.

Pe de alta parte, in situatia in care executorul judecatoresc observa (sau nu) ca titlul care il pune in executare silita este prescris, dar continua sa faca diverse acte de executare, debitorul are la randul sau deschisa calea contestatiei la executare, prin care va invoca exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita si va solicita instantei de executare sa dispuna anularea tuturor actelor de executare si desfiintarea executarii silite.

De asemenea, in cursul judecarii unei contestatii la executare prin care orice parte interesata reclama nelegalitatea anumitor acte de executare, instanta de executare poate verifica si invoca din oficiu exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, daca considera ca titlul care face obiectul dosarului de executare este prescris.

Totodata, daca a fost declansata executarea silita, dar din diverse motive aceasta a ramas timp indelungat in nelucrare si nici nu s-a constat perimarea executarii, (executarea nefiind desfiintata), iar daca debitorul doreste sa obtina o hotarare prin care sa se constate ca dreptul de a cere executarea silita s-a prescris, consideram ca acesta nu poate folosi calea actiunii in constatare deoarece aceasta are un caracter subsidiar, in sensul ca nu poate fi folosita in cazul cand partea interesata este in masura sa ceara realizarea dreptului pe alta cale.

Astfel, prevederile art. 111 C. pr. civ. sunt foarte clare: ”Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.”.

Aceasta prevedere legala conditioneaza admisibilitatea unei asemenea cereri – actiunea in constatare –, de existenta unui interes personal si actual, precum si de lipsa altei cai pentru realizarea dreptului.

Concluzionand, consideram ca in cadrul urmaririi silite debitorul are posibilitatea sa se apere invocand prescriptia executarii doar pe calea contestatiei la executare – deci actiune in realizare –, care constituie din acest punct de vedere o cale de stabilire a lipsei de drept a creditorului, actiunea in constatare fiind inadmisibila [10].

3. Constatarea prescriptiei executarii silite in cazul in care executarea silita nu a fost declansata

In situatia in care din diverse motive creditorul unei obligatii nu a declansat executarea silita in termenul legal sau a inceput executarea silita care ulterior a fost desfiintata (de ex: cererea de executare a fost respinsa, anulata sau s-a perimat), implinindu-se intre timp termenul de prescriptie a executarii, debitorul (sau mostenitorii acestuia) impotriva caruia nu se exercita nici un fel de act pentru executarea obligatiilor, avand interesul stabilirii unei situatii juridice clare, poate introduce o actiune in constatare avand ca temei de drept dispozitiile art. 111 C. pr. civ., actiune prin care acesta va cere instantei de judecata sa pronunte o hotarare pentru a se consfinti cu putere de lucru judecat, inexistenta dreptului.

Consideram in aceasta situatie ca debitorul nu poate cere constatarea prescriptiei executarii silite formuland o contestatie la executare, intrucat in cauza de fata nu este indeplinita o conditie pentru execitarea acestei cai procesuale in vederea valorificarii dreptului pretins, si anume conditia existentei unei executari aflata in curs de desfasurare.

De asemenea, nu se poate sustine ca numai inceperea executarii silite este menita sa justifice interesul nascut, actual si legitim al debitorilor de a se constata prescris dreptul la executare, intrucat acestia nu pot fi tinuti sa astepte un interval de timp nedeterminat o eventuala cerere de executare din partea creditorilor in baza unei hotarari judecatoresti a carei putere executorie este limitata in timp.

Numai in ipoteza in care creditorul ar fi formulat o cerere de executare silita si s-ar fi declansat executarea silita, se poate pune problema admisibilitatii actiunii in constatare, deoarece contestatia la executare are caracterul unei actiuni in realizare.

In concluzie, consideram ca acestea sunt vehiculele procesuale civile adecvate prin care, in situatiile aratate mai sus, se poate cere si constata ca a intervenit prescriptia dreptului de a cere executarea silita.


--------------------------------------------------------------------------------
[1] Art. 6 din Decretul nr. 167/1958: ”Dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executoriu se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani (…).”

[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 219/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

[3] Art. 374 alin. (1) C. pr. civ.: ”Hotararea judecatoreasca sau alt titlu executoriu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.1 (…).”

[4] Art. 3731 alin. (1) C. pr. civ.: ”Cererea de executare silita se depune la executorul judecatoresc, daca legea nu dispune altfel. Executorul judecatoresc va solicita incuviintarea executarii de catre instanta de executare, careia ii va inainta, in copie, cererea creditorului urmaritor si titlul executoriu.”
[5] Opinia apartine reputatului procedurist italian Piero Calamandrei, citat in I. Les, Tratat de drept procesual civil, ed. a II-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 679

[6] I. Les, op. cit., p. 680

[7] In practica s-a considerat ca un motiv temeinic pentru o repunere in termenul de prescriptie a dreptului la executare il constituie si executarea unei pedepse privative de libertate de catre debitor.

[8] Potrivit art. 53 din Legea nr.188/2000 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 1999:
(1) Refuzul executorului judecatoresc de a indeplini un act sau de a efectua o executare silita se motiveaza, daca partile staruie in cererea de indeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) In cazul refuzului nejustificat de intocmire a unui act partea interesata poate introduce plangere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunostinta de acest refuz la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.
(3) Judecarea plangerii se face cu citarea partilor. In cazul admiterii plangerii instanta indica in hotarare modul in care trebuie intocmit actul.
(4) Hotararea judecatoriei este supusa recursului.
(5) Executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze hotararii judecatoresti ramase irevocabile.
(6) Nerespectarea, cu rea-credinta, de catre executorul judecatoresc a obligatiei stabilite in alin. (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani, iar daca fapta a fost savarsita din culpa, cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”



[9] Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997): ”In cazul contestatiei la executarea silita, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite. Taxa aferenta acestei contestatii nu poate depasi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestata.” Iar potrivit art. 82 din aceeasi lege: ”Cererile formulate potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, cu modificarile si completarile ulterioare, se taxeaza dupa cum urmeaza: (…) b) plangeri impotriva refuzului executorului judecatoresc de a indeplini un act sau de a efectua o executare silita – 8 lei (…).”
[10] A se vedea Decizia Colegiului civil nr. 1629/07.10.1967 a Tribunalul Suprem in Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1967, p. 280-282



12 februarie 2010

Traficul intern de droguri - Referat master, Sesiunea I, 2009 - fragmente -

INTRODUCERE
Actualitatea temei abordate în prezenta lucrare / referat este determinată de faptul că, în ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund şi tragic al lumii contemporane, în condiţiile în care, anual, miliarde de dolari şi sute de mii de oameni sunt antrenaţi în acest mariaj al morţii, numit „Traficul şi consumul ilicit de droguri”.

xxxxxxxxx....

11 februarie 2010

Răspunderea penală a persoanei juridice - Lucrare disertatie - fragmente

CAPITOLUL I

Istoricul răspunderii penale a persoanei juridice în dreptul românesc


......................................................................................


În prezent, persoana juridică poate răspunde din punct de vedere penal în România, în condiţiile prevăzute de Codul penal în vigoare, prevederile referitoare la răspunderea penală a persoanei juridice fiind introduse în Codul penal prin Legea nr.278/2006 şi sunt asemănătoare cu cele prevăzute în Legea nr.301/2004.



CAPITOLUL II

Răspunderea penală a persoanelor juridice în Dreptul european:


CAPITOLUL III:

Categorii de persoane juridice care răspund din punct de vedere penal în România
Secţiunea 1:



CAPITOLUL IV:


Infracţiunile pentru care se poate angaja răspunderea penală a persoanei juridice în România:


CAPITOLUL V:

Condiţii speciale în cazul angajării răspunderii penale a persoanei juridice:
Secţiunea 1:
Elementele generale:




CAPITOLUL VI:

Sancţiunile aplicate persoanei juridice:

Secţiunea 1:



CAPITOLUL VII:

Drept penal comparat : Legislaţia franceză




BIBLIOGRAFIE:

Legislaţie:



1Doctrină românească:



Considerații și corelații în legătură cu infracțiunea de cesiune fictivă a unei societăți

Autori:  Nicolae-Alexandru MOICEANU Pro curor – Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti Mihai-Costin TOADER    Ofiţer de poliţie jud...