Perimarea executarii silite. Participarea creditorului la procedura de executare silita si principiul disponibilitatii

„ Culpa creditorului – condiţie pentru a opera perimarea executării silite”

-Articol publicat de autoare şi în " Revista română de executare silită " nr. 4/2010, Editura Universul Juridic-

Gabriela Pădurariu

 

 1. Executarea silita, ca ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a actiunii civile, este guvernata de principiul disponibilitatii.

Executare silita precum si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel [1].

Aceasta inseamna ca executarea silita se poate declansa, in principiu, numai la cererea creditorului sau a mostenitorilor acestuia. Prin urmare creditorul va trebui sa sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat sa depuna titlul executoriu in original, in baza caruia urmeaza sa se faca urmarirea.

Dupa obtinerea incuviintarii executarii silite executorul judecatoresc va incepe executare silita, fiind obligat, conform legii si contractului incheiat cu creditorul, sa faca toate actele de executare cerute de creditorul urmaritor.

Conform principiului disponibilitatii tot creditorul este cel care va alege forma de executare, respectiv daca va dori ca executorul judecatoresc sa faca acte de urmarire mobiliara, imobiliara sau poprire, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor, sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

Deci, avem de o parte executorul judecatoresc, auxiliar al justitiei care este investit de stat in scopul de a impune realizarea intocmai a dispozitiilor cuprinse intr-o hotarare judecatoreasca sau intr-un alt titlu executoriu, iar de cealalta parte creditorul, acea persoana careia i s-a eliberat un titlu executoriu si care doreste sa isi valorifice creanta pe care acest inscris o constata.

2. Atat timp cat creditorul a declansat procedura executionala prin cererea de executare silita adresata executorului judecatoresc, acesta trebuie sa fie diligent deoarece printr-o indelungata lipsa de staruinta in executarea silita, se considera ca a pierdut orice interes in solutonarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executarii silite, sanctiune procesuala care consta in desfiintarea tuturor actelor de executare indeplinite in dosarul executional.

In redactarea actuala, art. 389 alin. 1 C. pr. civ. precizeaza ca: ”Daca creditorul a lasat sa treaca 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei.”

3. Unii creditori considera ca fiind mai mult decat suficient sa formuleze si sa depuna la executorul judecatoresc cererea de executare silita, sa avanseze onorariul executorului judecatoresc si cheltuielile de executare, fara sa mai participe in continuare la desfasurarea urmaririi silite.

Dar potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ”executarea silita si celelalte acte de executare (…) se indeplinesc la cerere (…)”. Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmarire executorul judecatoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite indeplinirea actului respectiv.

De asemenea, creditorul ia cunostinta despre diligenta de care trebuie sa dea dovada in executarea silita inceputa si din cuprinsul contractului pe care il incheie cu executorul judecatoresc, in sensul ca i se aduce la cunostinta faptul ca organul de executare este imputernicit, in urma cererii facute de creditor, sa procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.

4. Potrivit dispozitiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: ”Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozitiilor art. 723 alin.1, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile.”
Or, executarea silita este ultima faza a procesului civil si una din formele de manifestare a actiunii civile, fiind de asemenea guvernata de principiul disponibiliatii.

5. De asemenea, executorul judecatoresc nu poate ordona din oficiu efectuarea unei executarii silite – exceptandu-se, bineinteles, situatiile in care actele procedurale de executare silita se fac din oficiu –, acesta nu se poate substitui creditorului sau partilor din executarea silita, nu poate efectua acte de executare decat daca creditorul ii va cere. Actele de executare pe care executorul judecatoresc este obligat sa le efectueze urmare a investirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marcheaza o etapa in cadrul procedurii executionale, cum ar fi somatia de plata, procesul-verbal de situatie, procesele-verbale incheiate conform prevederilor art. 388 C. pr. civ. [2], comunicarea infiintarii popririi, publicatia de vanzare, indreptarea unei erori materiale etc.

6. In privinta rolului activ, executorul judecatoresc si-l poate manifesta doar in masura in care a fost sesizat cu o cerere de executare din partea creditorului, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu sau cu o cerere facuta de debitor (numirea unui expert contabil, tehnic, indreptarea de eroare materiala etc.) sau de catre alte persoane interesate, rol activ exercitat de catre executor in vederea respectarii dispozitiilor legii si a drepturilor partilor implicate in executare.

7. Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmaritori care au pornit in executarea silita, avand deja constituit un dosar de executare, formuleaza periodic cereri de continuare a executarii silite, fara sa precizeze exact actul de urmarire pe care il vor indeplinit de catre executorul judecatoresc (de ex.: cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creantei din titlu [3], modalitatea de urmarire etc.) cu putin inaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru a impiedica sa opereze perimarea de drept.

Consideram ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmaritor, practica care trebuie sanctionata de catre instanta de executare, evident in masura in care aceasta este sesizata de ”orice parte interesata”, (deoarece perimarea de drept nu poate fi constatata din oficiu de catre instanta), cu desfiintarea executarii silite, urmare a constatarii perimarii de drept.

8. Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozitiile cuprinse in titlul executoriu, se realizeaza prin acte firesti de urmarire. Aceasta inseamna ca, odata declansata urmarirea, creditorul urmaritor va trebui sa se implice in activitatea executionala – conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ. –, iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de ”continuare” a executarii silite, cereri pe care executorul judecatoresc uneori doar le inregistreaza si le depune in dosarul de executare fara sa faca nici un act efectiv de urmarire.

9. Daca creditorul urmaritor a formulat periodic cereri de continuare a executarii silite, de fiecare data cu putin timp inaintea implinirii termenului de 6 luni, aceasta nu este de natura a impiedica perimarea sa opereze de drept, intrucat, pe de o parte, cererea de continuare a executarii silite nu constituie prin ea insasi act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza careia incepe executarea silita care, intr-adevar, are caracter de act de executare silita [4], iar pe de alta parte, creditorul are la indemana un mijloc procesual pentru obligarea executorului sa continue executarea silita, in masura in care acesta ar refuzat sa o faca, respectiv plangerea prevazuta de art. 53 din Legea nr. 188/2000 [5].

10. Desi in Codul de procedura civila nu este prevazuta in terminis o definitie a notiunii de ”act de executare” suntem de parere ca sfera continutului acestei notiuni poate fi stabilita foarte usor daca avem in vedere dispozitiile art. 388 C. pr. civ., conform carora ”Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-verbale (…)”.
Consideram ca prin ”act de executare” se intelege orice operatiune juridica sau inscrisul care o constata [6], intocmit de catre executorul judecatoresc sau de organe sau persoane care indeplinesc atributii in acest sens, carora lege le confera consecinte juridice si prin care se urmareste, in conditiile legii, realizarea activitatii de executare silita si se marcheaza o etapa in cadrul acestei proceduri [7].

11. Este adevarat ca instanta suprema, prin decizia de indrumare nr. 5/16.06.1966 [8], a solutionat controversa provocata in doctrina, legata de efectul cererii de executare, stabilind ca ea are caracter intreruptiv al cursului prescriptiei. La fel de adevarat este faptul ca actuala reglementare a pus capat definitiv oricarei discutii cu privire la efectul intreruptiv de prescriptie al ”cererii de executare” [8], dar consideram ca trebuie facuta o distinctie intre cererea de executare silita, prin care organul de executare a fost sesizat pentru inceperea executarii – aceasta fiind asimilata cu o cerere de chemare in judecata – si cererea de staruinta (de continuare) in executare, facuta periodic da catre creditor, cerere neurmata de alte acte efective de urmarire, prin care acesta nu solicita efectuarea unui anumit act de executare, ci doar ii aminteste executorului ca a fost investit la un moment dat cu o cerere de executare silita.

Totodata, pentru judecarea unei cauze, legiuitorul nu a prevazut in nici un text de lege necesitatea unor ”cereri de continuare” sau de ”staruinta in judecata” prin care petentul, dupa ce a investit instanta cu cererea de chemare in judecata sa solicite din nou, prin diverse cereri ”sa se continue” solutionarea litigiului pendinte.

12. Concluzionand, consideram ca ”cererea de continuare a executarii silite”, formulata semestrial de creditor, cu putin inaintea implinirii termenului de 6 luni, nu are caracter intreruptiv al cursului perimarii de drept, in cazul ca aceasta nu este urmata de acte firesti de executare.

Aceasta practica a unor creditori are ca scop sicanarea debitorului (care din varii motive nu isi indeplineste de buna voie obligatia stabilita prin titlul executoriu) si perpetuarea la nesfarsit a unei situatii care ar putea fi foarte bine finalizata, daca creditorul ar dori cu adevarat realizarea dreptului recunoscut prin titlu ce se executa, prin formularea unei simple plangeri, pusa la dispozitie de legiuitor prin art. 53 din Legea nr. 188/2000 sau prin introducerea unei contestatii la executare conform prevederilor art. 399 alin. (1) teza finala C. pr. civ.


--------------------------------------------------------------------------------
[1] Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 1999, prevede in art. 49 alin. (1): ”Executarea silita si celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecatoresc se indeplinesc la cerere, daca legea nu dispune altfel”
[2] Art. 388 alin. (1) C. pr. civ.: ”Pentru toate actele de executare pe care le efectueaza, executorul judecatoresc este obligat sa incheie procese-verbale care vor cuprinde urmatoarele mentiuni:
1. denumirea si sediul organului de executare;
2. numele si calitatea celui care incheie procesul-verbal;
3. data intocmirii procesului-verbal si numarul dosarului de executare;
4. titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza actul de executare;
5. numele si domiciliul ori, dupa caz, denumirea si sediul debitorului si creditorului urmaritor;
6. locul, data si ora efectuarii actului de executare;
7. masurile luate de executor sau constatarile acestuia;
8. consemnarea explicatiilor si obiectiunilor participantilor la executare;
9. alte mentiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;
10. mentionarea, cand este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau impiedicarea de a semna procesul-verbal;
11. mentionarea numarului de exemplare in care s-a intocmit procesul-verbal, precum si a persoanelor carora li s-a inmanat acesta;
12. semnatura executorului, precum si, cand este cazul, a altor persoane interesate in executare sau care asista la efectuarea actului de executare;
13. stampila executorului judecatoresc.
(2) Mentiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 si 13 sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.”
[3] Art. 3712 alin. (3) C. pr. civ.: ”Daca titlul executoriu contine suficiente criterii in functie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligatiei principale stabilite in bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, si la actualizarea acestei sume.”

[4] Decizia de indrumare nr. 5/1966 a Plenului Tribunalului Suprem in Culegerea de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1966, p. 22-24:”Cererea adresata de creditor organului de executare, de a efectua urmarirea, intrerupe prescriptia dreptului de a cere executarea silita.”
[5] Potrivit art. 53 din Legea nr. 188/2000:

” (1) Refuzul executorului judecatoresc de a indeplini un act sau de a efectua o executare silita se motiveaza, daca partile staruie in cererea de indeplinire a actului, in termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.

(2) In cazul refuzului nejustificat de intocmire a unui act partea interesata poate introduce plangere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunostinta de acest refuz la judecatoria in a carei raza teritoriala isi are sediul biroul executorului judecatoresc.

(3) Judecarea plangerii se face cu citarea partilor. In cazul admiterii plangerii instanta indica in hotarare modul in care trebuie intocmit actul.

(4) Hotararea judecatoriei este supusa recursului.

(5) Executorul judecatoresc este obligat sa se conformeze hotararii judecatoresti ramase irevocabile.

(6) Nerespectarea, cu rea-credinta, de catre executorul judecatoresc a obligatiei stabilite in alin. (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani, iar daca fapta a fost savarsita din culpa, cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.”
[6] In sensul ca reprezinta act de procedura nu numai operatiunea juridica, ci si inscrisul care o constata, a se vedea V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Editura National, Bucuresti, 1996, vol. I, p. 455

[7] Tribunalul Bucuresti, sectia civila, decizia nr. 2761/12/11/2001, in Culegere de decizii ale Tribunalul Bucuresti pe anul 2001.

[8] Mentionata la nota de subsol nr. 4


[9] Art. 4052 alin. (1) lit. b) C. pr. civ.: ”(1) Cursul prescriptiei se intrerupe: (…) b) pe data depunerii cererii de executare insotite de titlul executoriuu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent (…)”.