Prin Legea nr. 138 din
15.10.2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 753 din
16.10.2014, a fost modificată și completată Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, precum și unele acte normative conexe, printre care și Legea
nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Potrivit art. 12, alin. (1) din Legea 24/2000 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 260... din 21 aprilie 2010 „legile (…) intră
în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, sau la o data ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile
se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul
Oficial al României, și expiră la ora 24,00 ( mai exact începând cu ora
0, 00 ) a celei de-a treia zi de la publicare ", respectiv începând de duminică
19.10.2014 , ora 0, 00 , se aplică noile norme.
LEGE pentru modificarea şi
completarea Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
conexe
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I. – Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul
Oficial
al
României, Partea I, nr. 545 din
3
august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1.
La articolul
94 punctul 1, după litera h) se introduce o nouă literă, litera h¹), cu următorul
cuprins:
„h¹) cererile de declarare judecătorească a morţii unei
persoane;”
2.
Alineatul (1) al articolului 136 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 136. – (1) Dispoziţiile
prezentei secţiuni privitoare la
excepţia de necompetenţă
şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi
instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.”
3. Alineatele (3)
şi (4) ale articolului 139 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de
cazul în care reclamantul şi pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe. Dacă
instanţele
sunt
de
grad
diferit,
conexarea dosarelor se va face
la instanţa superioară în grad.
(4) Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea
se face la acea instanţă. Dispoziţiile art. 99 alin. (2) sunt aplicabile.”
4.
Alineatul (1) al articolului 200 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 200. – (1) Completul căruia
i s-a repartizat aleatoriu
cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată
este
de
competenţa
sa şi
dacă aceasta
îndeplineşte
cerinţele
prevăzute la art. 194-197.”
5. La articolul 200, după
alineatul (1) se introduce un nou
alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) În cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul
căruia i-a fost
repartizată cererea dispune,
prin
încheiere,
dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei
specializate
competente
din
cadrul
instanţei sesizate. Dispoziţiile privitoare la necompenţă şi conflictele de competenţă se aplică prin asemănare.”
6.
Alineatul (2) al articolului 200 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„(2) Când cererea
nu
îndeplineşte cerinţele
prevăzute la art. 194 – 197, reclamantului i se
vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării,
trebuie să facă
completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea
anulării cererii. Se exceptează de la această
sancţiune obligaţia de a se
desemna
un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202
alin. (3).”
7. Articolul 231
se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Notele de şedinţă.
Înregistrarea şedinţei
Art. 231. – (1) Grefierul care participă la şedinţă este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea procesului, care vor fi vizate de către preşedinte.
Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul,
corectarea lor.
(2)
După terminarea şedinţei de judecată,
participanţii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele
grefierului.
(3) Notele grefierului pot
fi contestate cel mai
târziu la termenul următor.
(4) Instanţa va înregistra şedinţele de judecată.
În caz de contestare de către participanţii la proces a notelor grefierului, acestea vor fi
verificate şi, eventual, completate ori rectificate
pe baza înregistrărilor din şedinţa
de judecată. (5) La cerere,
părţile, pe cheltuiala acestora, pot obţine o copie electronică
a
înregistrării
şedinţei de judecată, în ceea ce priveşte cauza
lor.
(6)
Înregistrările din
şedinţa de judecată vor
putea fi solicitate şi de către
instanţele de control
judiciar.”
8. Alineatul (3) al articolului 450 se modifică şi
va
avea
următorul cuprins:
„(3) Cererea
de suspendare se va judeca de către instanţa de apel.
Dispoziţiile art. 718 alin. (6) sunt aplicabile. Încheierea
dată asupra
cererii de suspendare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea
atacată.”
9.
La articolul 457, după alineatul (3) se introduce un nou
alineat, alineatul (4), cu următorul
cuprins:
„(4) Atunci când instanţa
dispune recalificarea căii de atac, de la
data pronunţării încheierii,
pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii,
pentru părţile care au lipsit, va
curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea
căii
de atac prevăzute de lege.”
10. Alineatul
(1) al articolului 484 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 484. – (1) Recursul suspendă
de drept executarea hotărârii
în cauzele privitoare la desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări
cu aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.”
11. Alineatul
(9) al articolului 520 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(9) Dispoziţiile alin. (8) se aplică
în
mod
corespunzător
şi
atunci când chestiunea de drept
nu intră în competenţa niciunei secţii a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”
12. Alineatul (13) al articolului 520
se abrogă.
13.
Alineatul (3) al articolului 603 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(3) În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu
legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui
drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală
se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic
notarial. După verificarea
de către instanţa judecătorească ori de către notarul public a respectării condiţiilor şi după îndeplinirea procedurilor impuse de lege şi achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau
constituirea altui drept real
asupra bunului imobil în cauză. Dacă hotărârea arbitrală
se execută silit, verificările prevăzute
în prezentul alineat vor fi efectuate de către instanţă, în cadrul procedurii
de învestire cu formulă executorie.”
14. Articolul 615 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Executarea silită Art. 615. – (1) Hotărârea
arbitrală constituie
titlu executoriu şi, după
învestirea cu formulă executorie, se execută silit întocmai ca şi
o hotărâre judecătorească.
(2) Cererea de învestire cu formulă executorie
se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia a avut loc arbitrajul. Dispoziţiile art. 6401
alin. (3)-(6) sunt aplicabile.”
15. Articolul 628 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Obligaţiile susceptibile de executare silită
Art. 628. – (1) Pot fi executate silit
obligaţiile al căror obiect constă în
plata unei sume de bani, predarea
unui bun ori a folosinţei acestuia,
desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori
a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea
unei alte măsuri stabilite prin
titlul executoriu.
(2) În cazul în care prin titlul executoriu au
fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora,
ele vor fi calculate
de executorul judecătoresc, potrivit legii.
(3) De asemenea, executorul judecătoresc,
la cererea creditorului, poate actualiza valoarea
obligaţiei principale stabilite
în bani, indiferent
de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu.
În cazul în care titlul executoriu
nu conţine niciun asemenea
criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea
creditorului, la
actualizare în funcţie de rata
inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească
a
devenit
executorie
sau,
în
cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii
efective a obligaţiei
cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
(4) Dacă titlul
executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele se cuvin de
plin
drept
creditorului, potrivit art. 1.535
din
Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale,
acestea vor fi stabilite de către instanţa de executare
la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor.
(5) Pentru
sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea instanţei de executare sau a
executorului judecătoresc constituie titlu executoriu, fără a fi
necesară învestirea cu
formulă executorie.”
16.
Alineatul (2) al articolului 632 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) Constituie titluri executorii hotărârile
executorii prevăzute
de
art. 633, hotărârile
cu executare provizorie, hotărârile definitive,
precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.”
17. Articolul 635 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Hotărârile arbitrale şi alte hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale
Art. 635. – Pot fi puse în executare hotărârile
arbitrale învestite cu formulă executorie,
chiar dacă sunt atacate cu acţiunea în anulare,
precum şi alte hotărâri
ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale
rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa
instanţei judecătoreşti competente, dacă
sunt învestite cu formulă
executorie.”
18. La articolul
638 alineatul (1), punctul 2 se modifică şi va
avea
următorul cuprins:
„2. înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege;”
19. La articolul 638 alineatul (1), după punctul 2 se
introduce un nou punct, punctul 21, cu următorul cuprins:
„2¹. titlurile executorii notariale
emise în condiţiile prevăzute de
lege;”
20.
După articolul 640 se introduce un nou articol, articolul
640¹, cu următorul
cuprins:
„Învestirea cu formulă executorie
Art. 640¹. – (1) Titlurile
executorii, altele
decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare
numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.
se soluţionează de
judecătoria
în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz,
în
cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul
sau, după caz, sediul
creditorului se află în
străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află
domiciliul său
ales.
(3) Instanţa va verifica dacă
înscrisul întruneşte toate
condiţiile de formă cerute
de lege pentru a fi titlu executoriu, precum şi alte cerinţe
în cazurile anume prevăzute de lege.
(4) Încheierea prin care
se respinge cererea de învestire cu formulă executorie poate fi atacată numai cu apel de către creditor,
în termen de 5 zile de la comunicare.
(5) Încheierea prin care se admite cererea de învestire cu formulă executorie nu este supusă
niciunei
căi de atac, dar legalitatea acesteia
poate face obiectul contestaţiei la executare.
(6) Formula executorie are următorul cuprins:
„Noi, Preşedintele României,
Dăm
împuternicire şi ordonăm
executorilor judecătoreşti
să pună în executare titlul (Aici
urmează elementele de identificare a titlului
executoriu) pentru care s-a pronunţat prezenta încheiere de învestire cu formulă executorie.
Ordonăm
agenţilor forţei publice să
sprijine îndeplinirea promptă şi
efectivă a
tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condiţiile legii. (Urmează semnătura preşedintelui
completului şi a grefierului)”.
următorul cuprins:
„Art. 650. – (1) Instanţa de executare este judecătoria
în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul
sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor
în care legea dispune
altfel. Dacă
domiciliul sau, după caz, sediul
debitorului nu este în ţară,
este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data
sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul
creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria
în a cărei
circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit
de creditor.”
22. La articolul 650, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului sau, după
caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea
competenţei instanţei de
executare.”
23.
Alineatele (2) şi (3) ale articolului 650 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la
executare, precum şi orice alte incidente
apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege
în competenţa altor instanţe sau organe.
(3) În toate
cazurile
instanţa
de
executare
se
pronunţă
prin
încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de
10
zile de la comunicare, dacă prin
lege nu se dispune altfel.”
24.
La articolul 651, litera b) a alineatului (1) şi alineatele
(2)
şi (3) se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„b) în cazul urmăririi
silite a bunurilor mobile şi al executării
silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripţia curţii
de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul debitorului, sau din
circumscripţia curţii de apel unde se află bunurile; în cazul în care
domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinatate,
este competent oricare executor judecătoresc;
....................................................................................................................
(2) Dacă bunurile urmăribile, mobile, se află în circumscripţiile
mai
multor curţi de
apel, oricare dintre
executorii judecătoreşti care
funcţionează pe lângă una
dintre acestea este competent
să realizeze executarea, inclusiv
cu privire la bunurile
urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de apel.
(3)
Executorul
judecătoresc rămâne competent să continue
executarea silită
chiar
dacă
după
începerea
executării debitorul şi-a
schimbat domiciliul sau, după caz, sediul.”
25. După alineatul (3) al articolului 651 se introduce
un nou alineat, alineatul
(31), cu următorul cuprins:
„(31) În cazul în care executorul judecătoresc
iniţial învestit de
creditor constată că nu sunt bunuri şi
venituri urmăribile în raza
competenţei sale teritoriale, creditorul poate cere instanţei de
executare continuarea executării silite
printr-un alt executor judecătoresc,
dispoziţiile art. 652 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.”
26.
Alineatul (4) al articolului 652 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(4) La cererea creditorului, instanţa de executare poate
dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc
cu alt executor judecătoresc
indicat de către creditor şi continuarea executării silite de către noul executor judecătoresc.
Dispoziţiile art. 653 alin.
(2) se aplică în mod corespunzător.”
27.
Alineatul (2) al articolului 659 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(2) De asemenea, la cererea executorului judecătoresc,
instituţiile publice, instituţiile de credit şi orice alte persoane fizice sau
persoane juridice sunt obligate să îi comunice, de îndată, în copie, documentele,
precum şi, în scris, datele şi informaţiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind
necesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse
executării silite, chiar dacă prin legi speciale
se dispune altfel. Tot astfel, organele
fiscale sunt obligate să comunice, în
aceleaşi condiţii, datele şi informaţiile pe
care le administrează potrivit
legii. La cererea executorului judecătoresc
sau a părţii interesate, instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. f) şi la art. 189.”
28. Articolul 664 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Înregistrarea cererii de executare
Art. 664. – De îndată ce primeşte cererea de
executare, executorul judecătoresc
va dispune înregistrarea acesteia.”
29. Articolul 665 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Încuviinţarea executării silite
Art. 665. – (1) Cererea de executare
silită se soluţionează
în maximum 3 zile de la înregistrarea ei.
(2) Executorul judecătoresc
se pronunţă asupra încuviinţării
executării silite, prin încheiere,
fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face
în cel mult 7 zile de la pronunţare.
(3) Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 656
alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia
se va face executarea, suma, atunci
când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a
încuviinţat urmărirea, când s-a
încuviinţat urmărirea silită a bunurilor
debitorului, şi modalitatea concretă de executare
silită, atunci când s-a
solicitat expres aceasta.
(4) Încuviinţarea executării
silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc
competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate
modalităţile
de
executare
prevăzute
de
lege
în vederea realizării
drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Încuviinţarea executării silite
produce efecte pe
întreg teritoriul
ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite
se
extinde şi asupra titlurilor executorii
care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de
executare silită încuviinţate.
(5)
Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviinţare
a executării silite numai dacă:
1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare
decât cel
sesizat;
2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu
executoriu;
3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă
executorie;
4. creanţa nu este certă, lichidă
şi exigibilă;
5. debitorul se bucură de imunitate de executare;
6. titlul
cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
7. există
alte impedimente prevăzute de lege.
(6) Încheierea
prin
care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului
instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare
a executării silite poate fi
contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la
comunicare, la instanţa de executare.”
30.
Alineatele (5) şi (6) ale articolului 669 se modifică şi vor
avea
următorul cuprins:
„(5) În cazul în care sumele
stabilite potrivit
alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor
urmăribile sau din alte
asemenea cauze, acestea,
cu
excepţia onorariului executorului
judecătoresc, vor fi plătite de creditor,
care le va putea recupera de la
debitor când starea patrimonială a acestuia o
va permite, înăuntrul termenului de
prescripţie.
(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol,
încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru
executorul
judecătoresc, fără a fi necesară
învestirea
cu
formulă
executorie.”
31. Articolul 671 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Comunicarea
actelor de procedură
Art. 671. – Comunicarea actelor de procedură în cadrul executării
silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin
aceasta nu este posibilă,
potrivit dispoziţiilor
legale privind citarea şi comunicarea actelor de
procedură, care se aplică în
mod corespunzător. Dovada comunicării prin agent procedural are
aceeaşi forţă probantă cu dovada
comunicării efectuate de către
executor însuşi.”
32.
Alineatul (2) al articolului 679 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„(2) În cazul altor titluri executorii decât hotărârile
judecătoreşti, la cererea
creditorului sau a executorului judecătoresc,
instanţa competentă
va autoriza intrarea în locurile
menţionate
la
alin. (1). Instanţa se pronunţă, de urgenţă, în camera de consiliu,
cu citarea terţului
care deţine bunul, prin încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.”
33.
Alineatul (2) al articolului 698 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„(2) După încuviinţarea executării
silite,
executorul va comunica debitorului încheierea
de
încuviinţare a executării silite,
precum şi o nouă
somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se
execută.”
34.
Alineatul (3) al articolului 711 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
,,(3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi
sau vătămaţi pot
cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin
care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite,
dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale.”
35.
Alineatul (2) al articolului 713 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„(2) În cazul urmăririi
silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul
predării silite a bunurilor
imobile, dacă imobilul
se află în circumscripţia
altei
curţi
de apel decât cea în care se află instanţa
de
executare,
imobilului.”
36.
Alineatul (2) al articolului 714 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului
judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15
zile de la comunicare.”
37.
Alineatul (1) al articolului 716 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 716. – (1) Contestaţia la executare se judecă cu procedura
prevăzută
de prezentul cod pentru judecata în primă
instanţă, care se aplică
în mod corespunzător, dispoziţiile art. 200 nefiind aplicabile în acest caz.”
38.
Alineatul (7) al articolului 718 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(7)
Dacă există urgenţă şi dacă,
în
cazurile
prevăzute
la
alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune,
prin
încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până
la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă
niciunei căi
de
atac.
Cauţiunea
depusă
potrivit
prezentului
alineat
rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie
este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea
finală stabilită de instanţă,
dacă este cazul.”
39.
Alineatul (8) al articolului 719 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(8) În situaţia prevăzută la alin. (7), instanţa va solicita actul care constată refuzul
executorului
judecătoresc de a primi
ori
de
a
înregistra cererea
de executare silită, de a îndeplini un act de executare
silită ori de a lua altă
măsură prevăzută de lege.”
40.
Alineatul (2) al articolului 731 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
,,(2) În cazul în care există
pericol
evident
de
sustragere
a
bunurilor
de la
urmărire, la solicitarea creditorului sau a executorului
judecătoresc, instanţa de executare va dispune sechestrarea bunurilor
urmăribile odată cu comunicarea somaţiei
către debitor. Instanţa analizează cererea de urgenţă, în camera de consiliu,
fără citarea părţilor. Încheierea nu este supusă
niciunei căi de atac.”
41.
Alineatul (2) al articolului 767 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„(2) Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu sunt obligaţi, dacă
au
rang util de preferinţă, să depună garanţia prevăzută la alin. (1), decât
pentru a acoperi, dacă este cazul, diferenţa dintre valoarea
garanţiei şi propria creanţă.”
42.
Alineatul (1) al articolului 779 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 779. – (1) Bunurile sechestrate care nu au putut fi
valorificate în condiţiile prezentei secţiuni rămân indisponibilizate cel mult un an de la data aplicării sechestrului. În cursul acestui
termen,
executorul judecătoresc poate proceda din nou
la valorificarea acestor
bunuri; în acest caz,
preţul
de
începere
a
licitaţiei va fi fixat, prin
încheiere, de către executorul judecătoresc şi va fi egal cu preţul de începere de la ultima licitaţie organizată
pentru bunul mobil respectiv.
Dacă nici după expirarea acestui
termen bunurile nu pot fi valorificate,
iar creditorul refuză să le preia în contul
creanţei, ele se restituie din
oficiu
debitorului sau unui reprezentant
al său.”
43.
Alineatul (1) al articolului 782 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Art. 782. – (1)
Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza
încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi
titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art.
780
alin.
(1),
împreună cu încheierea de încuviinţare a executării. Despre măsura luată
va
fi înştiinţat şi debitorul,
căruia i se va comunica,
în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor ataşa,
în copie certificată, încheierea
de încuviinţare a executării şi titlul
executoriu, în cazul
în care acestea
din urmă nu i-au fost anterior
comunicate.”
următorul cuprins:
„(6) Administratorul-sechestru care nu a cerut predarea
bunurilor în termen de 10 zile de la comunicarea numirii va fi considerat
că nu acceptă această însărcinare. Acesta şi cel care refuză
în
mod
expres însărcinarea
vor
fi
înlocuiţi de îndată cu altă persoană
prin
încheiere dată de executorul judecătoresc, fără citarea părţilor. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică în situaţia în care
administrator-sechestru a fost
numit debitorul sau, după caz, terţul
dobânditor.”
45. Articolul 818 se modifică şi
va avea următorul cuprins:
„Competenţa Art. 818. – (1) Urmărirea
silită imobiliară este de competenţa executorului judecătoresc
din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul
aparţinând debitorului sau unei terţe persoane,
dacă se urmăreşte un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia.
(2) Dacă
se urmăresc mai multe imobile aflate
în circumscripţia aceleiaşi
curţi
de apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătoreşti care funcţionează în
această circumscripţie, la alegerea
creditorului.”
46. Articolul 819 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Înştiinţarea
debitorului şi terţului dobânditor
Art. 819. – Executorul judecătoresc va comunica
încheierea de
încuviinţare
a executării silite prevăzute de art. 665 atât
debitorului, cât şi terţului dobânditor, însoţită, în ambele cazuri, de titlul executoriu în copie certificată şi de
somaţie, punându-li-se în vedere ca în termen de 15
zile de la primirea acesteia să plătească
întreaga datorie, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de
executare.”
47. Articolul 820 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Înştiinţarea
altor persoane
Art. 820. – Dacă se urmăreşte numai cota-parte aparţinând debitorului din imobilul aflat în
încheierea de încuviinţare a executării vor fi comunicate şi coproprietarilor, cu invitaţia de a-şi
exercita
dreptul
ce
le
este
recunoscut
potrivit art. 822”.
48.
La articolul 821, după alineatul (5) se introduce
un nou alineat, alineatul
(6), cu următorul cuprins:
„(6) În cazul în care cererea de executare silită şi înscrisurile
anexate acesteia nu cuprind menţiuni
privitoare la imobilul urmărit,
executorul judecătoresc va solicita efectuarea
formalităţilor de publicitate prevăzute de prezentul articol de îndată ce imobilul va fi
identificat cu datele necesare îndeplinirii formalităţilor de publicitate.”
49. Articolul 830 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Administrarea imobilului urmărit
Art. 830. – (1) Pe data comunicării încheierii
de încuviinţare a executării, debitorul
sau, după caz, terţul
dobânditor este decăzut din dreptul
de a efectua acte de
administrare asupra imobilului
urmărit.
(2) Executorul judecătoresc, atunci când apreciază ca fiind necesar, va numi, prin încheiere, un
administrator-sechestru care să asigure administrarea imobilului, încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare
şi apărarea în litigiile privitoare
la acest bun.
(3)
Când debitorul însuşi sau terţul dobânditor este administratorul-sechestru
al imobilului urmărit, executorul
judecătoresc îi va preda imobilul
cu acest titlu. În
caz
de
refuz, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc va
ţine loc de predare-primire şi va fi
comunicat potrivit dispoziţiilor privitoare la procedura de comunicare a citaţiilor şi a altor
acte de procedură.”
următorul cuprins:
„(4)
Publicaţii
în
extras,
cuprinzând
menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi f)-m), se vor face, sub sancţiunea nulităţii, într-un
ziar de circulaţie naţională,
dacă valoarea imobilului depăşeşte suma de
250.000 lei, sau într-un ziar local, dacă nu trece peste această sumă.
Publicaţia, în extras, sau în întregul ei, va fi publicată, sub
sancţiunea nulităţii,
şi în Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor
supuse executării silite şi, de asemenea,
va putea fi publicată, şi în ziare,
reviste şi alte publicaţii existente care sunt
destinate
vânzării unor imobile de natura celui scos la licitaţie, inclusiv pe alte pagini de internet deschise în acelaşi scop.”
51. Articolul 843 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Garanţia de participare şi
oferta de cumpărare
Art. 843. – (1) Persoanele care vor
să
cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la unitatea prevăzută
de lege, la dispoziţia
executorului judecătoresc, o garanţie reprezentând 10% din preţul de începere a
licitaţiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnării va fi ataşată ofertei de cumpărare ce va cuprinde preţul oferit şi
condiţiile de plată. Termenul limită
pentru depunerea ofertei de cumpărare
însoţită de dovada consemnării
este ziua premergatoare licitaţiei, cu excepţia ofertelor de cumpărare cel puţin egale cu preţul
de începere
a
licitaţiei,
care
pot
fi
depuse
inclusiv în ziua licitaţiei.
(2) Dispoziţiile art. 767 alin. (2)
sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3) De asemenea, sunt dispensate de garanţia prevăzută la alin. (1) persoanele care, împreună
cu
debitorul, au asupra imobilului
urmărit un drept
de proprietate comună pe cote-părţi sau
sunt titularii
unui drept de preempţiune, după
caz.
(4)
În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3), dacă
valoarea creanţei ipotecare sau privilegiate sau
cuantumul garanţiei prevăzute în alin. (1), se va
completa diferenţa.”
52.
Alineatul (1) al articolului 844 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 844. – (1) Executorul judecătoresc va amâna vânzarea,
din oficiu sau la cererea părţii interesate, dacă se constată că nu au fost
respectate termenele
de înştiinţare a debitorului sau a terţului dobânditor
ori,
după caz, cele de efectuare
a
publicităţii vânzării. Pentru
noul termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data fixată pentru prima vânzare, se vor reface
formalităţile de publicitate încălcate, potrivit art. 838. În acest din urmă caz, sub sancţiunea nulităţii licitaţiei,
este suficient ca publicaţiile de
vânzare prevăzute de art. 838 alin. (4) să
fie efectuate în Registrul
electronic de publicitate a vânzării bunurilor
supuse executării silite.”
53.
Alineatul (8) al articolului 845 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(8) În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul
a
fost evaluat, vânzarea se va amâna
la un alt termen, de cel mult 30 de zile,
pentru care se va face o nouă publicaţie, în condiţiile art. 838, cu
excepţia publicării
anunţului
într-un
ziar
de
circulaţie naţională sau locală. La acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75%
din preţul de pornire al primei licitaţii. Dacă nu se
obţine preţul de începere a
licitaţiei şi există cel puţin 2 licitatori, la acelaşi termen, bunul va fi vândut
la cel mai mare preţ oferit, dar nu mai puţin de 30% din preţul de pornire al primei licitaţii. Vânzarea se va putea face
chiar dacă
se
prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe
licitaţia. În conţinutul publicaţiei de vânzare
întocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sancţiunea nulităţii,
toate aceste menţiuni privind modul de stabilire a preţului
de adjudecare a imobilului
la al doilea termen.”
54. După articolul 847 se introduce un nou articol, articolul 847¹, cu următorul cuprins:
„Contestaţia împotriva
Art. 847¹. – (1) Procesul-verbal de licitaţie care
consemnează adjudecarea va fi notat în cartea
procesului-verbal de licitaţie
funciară, la cererea de îndată a executorului, pe cheltuiala adjudecatarului.
(2)
În termen de o lună de la data înscrierii adjudecării în cartea funciară, debitorul sau terţul dobânditor, creditorii urmăritori
şi orice altă persoană interesată potrivit
menţiunilor din cartea funciară, vor putea ataca procesul-verbal de licitaţie
pe cale de contestaţie la executare.
(3) Contestaţia se notează în cartea funciară la
cererea contestatorului, iar în
lipsă, la cererea instanţei
de executare.
(4) Instanţa de executare
poate suspenda eliberarea sau, după caz, distribuirea sumelor rezultate din
urmărirea
silită a
imobilului
adjudecat.
(5)
Dacă instanţa
admite contestaţia, executorul judecătoresc va continua urmărirea
de la actul desfiinţat şi
va solicita din oficiu ca notarea prevăzută la alin.(1) să fie radiată.
(6) Sumele consemnate şi neeliberate sau, după
caz, nedistribuite se vor
restitui
de
îndată
adjudecatarului.”
55. Litera j) a articolului
852
se
modifică
şi va avea
următorul cuprins:
„j) menţiunea că, pentru creditor sau debitor,
după caz, actul de
adjudecare constituie titlu executoriu împotriva adjudecatarului care nu
plăteşte diferenţa de preţ, în cazul
în care vânzarea s-a făcut cu plata
preţului în rate;”
56. Litera l) a articolului
852 se abrogă.
57. Articolul 853 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Predarea actului de adjudecare
Art. 853. – Un exemplar de pe actul de
adjudecare se va preda adjudecatarului spre a-i
servi ca titlu de proprietate, iar în
cazul în care imobilul
a fost vândut cu plata
preţului în rate, un
exemplar va fi predat creditorului urmăritor
şi,
după caz, debitorului, spre a le servi acestora
drept titlu executoriu împotriva adjudecatarului, dacă acesta
nu plăteşte diferenţa de preţ.”
58. Articolul 854 se abrogă.
59. Articolul 855 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Intabularea dreptului de proprietate şi
punerea în posesie a adjudecatarului
Art. 855. – (1) Odată cu predarea către adjudecatar a unui exemplar al actului de adjudecare, executorul judecătoresc
va solicita de îndată,
din oficiu, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al adjudecatarului, pe cheltuiala acestuia, chiar şi
în cazul în care adjudecatar este însuşi
terţul dobânditor care avea deja dreptul înscris în cartea funciară.
În cazul în
care dreptul dobândit de
adjudecatar era înscris în mod
provizoriu, nu se va dispune
decât înscrierea provizorie.
(2) La cererea adjudecatarului, acesta va fi pus în posesia
imobilului adjudecat de
către executorul judecătoresc,
actul
de
adjudecare
constituind titlu executoriu împotriva
tuturor persoanelor arătate la art. 852 lit. i). Dispoziţiile
art. 663 şi următoarele
sunt aplicabile, fără a fi
însă necesară şi
învestirea cu
formulă
executorie a actului de adjudecare.
(3) În cazul în care imobilul a fost vândut cu plata preţului în rate, executorul judecătoresc va hotărî, prin aceeaşi încheiere, şi înscrierea în cartea
funciară a interdicţiei de înstrăinare şi de
grevare a imobilului până la plata integrală a
preţului şi a dobânzii corespunzătoare.”
60. Alineatul
(4) al articolului 856 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(4) Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale
intabulate după notarea
urmăririi în
cartea funciară se vor
radia din
oficiu, cu excepţia celor pentru care adjudecatarul ar
conveni să fie menţinute; de asemenea,
vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate
ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condiţiile prevăzute la art.
845
alin. (7), toate notările
făcute
cu
urmărirea silită,
cu excepţia notării contestaţiei
împotriva procesului- verbal de
licitaţie, dacă aceasta nu
a fost soluţionată
prin hotărârea
rămasă definitivă, interdicţia de înstrăinare
sau de grevare, dacă există, cu excepţia celei prevăzute la art. 855 alin.
(3), precum şi promisiunea
de a încheia un contract viitor,
dacă până la data adjudecării
beneficiarul promisiunii nu şi-a
înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia.”
61.
Alineatul (5) al articolului 856 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(5) Dacă imobilul a fost adjudecat
cu plata preţului în rate,
adjudecatarul nu îl va putea înstrăina
sau
greva,
fără
încuviinţarea
creditorilor urmăritori
şi a debitorului, dacă este cazul,
înainte de plata
integrală a preţului.”
62.
Alineatul (1) al articolului 862 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art.
862.
–
(1)
În
tot
cursul urmăririi silite şi până la adjudecarea bunului imobil, debitorul sau orice altă persoană
interesată
poate
obţine
desfiinţarea măsurilor asigurătorii
sau
de
executare,
consemnând
la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga
valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.”
63.
Alineatul (2) al articolului 868 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(2) În acest scop,
după
depunerea
sau
consemnarea
sumei
rezultate din vânzare, executorul va fixa de urgenţă un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanţă.”
64. Articolul 888 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Executarea fără
somaţie
Art. 888. – La cererea creditorului, dacă
se justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la
urmărire, să
ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile
putea să dispună ca executarea silită să se facă de îndată şi fără
somaţie. Instanţa
analizează cererea, de urgenţă,
în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Încheierea nu
este
supusă niciunei căi de atac.”
65.
La articolul 891, denumirea
marginală şi alineatul
(1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Obligarea debitorului la despăgubiri
Art. 891. – (1) Dacă
în titlu executoriu nu s-a
stabilit ce
sumă urmează
a fi plătită
ca echivalent al valorii bunului în cazul imposibilităţii predării acestuia sau, după caz, echivalentul despăgubirilor datorate în cazul neexecutării
obligaţiei de
a face ce
implică faptul personal
al debitorului, instanţa
de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin
hotărâre dată cu citarea părţilor, în termen scurt. În toate
cazurile, la cererea creditorului, instanţa va avea în vedere
şi prejudiciile ocazionate prin neexecutarea de bunăvoie a
obligaţiei, înainte ca aceasta să devină imposibil
de executat.”
66.
La articolul 905, după alineatul (6) se introduce
un nou alineat, alineatul
(7), cu următorul cuprins:
„(7) Acordarea de penalităţi în condiţiile
alin.
(1)
-
(4)
nu
exclude obligarea debitorului la plata de despăgubiri, la cererea
creditorului, în condiţiile
art. 891 sau ale dreptului comun.”
67.
Alineatul (1) al articolului
954 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 954. – (1) Măsura sechestrului asigurător se aduce
la
îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor
prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică
în mod corespunzător,
fără a mai cere vreo autorizare sau altă formalitate, în
afară
de înregistrarea acesteia.”
alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:
„(31)
În toate
cazurile în
care competenţa de primă
instanţă
aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile
alin. (1) - (3) aplicându-se în mod
corespunzător.”
69. Articolul 1.017 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Determinarea dobânzii
Art. 1.017. – (1) Dacă părţile nu
au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare. Rata de
referinţă a dobânzii legale în
vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică
pe
întregul semestru.
(2)
Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru
toate cheltuielile făcute
pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.”
Art. II. –
După articolul 20 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată
în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 738 din 20 octombrie
2011, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol,
articolul
201, cu
următorul cuprins:
„Art.
201. – (1) Stagiul reprezintă perioada premergătoare dobândirii calităţii de executor judecătoresc
şi are drept scop pregătirea
profesională a executorului judecătoresc la începutul exercitării
profesiei.
(2) Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data încheierii contractului individual de muncă cu un executor judecătoresc.
(3) Colegiul director al fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti poate aproba,
la cerere, reducerea perioadei
de stagiu la un
an
pentru executorii stagiari care se remarcă
în activitatea profesională
pe
baza rezultatelor obţinute la conferinţele de stagiu şi a referatului
executorului judecătoresc
îndrumător.
(4) Colegiul director al fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti poate aproba, în baza unei
cereri
motivate,
reducerea
perioadei de stagiu pentru executorii
stagiari care au intrat în profesie în
temeiul Legii nr. 287/2011 privind unele
măsuri
referitoare la organizarea activităţii de punere în executare
a creanţelor aparţinând
instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare, şi care, din
motive neimputabile acestora, nu şi-au putut efectua
perioada de stagiu în aplicarea prevederilor art. 22
alin. (1) din lege.”
Art.
III. –
La
articolul
23
din
Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13
septembrie 2005, cu modificările şi
completările ulterioare, literele a) şi d)
ale alineatului (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„a) ac
iunile posesorii, cererile privind pensiile de întreţinere,
cererile privind înregistrările şi rectificările în registrele
de stare civilă,
cererile privind popririle, învestirea cu formulă executorie şi luarea unor măsuri asigurătorii;
……………………………………………………………………………
d)
ordonanţa de plată;”
Art. IV. – Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din
7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică
după
cum urmează:
1. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Obligaţia executării
Art. 24. – (1) Dacă în urma admiterii
acţiunii autoritatea publică este obligată să
încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ,
să elibereze un alt înscris sau să efectueze
anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în
termenul prevăzut
în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel
mult 30 de zile de la data rămânerii
definitive a hotărârii.
(2)
În cazul în care debitorul nu execută de
bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se
procedura prevăzută de prezenta
lege.
(3)
La cererea creditorului,
în termenul de prescripţie a dreptului
de a obţine executarea silită, care curge de
la expirarea termenelor prevăzute la
alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii
publice sau, după caz, persoanei obligate o
amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat,
iar reclamantului îi acordă
penalităţi,
în condiţiile art. 905 din Codul de procedură civilă.
(4) Dacă în termen de 3
luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi
de acordare
a penalităţilor debitorul nu execută
obligaţia
prevăzută în titlul executoriu, instanţa
de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă
ce se va datora statului
şi suma ce i se va datora lui
cu titlu de penalităţi, prin
hotărâre dată cu citarea
părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile
art. 891 din Codul de procedură civilă,
despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură
a obligaţiei.
(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut
la
alin.
(4),
compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral
executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va
datora statului prin hotărâre
dată cu citarea părţilor.”
2. Articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Instanţa de executare
Art. 25. – (1) Instanţa de executare, care în materia
contenciosului administrativ este,
potrivit art. 2 lit. ţ), instanţa care a soluţionat
fondul litigiului de contencios
administrativ, aplică, respectiv
acordă sancţiunea
şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a
fi nevoie de învestirea cu formulă
executorie
şi de încuviinţarea executării silite de către executorul
judecătoresc.
(2)
Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) şi (4) se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi
sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
(3)
Hotărârea pronunţată
în condiţiile art. 24 alin.
(4) este supusă numai apelului
în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă hotărârea a fost pronunţată de curtea de apel ea va fi
supusă, în acelaşi termen, recursului.
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru
punerea în executare a hotărârilor
de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut
ca
obiect contracte administrative.”
Art. V. –
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu
modificările ulterioare, se modifică
după cum urmează:
1. Articolul 1.112 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Prezumţia de renunţare
Art. 1.112. – (1)
Este prezumat, până la proba
contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea
deschiderea moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a
exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin acceptarea
moştenirii sau renunţarea expresă
la moştenire, în termenul de un an
prevăzut
la art. 1.103.
(2)
Prezumţia
de
renunţare
operează,
după
împlinirea termenului de
un
an
de
la
deschiderea moştenirii, dacă
succesibilul, citat în condi iile
legii, nu face dovada
exercitării dreptului de opţiune succesorală. Citaţia trebuie să
cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia,
pe lângă elementele prevăzute de
Codul de procedură civilă, şi
precizarea că, dacă
succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de
a accepta moştenirea în
termenul de decădere prevăzut la art. 1.103, este prezumat că renunţă la moştenire.”
2. Alineatul (1)
al articolului 2.445 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 2.445. – (1)
Vânzarea bunurilor mobile ipotecate se poate face numai
în
baza
contractului de ipotecă învestit cu
formulă
executorie. Cererea de învestire
întrerupe
prescripţia dreptului de a
obţine executarea silită.”
3.
Alineatul (1) al articolului 2.504 se
modifică şi va avea
următorul cuprins:
„Art. 2.504. – (1) Prescripţia
dreptului la acţiune privind creanţa
principală nu atrage şi stingerea dreptului
la acţiunea ipotecară. În acest
din urmă caz, sub rezerva prescripţiei dreptului de a obţine executarea
silită, creditorul ipotecar
va putea oricând urmări, în condiţiile
legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă
numai în limita valorii acestor bunuri.”
Art. VI. –
Alineatele (1) şi (2) ale articolului 1811 din Legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009
privind Codul civil, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 1811. – (1)
Învestirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă în vederea executării ipotecii
mobiliare prin vânzarea
bunului
ipotecat prevăzută
la art. 2.445 din Codul civil este de
competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau, după caz, îşi
are
sediul creditorul.
(2) Opoziţia la executare
prevăzută la art. 2.452 din Codul civil este de competenţa judecătoriei care a învestit cu formulă
executorie contractul de ipotecă.”
Art. VII. – Legea nr.
76/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. După articolul
12
se
introduc trei noi articole, articolele 121 - 123, cu următorul cuprins:
„Art. 121 .
– Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile
art. 200 din Codul de procedură civilă privind verificarea
cererii şi regularizarea acesteia
nu se aplică în cazul incidentelor
procedurale şi nici în procedurile speciale
care nu sunt compatibile cu aceste
dispoziţii.
Art. 122. – Întâmpinarea nu este obligatorie
în incidentele procedurale, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Art.
123 . – Prin sintagma «preşedintele instanţei» din cuprinsul art. 937 şi prin termenul «preşedinte» din cuprinsul art. 944, din Codul
de procedură civilă,
se înţelege «preşedintele completului de judecată».”
2. Articolul 74 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 74. – Dreptul la acţiunea
ipotecară prevăzut de art. 2.504
din Codul civil este imprescriptibil. Dispoziţiile Codului
de procedură
civilă privitoare la prescripţia dreptului
de a obţine executarea
silită
rămân
aplicabile.”
Art. VIII.
– Alineatul (3) al articolului
XVII
din
Legea
nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii
nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 89 din 12 februarie 2013,
se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(3) Dispoziţiile
art.
XIV
alin.
(2)
-
(4)
şi
ale
art.
XV
alin. (2) - (5) se aplică în mod corespunzător, cu excepţia recursului care este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Termenul prevăzut la art. XV alin. (3) se dublează în cazul recursului. Întâmpinarea trebuie
redactată şi semnată de avocatul sau consilierul juridic
al intimatului, iar răspunsul la
întâmpinare de avocatul sau consilierul
juridic al recurentului.”
Art. IX. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată
în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013,
se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. La articolul 10, litera
a) a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„a)
cereri pentru învestirea cu formulă executorie a titlurilor,
altele decât hotărârile judecătoreşti, pentru
fiecare titlu - 20 lei;”
2.
La articolul 26, după alineatul
(2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) Acţiunea
în
anulare
a
hotărârii arbitrale se taxează cu
100 lei pentru fiecare motiv invocat. Recursul împotriva hotărârii
pronunţate în acţiunea în anulare se
timbrează
potrivit art. 24, care se aplică
în mod corespunzător.”
Art. X. –
Legea nr. 17/2014
privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării
terenurilor agricole situate în extravilan şi de
modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin
în administrare terenuri proprietate
publică şi privată a statului
cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei
Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările ulterioare, se modifică şi
se completează după
cum urmează:
1.
Alineatul (2) al articolului 20 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(2) Dispoziţiile
prezentei legi nu se aplică înstrăinărilor între coproprietari, soţi, rude şi
afini până la gradul al treilea, inclusiv.”
2. La articolul 20, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul
(3), cu următorul cuprins:
„(3) Dispoziţiile
prezentei legi nu
se
aplică în cadrul procedurilor de executare silită şi contractelor de vânzare încheiate ca
urmare a îndeplinirii
unor formalităţi de licitaţie
publică, cum este cazul celor realizate în cadrul procedurii de prevenire
a insolvenţei şi de insolvenţă sau ca urmare a apartenenţei imobilului la domeniul
privat de interes local sau judeţean al unităţilor administrativ-teritoriale.”
Art. XI. – Hotărârile arbitrale
sau ale altor organe cu atribuţii
jurisdicţionale, cu excepţia
hotărârilor judecătoreşti, precum şi alte înscrisuri
pronunţate sau, după caz, întocmite înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, pot fi puse în executare silită
numai dacă au fost
învestite cu formula executorie prevăzută
de Codul de procedură civilă.
Art. XII. – (1) Ori de câte ori printr-un
act normativ se prevede încuviinţarea
de către
instanţa
de
executare
a
executării silite a hotărârilor judecătoreşti, acestea
vor fi puse în executare
după încuviinţarea cererii
de executare silită de
către executorul judecătoresc
competent potrivit legii.
(2) Ori de
câte ori printr-un
act normativ se
prevede încuviinţarea de către instanţa de executare a executării silite a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, acestea vor fi puse
în executare după învestirea
lor cu formulă
executorie de către instanţa de
executare şi după încuviinţarea cererii
de executare silită de către
executorul judecătoresc competent
potrivit legii.”
Art. XIII. –
Dispoziţiile privitoare la
încuviinţarea executării silite a hotărârilor,
inclusiv arbitrale, străine rămân aplicabile.
Art.
XIV. – Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 545 din
3
august 2012, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu
cele aduse prin prezenta lege, se va republica
în Monitorul Oficial al României,
Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege
a
fost
adoptată de
Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art.
76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
PREŞEDINTELE
SENATULUI
VIOREL
HREBENCIUC CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, Nr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu