Consideraţii privind cadrul procesual
adecvat judecării cererii privind radierea inscripţiei ipotecare reprezentând
sechestrul penal
- articol publicat de autoare şi în " Revista română de executare silită " nr. 1/2012, Editura Universul Juridic -
Protecţia
drepturilor subiective se realizează prin intermediul a trei căi formale şi
anume: procedura de judecată, executarea silită şi diverse măsuri asiguratorii
preventive, care toate la un loc constituie acţiunea civilă.
Potrivit dispoziţiilor
art. 1.357 alin. 1 şi 2 din Codul civil (art. 998 din vechiul Cod civil) „Cel ce cauzează altuia un prejudiciu
printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.” Această reglementare din noul Cod civil,
constituie temeiul juridic care face ca,
în cazul unei infracţiuni producătoare de prejudicii, o dată cu dreptul la
acţiunea penală, să se nască şi un drept la acţiunea civilă.
Dacă printr-o
infracţiune s-a produs un prejudiciu material în dauna unei persoane fizice sau
juridice, în procesul penal, alături de acţiunea penală poate fi exercitată şi
acţiunea civilă, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, acţiune
civilă prin intermediul căreia vor fi traşi la răspundere civilă inculpatul şi
partea responsabilă civilmente.
Trebuie
menţionat că măsurile asiguratorii nu pot fi luate pentru garantarea executării
cheltuielilor judiciare către stat, aceasta fiind și aprecierea
jurisprudenței.
În conformitate
cu prev. C. proc. pen., măsurile
asiguratorii ce pot fi luate pe parcursul procesului penal constau în
sechestrul penal propriu-zis – art. 163 (1) C. proc. pen., poprirea – art.167 C.
proc. pen. -, şi inscripţia ipotecară – art.166 C. proc. pen. Toate aceste
măsuri sunt modalităţi ale sechestrului judiciar, deosebindu-se după natura
bunurilor asupra cărora sunt dispuse, după cum urmează: pentru sumele de bani
datorate cu orice titlu învinuitului, inculpatului sau părţii responsabile
civilmente de către o a treia persoană, ori de către cel păgubit, se va dispune
poprirea; pentru bunurile mobile, sechestrul penal propriu-zis iar pentru
bunurile imobile se va dispune luare inscripţiei ipotecare. Pentru a da
eficienţă inscripţiei ipotecare în raport cu terţii se impune îndeplinirea
formalităţilor de publicitate imobiliară, în acest sens organul care a dispus instituirea sechestrului va cere organului
competent, respectiv Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, înscrierea
măsurii în registrul de ipoteci a cărţii funciare. Rezultă de aici că inscripţia
ipotecară este o formă specială a sechestrului aplicabilă doar în cazul
bunurilor imobile.
Întreaga
procedură a inscripţiei ipotecare se subsumează începând cu data de 01.10.2011
Noului Cod civil.
Măsurile
asiguratorii se iau/dispun la cererea părţii civile sau din oficiu, în cazul în
care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă.
În faza de
urmărire penală, măsurile asiguratorii se dispun de către procurorul de caz
prin ordonanţa motivată, iar în cursul judecăţii se iau de către instanţa de
judecată prin încheiere sau prin sentinţă.
Măsura
asiguratorie astfel dispusă va dura până la soluţionarea definitivă a cauzei şi
achitarea de către inculpat a despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea
judecătorească garantând părţii civile recuperarea pagubei suferite. De
asemenea, ea poate fi revocată şi înainte de finalizarea cauzei în care a fost
dispusă, dacă au dispărut temeiurile pentru care a fost luată, de către
aceleaşi organe care au dispus luarea ei sau de instanţa în faţa căreia se află
cauza.
În situaţia în
care au dispărut temeiurile pentru care a fost instituit sechestrul
asiguratoriu penal şi înscrierea în registrele de carte funciară a inscripţiei
ipotecare, iar dosarul penal se află încă în faza de urmărire penală,
procurorul de caz va dispune către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara
printr-o ordonanţă motivată radierea măsurii, imobilul asupra căruia a fost instituit
sechestru fiind reintrodus în circuitul civil, iar proprietarul acestuia îşi va
putea exercita din nou dispoziţia asupra lui.
În cazul în care
dosarul penal se află în faza de cercetare judecătorească, dacă situaţia pentru
care a fost luată inscripţia ipotecară a dispărut, în orice fază a procesului
penal până la finalizarea definitivă a dosarului, la cererea „oricărei părţi
interesate”, instanţa va putea dispune printr-o încheiere radierea acestei
măsuri şi comunicarea hotararii Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliară
în vederea operării menţiunilor corespunzătoare în cartea funciară.
Dar cum poate fi
radiată inscripţia ipotecară în situaţia în care procesul penal a fost
definitiv stins, iar creditorul obligaţiei garantată prin această măsură
asiguratorie nu mai este interesat în executarea despăgubirilor civile obţinute
sau dacă între timp a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea
silită ?
Se poate întâmpla ca din varii motive,
creditorul căruia i s-a garantat
repararea prejudiciului suferit prin săvârşirea infracţiunii prin instituirea
sechestrului asiguratoriu şi luarea inscripţiei ipotecare, să manifeste
dezinteres în recuperarea cuantumului despăgubirilor civile stabilite prin
hotărârea judecătorească definitivă şi să lase ca dreptul de a obţine executarea
silită a titlului executoriu să se prescrie.
În această
situaţie, când pentru dreptul de a obţine executarea silită a titlului a
intervenit prescripţia, debitorul obligaţiei garantată cu inscripţia ipotecară
va fi interesat să obţină radierea inscripţiei ipotecare şi să reintroducă
astfel imobilul în circuitul civil pentru a-şi putea exercita dreptul de
proprietate, inclusiv în ceea ce priveşte prerogativa acestuia de a dispune în
mod liber asupra bunului.
Nu se poate
considera că numai începerea executării silite este menită să justifice
interesul născut, actual şi legitim al debitorului de a se constata prescris
dreptul la executare, întrucât acesta nu poate fi ţinut să aştepte un interval
de timp nedeterminat o eventuală cerere de executare din partea creditorului în
baza unei hotărâri judecătoreşti a cărei putere executorie este limitată în
timp, debitorul putând justifica un interes pentru clarificarea situaţiei sale
juridice independent de modalitatea de a acţiona a creditorului.
Potrivit art. 35 Cod proc.civ. (art. 111 din vechiul Cod de proc.civ.), ”Cel care are interes
poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”
Această prevedere
legală condiţionează admisibilitatea unei asemenea cereri de existenţa unui
interes personal şi actual, precum şi de lipsa altei căi pentru realizarea
dreptului, cererea în constatare neputând fi admisă atunci când partea are
posibilitatea realizării dreptului pe calea dreptului comun.
Astfel, dacă
executarea silită nu a fost declanşată, considerăm că debitorul obligaţiei
va putea introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul
care a fost sechestrat asiguratoriu, o acţiune având ca temei de drept prevederile
art. 35 Cod proc.civ. , prin care va solicita instanţei să constate că
dreptul creditorului de a obţine executarea silită este prescris şi grefat pe această acţiune în constatare, va putea
învesti instanţa şi cu un capăt accesoriu de cerere având ca obiect radierea
inscripţiei ipotecare.
În privinţa acestui
gen de acţiune în constatare a prescrierii dreptului creditorului de a cere
executarea silită, considerăm este admisibilă doar în cazul în care debitorul
unei obligaţii împotriva căruia nu
se exercită niciun fel de act de urmărire pentru executarea obligaţiei, având
interesul stabilirii unei situaţii juridice clare şi neputând folosi calea unei
acţiuni în realizarea dreptului, respectiv contestaţia la executare, - lipsa
unui dosar execuţional - doreşte să se constate pe cale judecătorească inexistenta dreptului de a mai fi executat silit. Doar
în această situaţie debitorul, în temeiul prevederilor art. 35 Cod proc.civ., va putea formula acţiunea în constatare (provocatorie), pentru a se
consfinţi cu putere de lucru judecat, inexistenţa dreptului creditorului, potrivit titlului executoriu.
În
situaţia de mai sus analizată de noi, considerăm că debitorul nu poate solicita
constatarea intervenirii prescripţiei executării silite pe calea contestaţiei
la executare întrucât în cauza de faţă
nu este îndeplinită condiţia premisă a exercitării acestei căi procesuale
în vederea valorificării dreptului pretins şi anume, o executare aflată în curs
de desfăşurare.
Să presupunem că
creditorul unei obligaţii de plată prescrisă va dori totuşi şi după această perioadă
să treacă la executarea silită a debitorului său şi că va găsi un executor
judecătoresc care să constituie un dosar de executare şi să solicite instanţei
încuviinţarea executării silite pentru un asemenea titlu.
Odată începută
executarea silită,
considerăm că singura posibilitate a debitorului să obţină o verificare a legalităţii actelor de
executare astfel întocmite este doar în cadrul contestaţiei la executare,
care are drept scop împiedicarea realizării dreptului creditorului urmăritor
prin opunerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.
De asemenea, tot
în acest cadru procesual debitorul obligaţiei de plată garantată cu inscripţia
ipotecară va putea invoca ca un capăt distinct de cerere, după invocarea
excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, respectiv cererea
de radiere a inscripţiei ipotecare, deoarece aceasta are tot caracterul unei
acţiuni în realizate, precum contestaţia la executare.
Trebuie
menţionat faptul că, potrivit prevederilor art. 908 (1) din Codul civil (
fostul art. 34 din Legea nr.7/1996 privind
cadastrul şi publicităţii imobiliară), se consideră că, în principiu, acţiunea în
rectificare de carte funciară nu poate fi promovată pe cale principală decât în
situaţia în care anterior s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă
prin care s-a constatat existenţa uneia dintre situaţiile enumerate de textul
legal, respectiv:
- înscrierea sau încheierea
nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost
desfiinţat, în condiţiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau
concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui;
- dreptul înscris
a fost greșit calificat;
- nu mai sunt
întrunite condițiile de existență a dreptului
înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut
înscrierea;
- înscrierea din
cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanță cu situația reală actuală
a imobilului.
Suntem şi noi de
acord cu această consideraţie văzând dispoziţiile alin. 2 al art. 907 Cod civil,
dispoziţii care impun ca o condiţie sine
qua non pentru admiterea acţiunii în rectificare, existenţa unei soluţii
anterioare si definitive pronunţate de către instanţa de judecată, fie în
cadrul unei hotărâri separate, fie în cadrul aceleiaşi hotărâri care statuează,
incidental, şi asupra acţiunii în rectificare/radiere.
În acest sens,
unele instanţe investite fiind cu judecarea unei cauze având ca obiect „acţiunea în constatarea prescripţiei şi
radiere ipotecă”, au analizat mai întâi capătul de cerere privind
prescripţia dreptului de a cere executarea silită, au constatat ca fiind prescris dreptul de a
obţine executarea silită ca apoi, în final, să dispună radierea inscripţiei
ipotecare (sentinţa civilă nr. 5059/19.06.2008 din dosarul civil nr.12488/233/2007
al Judecătoria Galaţi, irevocabilă, nepublicată).
Desigur, se pot
întâlni şi situaţii în care, fiind în faţa unui creditor pasiv şi a unui titlu
prescris nepus încă în executare silită, debitorul unei obligaţii garantate cu
o ipotecă legală să solicite instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre prin care
doar să se constate că dreptul creditorului de a obţine executarea silită s-a
prescris (dosar civil nr. 20117/245/2010 al Judecătoriei Iaşi, sentinţa civilă
nr. 15.765/10.11.2010, irevocabilă prin
decizia civilă nr. 1512/25.05.2011 a Tribunalului
Iaşi, nepublicate ) fără a mai cere în cadrul aceleaşi acţiuni, ca accesoriu a
cererii şi radierea inscripţiei ipotecare,
urmând ca ulterior pronunţării unei hotărâri definitive să promoveze o nouă
acţiune în vederea obţinerii unei hotărâri care va dispune în acest sens.
În concluzie, apreciem
că radierea inscripţiei ipotecare după finalizarea definitivă a cauzei penale
în care a fost instituită se poate dispune doar de către instanţa de judecată competentă,
atât în cadrul unei acţiuni în constatare cât şi în cadrul unei contestaţii la
executare, - funcţie de cadrul procesual adecvat la momentul introducerii
cererii – acţiune prin care partea interesată solicită în principal să se
constate prescris dreptul de a cere executarea silită (sau stingerea obligaţiei
de plată care a fost garantată prin instituirea sechestrului asiguratoriu şi
luarea inscripţiei ipotecare pe bunul imobil ) şi accesoriu acestei cereri,
radierea inscripţiei ipotecare.
N. Volonciu, Tratat de procedură penală, Partea generală, vol.1, Editura
Paideia, Bucureşti,1993,pag. 249