Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere din Iași




Gabriela Pădurariu

Gabriela Pădurariu
Sediul profesional:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com


Sunt Gabriela Padurariu din Iasi iar acesta este locul meu virtual in care imi expun opinia despre diverse aspecte juridice. Accept orice comentariu facut cu bun simt doar pe marginea a ceea ce am scris pe acest blog. In privinta sfaturilor juridice va rog sa nu uitati ca ele nu se pot acorda profesional decat față în față si nu virtual .
Informatiile de pe acest blog nu reprezinta consultanta juridica. Ele nu vor fi folosite decat in scop de informare generala, nu pentru luarea unor decizii. Pentru luarea unor decizii trebuie sa ma contactati personal sau sa apelati la alti profesionisti.
Aceste precizari au semnificatia unei declinari de obligatie.


ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU:

Recunoscută pentru atenţia sa la detalii, Gabriela Pădurariu reprezintă în instanţa de judecată cât şi în faţa altor autorităţi, persoane juridice – societăţi comerciale, ONG-uri, etc. – în diverse cauze civile, comerciale, penale, în special în executarea silită.

Funcţie de interesul celui pe care îl reprezintă ştie să urgenteze sau să temporizeze soluţionarea unei cauze – în special executări silite, cauze comerciale sau procedura insolvenţei -, caută şi găseşte întotdeauna cele mai bune soluţii tehnice din punct de vedere juridic şi al strategiei soluţionării corecte a cauzei de către instanţa de judecată, în sensul că-i oferă toate informaţiile necesare atât în fapt cât şi în drept pentru ca aceasta să poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Din experienţa acumulată în practica dreptului execuţional civil, poate spune că stăpăneşte în amănunt toate subtilităţile şi tertipurile de care se folosesc atât părţile din executarea silită – creditor şi debitor – cât şi executorul judecătoresc şi chiar instanţa de executare, pentru tergiversarea urmăririi silite.

De asemenea, cunoaşte foarte bine cum îşi ascund debitorii bunurile şi veniturile de la urmărire şi cum pot fi acestea descoperite sau readuse în patrimoniul debitorului pentru a putea fi executat silit.

În cazul în care în legătură cu soluţionarea unei cauze s-au ivit probleme legate de ineditul situaţiei fie anterior sesizării autorităţii corespunzătoare, fie în derularea unui proces civil, comercial, penal, fie în faza de urmărire silită, a apelat la grupul de profesionişti în drept – grupul său de colaboratori - care s-a format în timp şi în care dezbat foarte serios probleme de drept material, obiectiv, substanțial, cât şi de procedură, căutând cele mai eficiente soluţii de rezolvare.



DOMENII DE COMPETENŢĂ:


*Servicii juridice în regim de outsourcing (externalizare);

* Consiliere si redactare de opinii juridice;

*Reprezentare in fata instantelor judecatoresti in procese variate (civile, comerciale, drept al muncii, drept penal, etc.);

*Reprezentare in fata altor autoritati (OPC, OSIM, BEJ, OCPI, etc.);

*Specializată in drept executional civil, consiliere in materie de executare silita/ contestatii la executare , contestatii la titlu, orice act juridic care are legatura cu executarea silita;

*Litigii civile (consultanta si redactari de acte, reprezentare, anulari de acte si contracte, executari silite, evacuari, iesiri din indiviziune, alte cereri );

*Litigii comerciale (consultanta referitoare la contracte comerciale , dizolvari voluntare, procedura insolventei, recuperari de debite prin procedura somatiei de plata, ordonantei de plata, etc);

*Plangeri contraventionale (amenzi O.P.C., amenzi D.R. Antifraudă, amenzi de circulatie, amenzi ITM, etc.);

*Litigii de munca: consultanta la incheierea contractelor de munca, negocierea conflictelor de munca, reprezentare, etc.





SEDIUL PROFESIONAL:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com

Adresa:

Adresa:
Clic pe foto

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Click pe fotografie

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Clic pe fotografie

Despre Biroul de Mediator Gabriela Pădurariu:

Biroul de mediator Gabriela Pădurariu oferă servicii mediere în Iași în toate tipurile de conflicte, cu expertiză de abordare fie individual, fie ca echipă.


Dacă vă doriți o rezolvare rapidă pentru disputele dumneavoastră prin servicii de mediere,Biroul de mediator Gabriela Pădurariu cu sediul în Iași, vă pune la dispoziție servicii de mediere ce asigură rezolvarea rapidă a oricărui litigiu de la cele de drept civil precum : grănițuire, revendicare, evacuare, partaj, divorț, încredințare minori, vizitare minori, executarea contractelor, litigii între asociați, la cele de drept penal – plângeri prealabile de lovire, tulburare de posesie, distrugere, precum și de dreptul muncii – drepturi salariale, concedieri.


Medierea reprezintă o alternativă în raport cu justiția de soluționare a conflictelor dintre părți, prin care o terță persoană neutră, imparțială și fără putere de decizie – mediatorul – ajuta părțile să găsească împreuna o soluție care să rezolve neînțelegerile dintre ele.


Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluționare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numărul din ce în ce mai mare al proceselor din instanțe este semnificativ pentru lipsa de dorință, dar și de informare a justițiabililor de a folosi cu eficiență dialogul pentru rezolvarea disputelor.

Pentru ca mediul juridic actual descurajează soluționarea rapidă a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficientă de rezolvare a acestora. Această modalitate este medierea.

Procedura medierii costă și durează relativ mai puțin, aceasta se desfășoară în condiții de confidențialitate maximă, mediatorul având obligația de a păstra secretul dezbaterilor, atât față de persoanele cu care intră în contact în cadrul procedurii de mediere, cât și față de experții pe care părțile îi angajează în diferite cauze.

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

31 mai 2012


CONSIDERAŢII PRIVIND SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNII DE SUSTRAGERE DE SUB SECHESTRU PREV. DE ART. 244 COD PENAL ÎN CAZUL  INSCRIPŢIEI IPOTECARE
 articol publicat de autoare şi  în " Revista română de executare silită "  nr. 4/2011, Editura Universul Juridic
  
Gabriela Pădurariu


                                                                           

    În cazul inscripţiei ipotecare nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru deoarece bunurile imobile nu pot fi sustrase de către o persoană, acestea neputând constitui obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 244 Cod penal.



Cuvinte cheie: Sustragere de sub sechestru; inscripţie ipotecară; sechestru asiguratoriu penal; măsuri asiguratorii; lipsa obiectului material al infracţiunii; creditor ipotecar; garantarea executării pedepselor pecuniare.


     Urmare a săvârşiri unei infracţiuni, restabilirea relaţiilor sociale presupune sancţionarea celor vinovaţi - ca mijloc de constrângere, reeducare a celor ce au săvârşit astfel de fapte şi prevenire - dar şi repararea pagubelor produse. Numai în acest fel se realizează o restabilire a ordinii de drept ,nefiind suficientă doar aplicarea unei pedepse.

     Pentru aceasta codul de procedură penală reglementează în Titlul IV din partea generală, pe lângă măsurile preventive, măsurile de ocrotire, măsurile de siguranţă şi unele măsuri asigurătorii, restituirea lucrurilor precum şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

     Măsurile asigurătorii sunt definite ca fiind1 „măsuri de constrângere reală care constau în indisponibilizarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a bunurilor şi veniturilor aparţinând învinuitului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubelor cauzate prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepselor pecuniare”. Prin reglementarea acestor instituţii se asigură executarea obligaţiilor de natură patrimonială - despăgubirile civile - care decurg din soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile.  Trebuie precizat faptul că funcţionalitatea acestor măsuri procesuale aste asiguratorie şi nu reparatorie, iar scopul lor este de a garanta acordarea despăgubirilor civile şi executarea pedepsei amenzii2.

     Din dispoziţiile  art. 163 alin.2 C.pr.pen. rezultă că obiectul măsurilor asiguratorii poartă asupra bunurilor mobile şi imobile ale învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente care, odată indisponibilizate prin sechestru, nu pot fi înstrăinate sau grevate, sustragerea lor constituind infracţiune , respectiv infracţiunea prev. de art. 243 „Ruperea de sigilii” şi infracţiunea prev. de art. 244 C.pen. „ Sustragerea de sub sechestru”.

     Potrivit legii procesual penale, pe lângă măsura sechestrului asiguratoriu a bunurilor mobile se poate institui măsura sechestrului penal şi asupra imobilelor iar pentru a da eficienţă acestei inscripţii în raport cu terţii, se impune îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. Rezultă de aici că inscripţia ipotecară constituie o formă specială a sechestrului aplicabilă în cazul bunurilor imobile.

     Sfera bunurilor imobile ce intră sub incidenţa acestei măsuri asigurătorii este determinată de dispoziţiile art. 488 - 493 C. pr. civ. şi dispoziţiile art. 537 - 538 precum şi art. 876 (3) din Codul civil (fiind avute în vedere atât imobilele prin natura lor cât şi imobilele prin destinaţie). Astfel, potrivit art. 488 – 493 C.pr.civ. care reglementează executarea silită a bunurilor imobile, sunt vizate atât imobile prin natura lor , cât şi imobile prin destinaţie, în conformitate şi cu prevederile noului cod civil.

Procedura de instituire a măsurii asigurătorii este comună cu aceea a sechestrului propriu-zis şi  se subsumează Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.

     Potrivit art. 166 alineat final C.pr.pen.  în cazul inscripţiei ipotecare , organul care a dispus instituirea măsurii, respectiv organul de urmărire penală şi/sau instanţa de judecată,  cere organului competent respectiv O.C.P.I.  înscrierea  în registre a măsurii  sechestrului,  anexând copii de pe actul  prin care s-a dispus luarea inscripţia ( Ordonanţa procurorului, Încheiere de şedinţă, sentinţa penală) precum şi un exemplar al procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc.

     Întrebarea care se pune în practica penală în legătură cu nerespectarea măsurilor asiguratorii a inscripţiei ipotecare este aceea dacă se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru prev.  244 C.pen. , cu privire la bunurile imobile.

     În opinia noastră, răspunsul la această întrebare este că în cazul inscripţiei ipotecare nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru ,  pentru considerentele pe care le vom prezenta în continuare:

     Potrivit art. 244 C.pen: „Sustragerea unui bun care este  legal sechestrat  se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă”.

     Este adevărat, textul art. 244 C pen.  aşa cum este formulat nu face nici-o distincţie între bunuri mobile sau imobile, putându-se considera că infracţiunea de sustragere de sub sechestru  se poate săvârşi atât cu privire la bunurile mobile cât şi la bunurile imobile.

Cu toate acestea, în privinţa înţelesului noţiunii de „sustragere” , literatura de specialitate a arătat că aceasta înseamnă „ scoaterea ilicită a unui bun mobil din sfera patrimonială a altuia, prin luarea şi deplasarea acestuia din poziţia în care se găsea”3. Văzând aceasta se poate concluziona că bunurile imobile , şi aici avem în vedere casele de locuit şi terenurile, nu pot fi sustrase, în sensul că acestea nu  pot fi mutate prin „luarea şi deplasarea” în alt loc.

     De exemplu  într-un dosar penal, la cererea părţii civile instanţa de judecată dispune instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului şi conf. prev. art. 166 C.pr.pen.  trimite adresă către OCPI - BCF de luare a inscripţiei ipotecare. Cu toate acestea, ignorând dispoziţia instanţei de judecată  inculpatul din cauză, proprietar al imobilului astfel indisponibilizat  face un act de dispoziţie şi  înstrăinează  imobilul sechestrat asiguratoriu către un terţ prin încheierea unui contract de vânzare – cumpărare în formă autentică.  Vă veţi întreba cum a fost posibilă vânzarea atât timp cât măsura asiguratorie operează! Au fost dese situaţiile în care datorită faptului că executorul judecătoresc desemnat de instanţa penală să încheie procesul-verbal de sechestru pe bunurile inculpatului, încheia un singur proces - verbal de sechestru atât pentru bunurile mobile cât şi pentru bunurile imobile, când în mod normal trebuia un proces – verbal de sechestru pe bunurile mobile şi altul pentru bunurile imobile . În momentul în care instanţa penală făcea adresa către OCPI BCF pentru luarea inscripţiei ipotecare  asupra bunurilor aparţinând inculpatului, în baza procesului – verbal de sechestru încheiat de executorul judecătoresc, lucrătorul de carte funciară care urma să opereze în registre, vedea în  procesul – verbal de sechestru trecute mai întâi bunurile mobile, nu citea până la capăt acest act,  fapt pentru care dispunea înscrierea sechestrului doar în registrele de inscripţiuni şi transcripţiuni nu şi în registrele de carte funciară.  Numai în această situaţie inculpatul a putut vinde în formă autentică imobilul legal sechestrat (fără să fie în conivenţă cu cumpărătorul) deoarece biroul notarial, la încheierea contractului de vânzare cumpărare cere de la OCPI BCF doar extras de autentificare de la cartea funciară nu şi din celelalte registre, cum sunt registrele de publicitate mobiliară, registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni.

Evident, asta nu înseamnă că sechestrul penal nu a fost legal instituit şi că ipoteca legală nu îşi va produce efectele faţă de creditor şi de terţii dobânditori.

     Revenind la aspectul penal al speţei, considerăm că singura sancţiune care poate interveni  în exemplul dat mai sus nu poate fi decât o sancţiune civilă, în sensul că partea în frauda căreia a fost încheiat acest act translativ de proprietate, are la dispoziţie calea acţiunii introdusă la instanţa civilă, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare. Totodată,  raportat tot la exemplul de mai sus, văzând şi prev. art. 1790 Cod civil (art. 2.360 noul cod civil), considerăm că persoana civilă care deţine un drept de ipotecă  legală (judiciară) înscris în registrul de carte funciară prin luarea inscripţiei ipotecare  în baza măsurii de instituire a sechestrului asiguratoriu dispus de instanţa penală, chiar dacă inculpatul a vândut imobilul legal sechestrat, poate urmări fără nici-o problemă imobilul „în orice mână ar trece”.

     Practic, urmare a luării inscripţii ipotecare în registrele de Carte Funciară, conform prevederilor Codului civil şi a Legii nr.7/1996 privind publicitatea imobiliară, partea civilă a devenit creditor ipotecar, imobilul putând fi urmărit de către aceasta în mâna oricui ar ajunge.

     Vânzarea către un terţ a imobilului indisponibilizat prin această măsură asiguratorie nu afectează în nici-un fel caracterul asiguratoriu al inscripţiei ipotecare întrucât măsura s-a luat asupra bunului imobil şi există indiferent  de proprietar, operând de la data luării inscripţiei şi până ce instanţa de judecată va dispune radierea.
    În acest sens solvabilitatea debitorului asupra căruia s-a luat inscripţia ipotecară nu are importanţă pentru creditorul ipotecar. El este şi rămâne garantat cu imobilul, indiferent dacă imobilul rămâne în proprietatea debitorului sau trece în patrimoniul unui terţ. Acesta este înţelesul regulii res, non persona debet4 .
     Tocmai în acest sens operează şi art.2.345 NCC (art.1746 vechiul CC)  şi art.2.345 NCC (art.1790 vechiul Cod civil), prin care legiuitorul a creat cadrul legal pentru ca interesele creditorului ipotecar să fie protejate, în sensul că acesta va putea urmări imobilului asupra căruia exista o inscripţie ipotecară, şi în mâna terţului dobânditor.
     Inscripţia ipotecară instituită asupra imobilului sechestrat, măsură care s-a constituit astfel într-o garanţie asiguratorie (şi nu reparatorie!) pentru recuperarea creanţei, operează de la data luării inscripţiei şi până la stingerea obligaţiei garantate astfel sau până ce instanţa de judecată  va dispune radierea ei.

     În raport cu dispoziţiile legale invocate în prezenta opinie apreciem că în cazul inscripţiei ipotecare, aşa cum am prezentat speţa de mai sus nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru, deoarece bunurile imobile nu pot fi „sustrase” de o persoană, aceste bunuri neputând constitui obiectul material al infracţiunii prev. de art. 244 cod penal5.

În acelaşi sens şi decizia penală nr. 5/A, dosar penal nr. 4606/62/2006 pronunţată de instanţa Tribunalului Braşov, în motivarea căreia instanţa reţine că „Sustragerea presupune luare in stăpânire a unui bun mobil legal sechestrat. De esenţa infracţiunii prev. de art. 244 Cod penal este existenţa unui bun mobil şi nu a unui bun imobil….Bunul imobil nu poate fi sustras, dar prin vânzarea sa poate să îşi schimbe proprietarul, sustragerea putând interveni doar în condiţiile dezmembrării acestuia, caz în care vorbim însa tot de bunuri mobile.”

     Pe de altă parte, se poate întâmpla ca  proprietarul bunului imobil  legal sechestrat – casă de locuit -,să distrugă acel bun, pentru a şicana creditorul şi pentru nu mai putea fi scos la licitaţie de către executorul judecătoresc, „demontând” toată construcţia,  bucată cu bucată, prin scoaterea cărămizilor, uşilor, ferestrelor, si a tuturor elementelor din care a fost ridicată locuinţa, mutându-le în alt loc. Considerăm că abia în acest caz „bunurile”  devin „mobile”, putând fi „sustrase” în sens material, exact aşa cum a arătat şi literatura de specialitate. De asemenea, tot în acelaşi sens considerăm că infracţiunea de sustragere de sub sechestru se poate săvârşi, atât singură, cât şi în concurs cu altă infracţiune (ex: distrugere prin incendiere dacă sunt întrunite şi celelalte condiţii legale).

     Pe cale de consecinţă, opinia noastră este că în cazul vânzării unui imobil legal sechestrat asupra căruia a fost luată  inscripţia ipotecară nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru, deoarece bunurile imobile nu pot fi „sustrase” de o persoană, aceste bunuri neputând constitui obiectul material al infracţiunii prev. de art. 244 cod penal.



[1] Grigore Theodoru, Drept procesual penal, partea generală,Editura Cugetarea, Iaşi, 1996 p. 383.

[2] Ion Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro, 1997, pag.1

[3] V. Rămureanu  Comentariu în „Codul penal comentat şi adnotat” , Partea specială, Volumul II, de T. Vasiliu ş.a. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.46

 [4] Res, non persona debet  adică garanţia este incorporată în imobil

[5] Ion Neagu,, Dret procesual penal, Editura Academiei, Bucureşti 1988,  pag. 334.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Considerații și corelații în legătură cu infracțiunea de cesiune fictivă a unei societăți

Autori:  Nicolae-Alexandru MOICEANU Pro curor – Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti Mihai-Costin TOADER    Ofiţer de poliţie jud...