Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere din Iași




Gabriela Pădurariu

Gabriela Pădurariu
Sediul profesional:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com


Sunt Gabriela Padurariu din Iasi iar acesta este locul meu virtual in care imi expun opinia despre diverse aspecte juridice. Accept orice comentariu facut cu bun simt doar pe marginea a ceea ce am scris pe acest blog. In privinta sfaturilor juridice va rog sa nu uitati ca ele nu se pot acorda profesional decat față în față si nu virtual .
Informatiile de pe acest blog nu reprezinta consultanta juridica. Ele nu vor fi folosite decat in scop de informare generala, nu pentru luarea unor decizii. Pentru luarea unor decizii trebuie sa ma contactati personal sau sa apelati la alti profesionisti.
Aceste precizari au semnificatia unei declinari de obligatie.


ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU:

Recunoscută pentru atenţia sa la detalii, Gabriela Pădurariu reprezintă în instanţa de judecată cât şi în faţa altor autorităţi, persoane juridice – societăţi comerciale, ONG-uri, etc. – în diverse cauze civile, comerciale, penale, în special în executarea silită.

Funcţie de interesul celui pe care îl reprezintă ştie să urgenteze sau să temporizeze soluţionarea unei cauze – în special executări silite, cauze comerciale sau procedura insolvenţei -, caută şi găseşte întotdeauna cele mai bune soluţii tehnice din punct de vedere juridic şi al strategiei soluţionării corecte a cauzei de către instanţa de judecată, în sensul că-i oferă toate informaţiile necesare atât în fapt cât şi în drept pentru ca aceasta să poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Din experienţa acumulată în practica dreptului execuţional civil, poate spune că stăpăneşte în amănunt toate subtilităţile şi tertipurile de care se folosesc atât părţile din executarea silită – creditor şi debitor – cât şi executorul judecătoresc şi chiar instanţa de executare, pentru tergiversarea urmăririi silite.

De asemenea, cunoaşte foarte bine cum îşi ascund debitorii bunurile şi veniturile de la urmărire şi cum pot fi acestea descoperite sau readuse în patrimoniul debitorului pentru a putea fi executat silit.

În cazul în care în legătură cu soluţionarea unei cauze s-au ivit probleme legate de ineditul situaţiei fie anterior sesizării autorităţii corespunzătoare, fie în derularea unui proces civil, comercial, penal, fie în faza de urmărire silită, a apelat la grupul de profesionişti în drept – grupul său de colaboratori - care s-a format în timp şi în care dezbat foarte serios probleme de drept material, obiectiv, substanțial, cât şi de procedură, căutând cele mai eficiente soluţii de rezolvare.



DOMENII DE COMPETENŢĂ:


*Servicii juridice în regim de outsourcing (externalizare);

* Consiliere si redactare de opinii juridice;

*Reprezentare in fata instantelor judecatoresti in procese variate (civile, comerciale, drept al muncii, drept penal, etc.);

*Reprezentare in fata altor autoritati (OPC, OSIM, BEJ, OCPI, etc.);

*Specializată in drept executional civil, consiliere in materie de executare silita/ contestatii la executare , contestatii la titlu, orice act juridic care are legatura cu executarea silita;

*Litigii civile (consultanta si redactari de acte, reprezentare, anulari de acte si contracte, executari silite, evacuari, iesiri din indiviziune, alte cereri );

*Litigii comerciale (consultanta referitoare la contracte comerciale , dizolvari voluntare, procedura insolventei, recuperari de debite prin procedura somatiei de plata, ordonantei de plata, etc);

*Plangeri contraventionale (amenzi O.P.C., amenzi D.R. Antifraudă, amenzi de circulatie, amenzi ITM, etc.);

*Litigii de munca: consultanta la incheierea contractelor de munca, negocierea conflictelor de munca, reprezentare, etc.





SEDIUL PROFESIONAL:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com

Adresa:

Adresa:
Clic pe foto

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Lista arbitri judiciari - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Click pe fotografie

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi

Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iasi
Clic pe fotografie

Despre Biroul de Mediator Gabriela Pădurariu:

Biroul de mediator Gabriela Pădurariu oferă servicii mediere în Iași în toate tipurile de conflicte, cu expertiză de abordare fie individual, fie ca echipă.


Dacă vă doriți o rezolvare rapidă pentru disputele dumneavoastră prin servicii de mediere,Biroul de mediator Gabriela Pădurariu cu sediul în Iași, vă pune la dispoziție servicii de mediere ce asigură rezolvarea rapidă a oricărui litigiu de la cele de drept civil precum : grănițuire, revendicare, evacuare, partaj, divorț, încredințare minori, vizitare minori, executarea contractelor, litigii între asociați, la cele de drept penal – plângeri prealabile de lovire, tulburare de posesie, distrugere, precum și de dreptul muncii – drepturi salariale, concedieri.


Medierea reprezintă o alternativă în raport cu justiția de soluționare a conflictelor dintre părți, prin care o terță persoană neutră, imparțială și fără putere de decizie – mediatorul – ajuta părțile să găsească împreuna o soluție care să rezolve neînțelegerile dintre ele.


Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluționare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numărul din ce în ce mai mare al proceselor din instanțe este semnificativ pentru lipsa de dorință, dar și de informare a justițiabililor de a folosi cu eficiență dialogul pentru rezolvarea disputelor.

Pentru ca mediul juridic actual descurajează soluționarea rapidă a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficientă de rezolvare a acestora. Această modalitate este medierea.

Procedura medierii costă și durează relativ mai puțin, aceasta se desfășoară în condiții de confidențialitate maximă, mediatorul având obligația de a păstra secretul dezbaterilor, atât față de persoanele cu care intră în contact în cadrul procedurii de mediere, cât și față de experții pe care părțile îi angajează în diferite cauze.

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

NOUTĂȚI LEGISLATIVE ȘI OPINII JURIDICE

20 octombrie 2017

Considerații și corelații în legătură cu infracțiunea de cesiune fictivă a unei societăți

Autori: Nicolae-Alexandru MOICEANU
Procuror – Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti

Mihai-Costin TOADER   
Ofiţer de poliţie judiciară – IPJ Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice

Sursa:
https://www.juridice.ro/541932/consideratii-si-corelatii-in-legatura-cu-infractiunea-de-cesiune-fictiva-a-unei-societati.html

    
Prezentul studiu își propune să trateze una dintre cele mai întâlnite infracțiuni din sfera criminalității afacerilor, respectiv infracțiunea prev. de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 care reglementează transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor în scopul săvârșirii unei infracțiuni, sustragerii de la răspundere penală sau îngreunării acesteia. Autorii și-au propus să treacă în revistă principalele elemente constitutive ale infracțiunii încercând să stabilească situațiile în care această infracțiune ar trebui reținută și să analizeze corelațiile acesteia cu alte texte legale asemănătoare, cum ar fi infracțiunea de evaziune fiscală ținând cont și de practica judiciară din domeniu.

I. Considerații introductive

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale[1], reprezintă un act normativ special care cuprinde în conținutul său și dispoziții legale cu caracter penal, respectiv un set de incriminări ale unor infracțiuni specifice. În practica judiciară aferentă acestui gen de criminalitate, una dintre cele mai frecvente infracțiuni cu care se confruntă organele de urmărire penală este infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia, prevăzută de art. 2801  din Legea nr. 31/1990. În acest articol vom realiza o analiză succintă a acestei infracțiuni, dar și raportul dintre aceasta și alte incriminări specifice, precum și implicațiile acestei infracțiuni în sfera criminalității economico-financiare.

II. Elemente de specificitate ale infracțiunii supuse analizei
În ceea ce privește subiectul activ al acestei infracțiuni, deși legiuitorul nu indică în mod expres, așa cum se reține și în doctrina de specialitate[2], acesta este un subiect activ calificat prin calitatea de acționar sau asociat, doar o asemenea persoană putând realiza cesiunea unei societăți. Latura obiectivă a infracțiunii este circumscrisă acțiunii de transmitere fictivă a părților sociale, în cazul societăților cu răspundere limitată, sau a acțiunilor în cazul societăților pe acțiuni sau în cazul societăților în comandită pe acțiuni. Prin transmitere fictivă se înțelege cesiunea unui fond de comerț în mod scriptic, pur formal, în absența unor efecte practice. Această conduită prohibită de legea penală trebuie realizată cu un scop specific, respectiv acela de săvârșire a unei infracțiuni sau de sustragere de la urmărire penală sau îngreunarea acesteia. Se observă faptul că legiuitorul nu prevede că scopul acestei infracțiuni poate fi și sustragerea de la judecată, ceea ce presupune că dacă cesiunea fictivă s-a realizat în momentul când cauza penală se afla pe rolul instanței, această conduită nu intră sub incidența legii penale. Acest scop circumstanțiază factorul intelectiv și determină forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune, care poate fi atât intenția directă cât și intenția indirectă. Apreciem că cesiunea se poate realiza atât în cursul procesului penal, dar și înainte de declanșarea urmăririi penale, făptuitorul adoptând o astfel de conduită, după ce a prefigurat urmarea socialmente periculoasă a conduitei sale. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat într-o decizie de speță[3]nu prezintă importanţă dacă urmărirea penală a fost începută sau nu, sau dacă s-a pus sau nu în mişcare acţiunea penală împotriva acestei persoane, ci, sub aspectul elementului material al laturii obiective, este relevant să existe o transmitere fictivă a părţilor sau a acţiunilor şi persoana care a efectuat cesionarea părţilor sociale sau a acţiunilor să fi săvârşit anterior o infracţiune în legătură cu activitatea societăţii. În speţă, din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul a efectuat cesionarea părţilor sociale ale societăţii după ce a acumulat datorii la bugetul consolidat al statului, prin nevărsarea la buget a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (TVA, impozit pe salarii, impozit pe profit etc.)(s.n.infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost dezincrimată în mod tacit în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 363/2015), în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2801 din Legea nr. 31/1990.

Este de remarcat faptul că această infracțiune poate fi o  infracțiune cu caracter subsecvent, fiind condiționată de  comiterea unei alte fapte prevăzute de legea penală, în prealabil, sustragerea de la urmărire penală referindu-se la o faptă prevăzută de legea penală anterioară sau concomitentă cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 sau determină săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală subsecventă în cazul în care prin transmiterea fictivă se urmărește săvârșirea unei infracțiuni. În practica judiciară, cesiunea fictivă a părților sociale/acțiunilor urmărește în mod real derobarea de răspundere penală/fiscală prin transmiterea pasivului către o terță persoană căreia ar trebui să-i fie transferată și răspunderea juridică și mai ales disimularea ,,amprentei infracționale”, printr-o justificare aparent legală cu scopul de a ascunde documentele de evidență contabilă și fiscală ale societății și uneori chiar activul acesteia. În cvasimajoritatea cazurilor, simultan sau anterior cesiunii, se întocmesc înscrisuri care atestă în mod nereal că cesionarul a preluat întreaga evidență contabilă și fiscală a societății precum și patrimoniul acesteia (atât activul cât și pasivul), tocmai pentru a zădărnici urmărirea penală. De asemenea este de precizat că în Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale[4] există o infracțiune asemănătoare (art. 12, litera a), respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin cesionarea părților sociale deținute într-o societate cu răspundere limitată, efectuată în acest scop. Ceea ce se interzicea prin acea infracțiune era cesionarea părților sociale într-o societate cu răspundere limitată și în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale fiind excluse alte tipuri de societăți[5]. În această sferă juridică, este de precizat și faptul că Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, reglementează o incriminare distinctă: constituie infracțiune de evaziune fiscală următoarea faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor. Din cauza acestor incriminări multiple, în practica judiciară s-a pus problema raportului dintre infracțiunea prev. de 2801  din Legea nr. 31/1990 și infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005, în situația în care se săvârșește o infracțiune de evaziune fiscală, iar concomitent sau ulterior se realizează și o cesiune fictivă a societății pentru a se eluda mecanismul răspunderii penale. Într-o primă opinie se poate susține că deoarece cesionarea fictivă a societății este însoțită și de ascunderea actelor contabile, iar fapta este săvârșită pentru a evita tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru o infracțiune de evaziune fiscală, atunci dezlegarea de principiu a dilemei ar fi că organele judiciare ar trebui să rețină doar săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005. Un alt argument în sprijinul acestei teze este și faptul că în măsura în care există un concurs de legi penale, ar trebui aplicată legea ,,mai specială”, adică cea care normativizează un set mai restrâns de valori sociale, Legea nr. 241/2005 fiind în raport cu Legea nr. 31/1990, lege specială. Încă un argument care susține această soluție este și faptul că prin cesionarea fictivă a societății se urmărește ca scop imediat ascunderea evidenței contabile și fiscale a societății și ca scop mediat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, ori infracțiunea de evaziune fiscală se săvârșește tocmai în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Cu toate acestea apreciem că soluția judicioasă pentru dezlegarea problemei de drept este ca organele judiciare să rețină în concurs ideal cele 2 infracțiuni, atunci când se realizează o acțiune de cesionare fictivă prin ascunderea evidenței contabile și fiscale în scopul derobării de răspundere penală. Astfel, este de sesizat faptul că, în genere, o astfel de vânzare simulată a fondului de comerț urmărește îngreunarea urmăririi penale și preconstituirea unui impediment pentru tragerea la răspundere penală, în condițiile în care evidențele contabile și fiscale ale unei societăți reprezintă un suport probatoriu esențial în dovedirea infracțiunilor de evaziune fiscală. Așadar, făptuitorul urmărește să se sustragă de la urmărire penală sau să îngreuneze o urmărire penală în curs sau viitoare prin cesionarea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor urmată de disimularea evidenței contabile și fiscale a societății, faptă ce se circumscrie obiectiv și subiectiv elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2801  din Legea nr. 31/1990. Totodată, printr-o astfel de conduită făptuitorul își manifestă intenția neechivocă de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat prin ascunderea actelor contabile, situație de fapt care intră sub incidența infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005. Așadar când o acțiune săvârșită de o persoană din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs realizează conținutul mai multor infracțiuni, organele judiciare vor trebui să dea efect concursului formal de infracțiuni și nu să aprecieze doar asupra unei singure incriminări.

O altă formă de manifestare, rar întâlnită în practica judiciară, a acestei infracțiuni este și cesionarea fictivă în scopul săvârșirii unei infracțiunii. În această situație, considerăm că rezoluția infracțională pentru săvârșirea infracțiunii scop trebuie să fie anterioară sau concomitentă cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2801  din Legea nr. 31/1990, iar cesionarea fictivă nu trebuie urmată de săvârșirea unei infracțiuni ci este suficient doar să se urmărească săvârșirea unei astfel de fapte prevăzute de legea penală. În situația în care totuși se săvârșește și o infracțiune subsecventă, organele judiciare vor da curs instituției concursului real de infracțiuni.

III. Concluzii

Pentru a conchide, considerăm că infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia, prevăzută de art. 2801  din Legea nr. 31/1990 reprezintă o incriminare autonomă și distinctă care trebuie corelată și cu o altă incriminare specifică, respectiv cu infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005 și trebuie raportată și la alte variante normative care au produs consecințe juridice în sfera dreptului penal, așa cum este infracțiunea prev. de art. 12, litera a din vechea Lege a evaziunii fiscale (Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, în prezent abrogată). Aceasta poate fi o  infracțiune cu caracter subsecvent, fiind condiționată de  comiterea unei alte fapte prevăzute de legea penală, în prealabil, sustragerea de la urmărire penală referindu-se la o faptă prevăzută de legea penală anterioară sau concomitentă cu săvârșirea acesteia sau determină săvârșirea unei infracțiuni subsecvente în cazul în care prin transmiterea fictivă se urmărește săvârșirea unei infracțiuni.

[1] Republicată în Monitorul Oficial nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.
[2] Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu-Florin Geamănu, ,,Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Comentarii și explicații, Ediția 3, Editura C.H. Beck, București, 2013, pag. 374.
[3] Decizia nr. 938 din 18 martie 2013 pronunţată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
[4] Abrogată prin Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27.07.2005.
[5] Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Dreptul penal al afacerilor, Ediția 5, Editura C.H.Beck, București,2011, pag.107.



Nicolae-Alexandru Moiceanu
Procuror – Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti
Mihai-Costin Toader
Ofiţer de poliţie judiciară – IPJ Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice
* Prezentul articol a fost publicat în Revista Curierul Judiciar nr. 6/2017 disponibilă online pe beckshop.



2 octombrie 2017

Decizia nr. 66.02.10.2017 a ICCJ : Dezlegare chestiune de drept: Competența de executare a titlurilor executorii - hotărâri judecătorești privind creanțe bugetare

Dezlegare chestiune de drept: Competența de executare a titlurilor executorii - hotărâri judecătorești privind creanțe bugetare

Decizia nr. 66.02.10.2017 a ICCJ:
Executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătorești privind creanțe bugetare, datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al satului, se realizează prin executorii fiscali, ca organe de executare silită ale statului.

Sursa:

1 octombrie 2017

Instanța de judecată demontează principiul nominalismului și aplică impreviziunea

HOTĂRÂRE: Instanța de judecată demontează principiul nominalismului și aplică impreviziunea (într-un dosar pe înghețare curs) înainte de „legiferarea” acesteia de către CCR, adaptând contractul de credit în CHF pentru viitor:


Judecătoria Rm. Vâlcea, în dosarul nr. 11101/288/2015, având ca obiect inclusiv „înghețarea” cursului leu-chf la valoarea de la momentul acordării împrumutului, constată aplicabilă impreviziunea și dispune adaptarea contractului de credit, pentru viitor, părțile urmând să suporte în mod egal diferențele de curs valutar.
Hotărârea a fost pronunțată de către instanță pe data de 09.06.2016, moment la care nu exista Decizia Curții Constituționale nr. 623/25.10.2016 prin care s-a recunoscut, în mod expres, aplicarea impreviziunii și pentru contractele de credit încheiate anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011).
Nu soluția în sine este cea care ar trebui să ne atragă atenția, ci considerentele instanței de judecată, care apreciază că echilibrul contractual este rupt în situația în care moneda națională se devalorizează cu 20% în raport cu moneda străină. 
De asemenea, clauzele din contractul de credit care conduc la aplicarea principiului nominalismului monetar (conform acestui principiu debitorul ar avea obligația de a restitui împrumutul în aceeași monedă în care a fost acordat creditul, indiferent de valoarea acesteia) sunt considerate a fi clauze abuzive din perspectiva instanței de judecată, pentru că nu există o altă clauză contractuală care să permită adaptarea contractului în cazul survenirii unui risc valutar. 
Totodată, spre deosebire de alte teorii eronate întâlnite în cadrul hotărârilor judecătoresti (de tipul „doar boala intempestivă poate conduce la aplicarea impreviziunii”), instanța de la Rm. Vâlcea constată că simpla devalorizare a leului în raport cu francul elvețian este suficientă pentru a constata aplicabilă impreviziunea și pentru a dispune adaptarea contractului de credit. Desigur, instanța de judecată nu putea invoca din oficiu aplicarea impreviziunii, fiind învestită în acest sens de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată. 



Sursa: 

8 septembrie 2017

Dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de trei ani, de la data ultimei plati efectuată de debitor

Sursa:

http://www.legal-land.ro/dreptul-de-a-obtine-executarea-silita-se-prescrie-in-termenul-de-3-ani-de-la-data-ultimei-plati-efectuate-de-debitor/#.WazmgFGbwH8.facebook

Perimarea executării silite. Constatare

Autori: Evelina Oprina și Ioan Gârbuleț

Constatarea perimării executării silite:

Deși art. 696 alin. 1 C. pr. civ. prevede că perimarea operează de drept, din formularea art. 697 alin. 1 C. pr. civ. rezultă că „perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părților”.
Prin urmare, simpla împlinire a termenului de 6 luni de la data primirii de către creditor a cererii adresate de executorul judecătoresc nu are ca efect perimarea executării silite, aceasta trebuind a fi constatată de instanța de executare.
Legitimare procesuală activă în a invoca sancțiunea perimării executării are, potrivit art. 697 alin. 1 C. pr. civ., executorul judecătoresc sau oricare parte interesată, neputând fi invocată din oficiu de către instanța de judecată. Această interpretare rezultă și din prevederile art. 711 alin. 1 C. pr. civ. care arată că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, ceea ce înseamnă că în faza executării silite au dreptul de a acționa pe calea contestației la executare numai persoanele care justifică un interes.
Prin expresia „parte interesată” trebuie să se înțeleagă orice persoană implicată în raportul juridic execuțional, dar și terța persoană ale cărei bunuri sunt supuse urmăririi silite, deși nu are calitatea de debitor. În general, partea interesată în a invoca perimarea executării silite este debitorul, această sancțiune fiind edictată în interesul acestuia și în defavoarea creditorului.
............................................

Sursa:


Legea nr. 77/2016: efectul suspensiv al notificării și reluarea procedurilor după suspendare


1. Efectul suspensiv al notificării adresate creditorului

1.1. Efectul suspensiv față de codebitorii solidari
În ceea ce privește categoria codebitorilor, sediul materiei, în vechiul Cod civil, îl constituie art. 1039-1056, iar în Noul Cod, art. 1.447-1.460, ca texte care reglementează obligațiile solidare între debitori. În ciuda formulării legii speciale, și anume a evocării codebitorilor fără indicarea speciei de pluralitate pasivă, este evident că, în cazul contractelor de credit la care se referă legea specială, nu se întâlnesc cazuri de codebitori obligați în regim de divizibilitate.

Elementele principale ale acestei reglementări și, în același timp, relevante în contextul legii speciale sunt următoarele:
– creditorul – instituția de credit ipotecar – îl poate urmări pe fiecare dintre codebitorii solidari, fără ca vreunul dintre codebitorii solidari să poată opune beneficiul de diviziune [art. 1042 C. civ. 1865, respectiv art. 1.447 alin. (1) NCC];
– în consecință, acțiunea intentată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu îl împiedică pe creditor să exercite acțiunea și împotriva celorlalți codebitori solidari [art. 1043 C. civ. 1865, respectiv art. 1.447 alin. (2) NCC], ceea ce, pentru identitate de rațiune, explică și posibilitatea urmăririi silite îndreptate, concomitent, împotriva tuturor codebitorilor solidari până la limita acoperirii integrale a sumei datorate;
– codebitorul solidar poate opune creditorului toate excepțiile personale, precum și pe cele comune tuturor codebitorilor [art. 1047 alin. 1 C. civ. 1865, respectiv art. 1.448 alin. (1) teza întâi NCC];
– codebitorul solidar care a plătit în totalitate datoria nu poate să se regreseze împotriva celorlalți codebitori solidari decât pentru partea ce revine fiecăruia dintre ei [art. 1053 alin. 1 C. civ. 1865, respectiv art. 1.456 alin. (1) NCC].
Există o excepție de la această ultimă regulă, regulă întemeiată pe divizarea de drept a obligației în raporturile dintre codebitori, ca urmare a plății făcute de către unul dintre codebitori, și anume cazul în care se asumă în regim de solidaritate pasivă, dar în interesul unuia dintre codebitorii solidari, adevăratul și unicul beneficiar al creditării; în acest din urmă caz, regresul codebitorului plătitor, dacă acesta este cel care, practic, s-a angajat alături de codebitorul solidar interesat, fără a fi, și el, un beneficiar (parțial) al creditării, este un regres pentru totalitatea a ceea ce a plătit (art. 1055 C. civ. 1865, respectiv art. 1.459 NCC).
Cum legea specială pune la îndemâna debitorului principal – consumator, prin ipoteză – o modalitate specială de stingere a datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat, soluția în sensul de a permite codebitorilor solidari să beneficieze de efectul suspensiv al procedurilor inițiate (și) împotriva lor de către instituția de credit ipotecar apare ca fiind logică și legitimă. În lipsa art. 6 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, s-ar fi ajuns la situația în care sumele obținute prin plăți, voluntare ori silite, de la codebitorii solidari să fie imputate debitorului principal pe calea regresului împotriva debitorului principal, golind de conținut, în asemenea cazuri, efectul suspensiv explicit recunoscut de lege în favoarea debitorului principal însuși (art. 5 din Lege).
Într-adevăr, efectul suspensiv recunoscut în favoarea debitorului principal ar fi nul dacă, în lipsa art. 6 alin. (1) din Lege, s-ar fi permis creditorului ipotecar să obțină sume de bani de la codebitorul solidar, prin plăți voluntare ori pe cale de executare silită, în intervalul dintre data comunicării notificării și data încheierii convenției privind darea în plată a imobilului ipotecat, interval în care, în temeiul art. 5 alin. (3), asemenea sume nu puteau fi pretinse debitorului principal. Sumele astfel plătite de codebitorul solidar în intervalul anterior menționat, neîntrunind condițiile unei plăți nedatorate, ar deveni susceptibile de recuperare pe calea regresului formulat de codebitorul solidar împotriva debitorului principal, care, confruntat cu acest regres, și-ar simți pierdut ori infirmat beneficiul legal al suspendării.
.....................................................
Sursa:

26 august 2017

În ipoteza admiterii contestației la executare, petentul are posibilitatea să solicite restituirea taxei de timbru. Instituirea acestei posibilități exclude aplicarea art. 453 NCPC

Plata cheltuielilor de judecată vs. restituirea taxei judiciare de timbru - Legal Land: În ipoteza admiterii contestației la executare, petentul are posibilitatea să solicite restituirea taxei de timbru, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013. Instituirea acestei posibilități exclude aplicarea art. 453 C.pr.civ., în sensul obligării intimatului la plata …

Incompetența sau decesul contabilei nu absolvă pe administrator de răspunderea penală pentru evaziunea fiscală corelată cu nelegala ținere a registrelor și evidențelor contabile

Răspunderea pentru nelegala ținere a registrelor și evidențelor contabile - Legal Land: ”Fapta inculpatului care în calitate de administrator al _ SRL Reșița, în cursul anului 2013, nu a înregistrat în evidența contabilă operațiuni comerciale cu deșeuri feroase, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 50.589 lei, realizează …

Divorțul nu poate face obiectul medierii - Legal Land

Divorțul nu poate face obiectul medierii - Legal Land: ”Acțiunea prin care se urmărește consfințirea înțelegerii părților cuprinsă într-un acord de mediere, având ca obiect divorțul prin acordul soților, printr-o hotărâre judecătorească de expedient întemeiată pe dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 nu este posibilă, întrucât …

Acțiunea pauliană (revocatorie), condiții necesare pentru admiterea acțiunii; noțiune, jurisprudență Legal-Land

Atunci cand debitorul incheie un act juridic prin care isi plateste o alta datorie, satisfacandu-si deci un alt creditor, acel act juridic nu poate fi atacat pe calea actiunii pauliene, considerandu-se ca diminuarea patrimoniului, desi reala, este insotita si de o corespunzatoare micsorare a pasivului patrimonial.

Exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă. Interesul superior al copilului - Legal Land

Exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă. Interesul superior al copilului - Legal Land: ”Potrivit dispozițiilor art. 483 coroborate cu cele ale art. 503 și art. 504 NCC, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Conform art. 398 …

Aplicabilitatea modificărilor legislative aduse în materia executărilor silite demarate în baza unor înscrisuri sub semnătură privată - Legal Land

Aplicabilitatea modificărilor legislative aduse în materia executărilor silite demarate în baza unor înscrisuri sub semnătură privată - Legal Land: Prin modificarea legislativă adusă în materia executărilor silite conform Legii nr. 17/2017, ce a intrat în vigoare începând cu data de 24.03.2017 (fiind publicată în M. Of. nr. 196/21.03.2017) se modifică cerințele referitoare la executarea silită demarată în baza unor …

Contestarea valabilității procedurii de preluare a bunului mobil ipotecat în contul creanței - Legal Land

Contestarea valabilității procedurii de preluare a bunului mobil ipotecat în contul creanței - Legal Land: Calea procesuală de urmat în situația în care se contestă valabilitatea procedurii de preluare a bunului mobil ipotecat în contul creanței, o reprezintă opoziția la executare, cale de atac specială. Acest fapt implică inadmisibilitatea contestației la executare. Prin Capitolul al …

Persoana fizică preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta din activităţile economice desfăşurate în mod independent sau profesii libere - Legal Land

Propuneri legislative referitoare la persoana fizica care poate prelua obligatiile bugetare datorate de aceasta din activitati economice desfasurate in mod independent sau profesii liberale:

Persoana fizică preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta din activităţile economice desfăşurate în mod independent sau profesii libere - Legal Land: Persoana fizică, în nume propriu, preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta, potrivit legii, din activităţile economice desfăşurate de aceasta în mod independent sau profesii libere, se stipulează în mod expres în proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. …

6 iulie 2017

Teren de casa gratuit, de la stat, conform prev.Legii nr. 15 din 2003,  republicată în MO pe 13 martie 2014 :

Românii cu varste cuprinse intre 18 si 35 de ani pot primi de la stat un teren de casa gratuit pe care sa isi ridice o casa. Terenul, dat tinerilor in folosinta gratuita, poate avea o suprafata cuprinsa intre 150 și 1.000 de metri patrati. Marimea terenului oferit difera in functie de localitate.
Acest drept al tinerilor majori cu varste de cel mult 35 de ani este prevazut in Legea nr. 15 din 2003republicată în MO pe 13 martie 2014.
Legea, veche de 13 ani , este destul de putin cunoscuta in Romania, multi dintre tineri nestiind ca au acest drept.

Sursa:

Ediție specială „Ora arbitrajului” cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – Maria Hauser Morel, Laetitia de Montalivet: Curtea de Arbitraj Internațional, ICC Paris Pentru mai multe informații accesați:

Contractele de leasing încheiate cu consumatorii, precum și contractele de credit încheiate de IFN-uri cu consumatorii nu vor mai constitui titluri executorii

Potrivit unei  propuneri legislative  , contractele de leasing încheiate cu consumatorii, precum și contractele de credit încheiate de IFN-uri cu consumatorii nu vor mai constitui titluri executorii:

Sursa:
http://www.legal-land.ro/contractele-de-leasing-si-contractele-de-credit-incheiate-de-ifn-uri-cu-consumatorii-nu-vor-mai-constitui-titluri-executorii-propunere-legislativa/

22 iunie 2017

CONCEDIUL DE MATERNITATE (PRE ȘI POST NATAL) PENTRU MAMELE-AVOCAT

Autor: Av. Diana Grama -  http://avocatdivortgalatidianagrama.blo



     Am decis să scriu acest articol, deși nu este unul de larg interes, ci se adresează doar mamelor avocat și parțial, mamelor ce desfășoară activități independente (asimilate PFA), întrucât nu am reușit să găsesc o informare corectă și completă, motiv pentru care am fost nevoită să tot alerg între instituții. Sper, prin această modalitate, să vin în întâmpinarea colegelor care se confruntă cu acest hățiș birocratic.
       
I.            Când poate intra o viitoare mamă-avocat în concediu prenatal?

Discuțiile pe acest subiect sunt îndelung dezbătute în mediul online, fiind păreri împărțite. Conform OUG 158/2005 actualizată, durata totală a concediului de maternitate este de 126 de zile calendaristice, aceasta fiind și perioada pentru care se primește indemnizația de maternitate. (a nu se confunda cu indemnizația de creștere copil!). Ordonanța recomandă ca zilele să fie împărțite în mod egal, respective 63 înainte de naștere (prenatal) și 63 după naștere (postnatal), însă acestea se pot compensa, în funcție de dorința mamei și permisiunea medicului de familie.
Împărțirea zilelor de concediu trebuie făcută astfel încât după naștere să rămână cel puțin 42 de zile. (durata minima a concediului de lăuzie)
Având în vedere că nașterea poate avea loc (la termen) între săptămânile 38 și 42, mamele pot beneficia de concediu prenatal începând cu săptămâna 29 de sarcină. (recomandarea medicilor este să luați acest concediu începând cu săptămânile 30-31 pentru a fi sigure de numărul zilelor rămase după naștere, însă trebuie să cunoașteți că aveți dreptul de a solicita împărțirea zilelor și în mod diferit)
     În luarea deciziei privind împărțirea zilelor trebuie să tineți cont și de faptul că indemnizația pentru creștere copil se poate acorda doar după terminarea concediului de maternitate și nu mai devreme de a 43-a zi de la nașterea copilului!

Este important de știut că, în calitate de avocat, poți beneficia de indemnizație de concediu de maternitate, atât de la Casa de Asigurări de Sănătate, cât și de la barou.

II.       Cum poți obține indemnizația de concediu de la CAS și care sunt documentele necesare?

În primul rând, asigurarea pentru indemnizații și concedii medicale este facultativă pentru avocați, respectiv PFA-uri. Astfel, dacă doriți să vă asigurați, trebuie să urmați procedura OUG 158/2005, actualizată și să depuneți la Casa de Asigurări de Sănătate din circumscripția căreia locuiți o declarație privind asigurarea pentru concedii și indemnizații.
Declarația de asigurare trebuie însoțită de o copie a actului de identitate și dovada veniturilor. (decizia de impunere – formularul 260). Totodată, la momentul depunerii declarației, se va calcula contribuția ce trebuie să o achitați. Cota de contribuție este de 0,85% și se va aplica asupra veniturilor din decizia de impunere (estimată/anuală).
Spre exemplu, dacă doriți să vă asigurați în anul 2017 și aveți o decizie de impunere (estimată) pentru venituri în cuantum de 30.000 lei, contribuția va fi de 255 lei/an, urmând a beneficia de concediu de maternitate în cuantum de 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni. (Media veniturilor este de 30.000/12=2500 lei/lună, Concediul de maternitate va fi 85% din 2500, aproximativ 2000 lei - se plătesc doar zilele lucrătoare!

Termenul de plată a contribuțiilor pentru concedii și indemnizații este până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor este de o lună de 22 de zile lucrătoare realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. (se recomandă asigurarea înainte de împlinirea celei de-a cincea lună de sarcină, însă nu este obligatoriu, important este să îndepliniți stagiul de cotizare)
Ori de câte ori intervin modificări asupra elementelor care au stat la baza declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații (venit, nume, date de contact), este obligatorie depunerea comunicării de modificare a acesteia, în termen de maximum 30 de zile de la apariția modificării respective. (De exemplu, dacă v-ați asigurat în baza deciziei de impunere estimate, va fi nevoie să duceți decizia de impunere anuală, conform veniturilor efectiv realizate)
Persoanele fizice asigurate pe bază de declarație de asigurare pot solicita retragerea declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații prin depunerea la CAS a solicitării de retragere a declarației. Nedepunerea formularului-tip de retragere a declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații nu exonerează asiguratul de obligațiile asumate prin declarația de asigurare pentru concedii și indemnizații. 
! Dacă îndepliniți stagiul de cotizare și pe parcursul sarcinii apar probleme de sănătate și primiți concediu medical pentru boală obișnuită/risc maternal, condițiile de obținere a indemnizației de concediu sunt aceleași, doar că vi se va plăti 75% din media lunară a veniturilor raportat la numărul zilelor de concediu.
După ce ați obținut de la medical prescriptor formularul de concediu, va trebui să îi faceți una-două copii, după care să vă întoarceți la medic să vă scrie ”conform cu originalul”, să semneze și să parafeze copiile. Sună cam ciudat, nu? Subliniez acest aspect întrucât vi se va solicita formularul de concediu în original (alb+roz) la barou, iar la CAS veți prezenta copia conform cu originalul, parafată și semnată de medic. Până anul trecut se solicita legalizarea la notar, însă mi s-a comunicat că este o procedură învechită și nu pot fi primite copii legalizate.

Așadar, după parcurgerea acestei etape, veți merge la CAS și veți depune:

  1. În cazul concediului medical inițial:
-              Cerere tip privind solicitarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate – anexa 9 din OUG158/2005, în unul sau două exemplare, în funcție de Casa de Asigurări de Sănătate de care aparțineți;
-              Copia semnată și parafată de către medic a concediului medical;
-              Copie a declarației de asigurare;
-              Copie de pe dovada venitului (decizie de impunere);
-              Copie după dovada de plată a contribuției cuvenite (chitanță/ordin de plată);
-              Extras de cont pe numele titularei – pentru efectuarea plății prin virament;

  1. În cazul concediului medical în continuare:
-              Cererea tip privind solicitarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate – anexa 9 din OUG158/2005, în unul sau două exemplare, în funcție de Casa de Asigurări de Sănătate de care aparțineți;
-              Copia semnată și parafată de către medic a concediului medical;
-              Extras de cont pe numele titularei – pentru efectuarea plății prin virament – optional, în funcție de Casa de Asigurări de Sănătate de care aparțineți.

Concediul medical se depune la CAS până pe data de 5 ale lunii următoare față de data emiterii și se plătește până pe data de 15. (Pentru a fi mai explicită, să presupunem că aveți concediu pentru perioada 1.05.2017 – 31.05.2017. Aveți obligația de a depune documentația până pe 5.06.2017, iar plata se va face până pe 15.06.2017. Recomandarea ar fi să nu așteptați până pe 5, ci să îl duceți din timp, la scurt timp după emitere.)  


III.       Cum poți obține indemnizația de concediu de la barou și care sunt documentele necesare?

Ca și în situația precedentă, aveți dreptul la 126 de zile de concediu de maternitate plătit. Stagiul minim de cotizare este 12 luni și trebuie să aveți achitate la zi obligațiile de plată către sistem. De asemenea, de aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care, în condiţiile statutului si regulamentului au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale, în cadrul sistemului de asigurări sociale ale avocaţilor, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat cu condiţia ca anterior pierderii acestei calităţi să fi realizat un stagiu de cotizare în sistem de cel puţin 12 luni.
Cuantumul indemnizației de concediu este de 90% din media contribuţiilor lunare efectiv plătite la fondul Casei de Asigurări a Avocaţilor pe ultimele 12 luni, însă nu poate fi mai mică de 40% și nici mai mare de 100% din venitul de referinţă lunar pe profesia de avocat, stabilit de către Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, în vigoare la data soluţionării cererii. La momentul anului 2017, venitul de referință este de 2428 lei. Astfel, indemnizația nu poate fi mai mică de 971,2 lei sau mai mare de 2428 lei.
Din indemnizația primită se reține 11%, contribuție la fondul sistemului, indemnizația efectiv plătită de către barou fiind între 864,4 lei și 2160,92 lei.
Totodată, trebuie să aveți în vedere că, în cazul în care ați înregistrat încasări în perioada pentru care solicitați indemnizația de concediu, indemnizația va fi redusă proportional cu cuantumul încasărilor, printr-un algoritm al sistemului. Dacă încasările depășesc venitul de referință lunar, nu veți beneficia de indemnizație și veți achita contribuțiile conform veniturilor realizate.
Nu sunt considerate venituri noi încasările din oficii pentru dosare finalizate în lunile anterioare!

La va trebui să depuneți doar formularul de concediu medical, în original.

! Pentru a beneficia de indemnizațiile menționate în prezentul material nu trebuie să vă suspendați activitatea (nici la administrația financiară, nici la barou). Suspendarea o veți solicita după terminarea concediului de maternitate, iar dovada suspendării vă va fi necesară la momentul depunerii cererii de concediu pentru creșterea copilului, respectiv acordare indemnizație de creștere copil.

*** Acest material este orientativ. Pentru informații complete, contactați instituțiile abilitate.


Sursa:
http://avocatdivortgalatidianagrama.blogspot.ro/

19 iunie 2017

Momentul naşterii creanţei - Autor: Av. Adrian Ștefan CLOPOTARI

Articol publicat pe :
juridice.ro
Premisă
Fie că vorbim de o amendă penală, de daunele morale simbolice de 1 euro solicitate de un cetăţean onorabil pentru ştirbirea demnităţii sau de impozitul cu totul neaşteptat de 1 milion de dolari generat de achiziţia unui castel, momentul naşterii creanţei e un subiect anost. Atât de plicticos încât majoritatea actelor normative îl evită, iar doctrina nu-l tratează. De înţeles, întrucât dreptul este centrat pe practică şi utilitate, astfel că este mult mai importantă întrebarea „există?” decât „de când există?”.
....................................................................................................................................................................
Sursa:
https://www.juridice.ro/516994/momentul-nasterii-creantei.html


14 iunie 2017

O femeie a cerut daune morale de la amanta soțului său, pe care a considerat-o ”vinovată” de destrămarea căsniciei sale:

Judecătorii din Iaşi au fost sesizaţi să se pronunţe cu privire la legalitatea unei relaţii extraconjugale, după ce o ieşeancă a cerut daune morale de la amanta care i-a „furat” soţul.

Sentința civilă nr. 1380/09.02.2017 pronunțată de Judecătoria Iași:

Judecătoria Iaşi a constatat netemeinicia susținerilor reclamantei care a învederat că pârâta este ”vinovată” de destrămarea căsniciei sale, ca urmare a inițierii relației extraconjugale cu soțul său, apreciind că inițierea și continuarea unei relații cu o persoană căsătorită nu poate constitui o faptă ilicită, ci se circumscrie dreptului oricărei persoane de a derula o relație afectivă, nefiind de natură a încălca o normă de drept obiectiv.


Sursa:

13 iunie 2017

Stabilirea caracterului de titlu executoriu a contractului de împrumut - înscris sub semnătură privată

Tribunalul Buzău - Decizia civilă nr. 568/31.07.2017 -  Dosar care a avut ca obiect ”încuviințare executare silită ”:

În cauză, încuviințarea executării silite a contractului de împrumut din 03.06.2013, înscris sub semnătură privată, a fost respinsă de prima instanță care a reținut prevederile art. 641 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr. 17/17 martie 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 196 din 21 martie 2017.

Sursa:

31 mai 2017

Exceptarea cererilor evaluabile în bani cu valoare de până la 1000000 de lei de la recurs, neconstituțională

Marți, 30 mai 2017,  Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, potrivit unui comunicat al CCR.

Dispozițiile care au format obiectul excepției de neconstituționalitate au următorul cuprins „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,  este neconstituţională.

În argumentarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a reţinut încălcarea principiului egalităţii în drepturi, rezultată din faptul că alegerea criteriului valoric – chiar dacă vizează în mod direct şi nemijlocit cererea, şi nu o persoană sau un grup de persoane, se repercutează asupra situaţiei persoanei. Prin urmare, în condiţiile acceptării acestui prag valoric, cetăţenii nu mai sunt egali în exercitarea dreptului lor de acces la calea extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, încălcându-se, astfel, art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Dispoziţiile legale criticate introduc o dublă măsură în privinţa evaluării legalității hotărârilor judecătoreşti, legiuitorul acceptând tacit că instanţa supremă îşi exercită rolul de unificare a jurisprudenţei numai în anumite situaţii, atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare, ceea ce este contrar art. 126 alin. (3) din Constituţie.


Sursa:
juridce.ro
https://www.juridice.ro/513740/ccr-exceptarea-cererilor-evaluabile-bani-cu-valoare-de-pana-la-1000000-de-lei-de-la-recurs-neconstitutionala.html

30 mai 2017

Posibilitatea creditorilor de a urmări și de a vinde părțile sociale deținute de debitori în vederea recuperării creanței

Iulian Coșoreanu: Avem la dispoziție o nouă modalitate de urmărire indirectă a patrimoniului debitorului

Executorul judecătoresc Iulian Coșoreanu, DOBRA COȘOREANU & ASOCIAȚII SCPEJ, s-a referit, în cadrul dezbaterii Utilizarea, ascunderea și vânzarea părților socialeediția 137, organizată de Societatea de Științe Juridice, la modificările ce au adus o nouă modalitate indirectă a patrimoniului debitorului.

Iulian Coșoreanu: „Dacă pe 1865 Codul de procedură civilă era o întreagă discuție dacă putem urmări sau nu părțile sociale pe care cineva le are într-o societate comercială și se făcea acea distincție clară, domnul profesor Turcu spunea în mod clar și precis că SRL este o societate și de capital, dar mai întâi este o societate de persoane și părțile sociale nu pot face obiectul unei executări silite. Noutatea adusă de prevederile art. 757 Cod de procedură civilă urmată de modificarea art. 66 alin. (2) din Legea 31/1990 prin Legea 152/2015 reglementează din punctul meu de vedere al practicianului în mod clar în acest moment posibilitatea creditorilor de a urmări și de a vinde părțile sociale deținute de debitori în vederea recuperării creanței. Prin această modificare avem la dispoziție o nouă modalitate de urmărire indirectă a patrimoniului debitorului, într-adevăr o modalitate controversată, o modalitate care a născut foarte multe polemici, dar o modalitate pe care societatea noastră a urmat-o, modalitate care s-a bucurat de soluții pronunțate în contestațiile la executare favorabile, menținute inclusiv în căile de atac.”

Sursa:

https://www.juridice.ro/513295/iulian-cosoreanu-avem-la-dispozitie-o-noua-modalitate-de-urmarire-indirecta-patrimoniului-debitorului.html

17 mai 2017

Executarea silită în practică, editia a II-a - IAȘI - 19 MAI 2017, intre orele 09:00 -17:00 la Facultatea de Drept a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Amfiteatrul Paul Demetrescu



Facultatea de Drept a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” si INPPA – Centrul Teritorial Iasi în parteneriat cu Camera Executorilor Judecatoresti de pe lânga Curtea de Apel Iasi, Baroul Iasi si Editura Hamangiu organizeaza conferinta EXECUTAREA SILITA ÎN PRACTICA, editia a II-a, Iasi.

Evenimentul va avea loc vineri, 19 MAI 2017, intre orele 09:00 -17:00 la Facultatea de Drept a Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Amfiteatrul Paul Demetrescu. Va invitam sa participati la o conferinta interactiva, adresata tuturor celor preocupati de problemele pe care le ridica în practica procedura executarii silite, recent modificata prin Legea nr. 17/2017.




Vor fi abordate subiecte si probleme propuse de intervenienti si de participanti.
Speakerii conferintei sunt practicieni recunoscuti, precum si profesori si autori de lucrari în materia executarii silite.

Moderatorul conferintei:

Lector univ. dr. Nicolae Horia TIT – Facultatea de Drept a Universitatii Alexandru Ioan Cuza, directorul INPPA – Centrul Teritorial Iasi



Experti invitati:

Prof. univ. dr. Traian BRICIU – Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, Directorul Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor

Lector univ. dr. Madalina DINU – Facultatea de Drept a Universitatii Titu Maiorescu din Bucuresti, avocat în Baroul Ilfov

Dl. Bogdan DUMITRACHE – formator la Institutul National al Magistraturii, executor judecatoresc

Lector univ. dr. Paul POP – Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, avocat în Baroul Bucuresti

Dr. Alina UNGUREANU – Managing Associate Țuca Zbârcea și Asociații



Taxa de participare – 200 lei (inclusiv TVA) si include:

• accesul la lucrarile conferintei;

• mapa cu materialele de conferinta;

• coffee-break-uri si masa de prânz.



Plata se face în contul RO94 UGBI 0000 4220 1208 6RON, deschis la Garanti Bank – Agentia 13 Septembrie, S.C. Editura Hamangiu S.R.L. (J40/4082/2006; CIF RO18469418).
Înscrierea se poate face, în limita locurilor disponibile, pâna pe data de 15 mai 2017.
Reducere 10% – pentru doi sau mai multi participanti din cadrul aceleiasi organizatii.

Pentru detalii si înregistrarea la conferinta va rugam sa ne contactati la:



www.conferinte.hamangiu.roE-mail: conferinte@hamangiu.roTelefon: 021-336.04.43; 031-805.80.20

Invitam participantii la conferinta sa puna în discutie orice subiecte si probleme de interes. Asteptam propunerile dumneavoastra pe adresa conferinte@hamangiu.ro.



Conferinta este acreditata INPPA.


Sursa:

http://conferinte.hamangiu.ro/


















Arbitrajul comercial intern și internațional. Actualitate și perspective, în contextul Noilor Reguli de procedură arbitrală / 9 iunie 2017, Constanța

Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, Centrul Enterprise Europe Network și cu sprijinul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României organizează conferința

Arbitrajul comercial intern și internațional. Actualitate și perspective, în contextul Noilor Reguli de procedură arbitrală


Constanța, CCINA, sala de Conferinţe, b-dul Alexandru Lăpuşneanu 185A, etaj 2, 9 iunie 2017
Conferința se adresează arbitrilor, avocaților, consilierilor juridici, dar și personalului de specialitate din cadrul curtțlor de arbitraj.

Agenda
11:00-11:30 Înregistrarea participanților. Welcome coffee


Moderatori
Av. dr. Andrei SĂVESCU – arbitru Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, coordonator JURIDICE.ro

Ruxandra SERESCU – Vicepreședinte Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța

Cuvânt de deschidere
Av. Dan FRANGETI – Președinte Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța
Prof. univ. dr. Ștefan DEACONU – Președinte Curtea de Arbitraj Comercial Internațional


Invitat special
Av. Marin VOICU – arbitru Curtea de Arbitraj Comercial Internațional


Speakeri
Prof. univ. dr. Ștefan DEACONU – Președinte Curtea de Arbitraj Comercial Internațional
Conf. univ. dr. Bazil OGLINDĂ – Vicepreședinte Curtea de Arbitraj Comercial Internațional
Av. Sorina OLARU – membru al Colegiului Curții de Arbitraj Comercial Internațional
Av. Florian NIȚU – membru al Colegiului Curții de Arbitraj Comercial Internațional
Dr. Anca-Jeanina NIȚĂ – judecator Tribunalul Constanța, Secția Contencios și Administrativ Fiscal
Prof. univ. dr. Gabriel MIHAI – arbitru Curtea de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța


Tematica
Importanța arbitrajului pentru mediul de afaceri” – prof. univ. dr. Ștefan Deaconu
Metode de eficientizare a procedurii arbitrale în contextul Noilor Reguli de procedură arbitrală” – conf. univ. dr. Bazil Oglindă
Despre suplețe și modernitate în contextul Noilor Reguli de procedură arbitrală. Structură, tendințe, deziderate” – av. Sorina Olaru
De ce arbitrajul rămâne opțiunea cea mai potrivită pentru soluționarea diferendelor în afaceri și cum Noile Reguli fac arbitrajul preferabil” – av. Florian Nițu
Arbitrabilitatea litigiilor izvorate din contracte administrative” – dr. Anca-Jeanina Niță
Particularitățile clauzei arbitrale în arbitrajul maritim” – prof. univ. dr. Gabriel Mihai


Înscrieri
Ultima zi de înscrieri: 6 iunie 2017


Taxa de participare
Pentru înscrierile efectuate până pe data de 6 iunie – 70 lei cu TVA inclus
Pentru participanții din cadrul firmelor membre CCINA – 50 lei cu TVA inclus

GRATUIT – pentru arbitri înscriși pe listele Curților de Arbitraj si personalul din cadrul Curților de arbitraj

Pentru participanții din țară, se poate asigura rezervarea cazării, în Stațiunea Mamaia sau în Constanța, prin Agenția de Turism EXPOLITORAL

Taxele de participare se pot achita in contul CCINA, nr. RO59BRDE140SV05935041400 deschis la BRD, Agenţia Sat Vacanţă sau în numerar, la casieria din Constanţa, B-dul Alexandru Lăpuşneanu 185A, parter.
Pentru participare, vă rugăm să completați formularul anexat și să-l trimiteti la una din adresele: office@ccina.ro; ruxandra.serescu@ccina.ro sau prin fax: 0241/619454

Informații suplimentare
Ruxandra Serescu – ruxandra.serescu@ccina.ro


Sursa:
https://evenimente.juridice.ro/2017/05/arbitrajul-comercial-intern-si-international-actualitate-si-perspective-in-contextul-noilor-reguli-de-procedura-arbitrala-9-iunie-2017-constanta.html


8 mai 2017

Carte nouă: Arbitrajul – repere esențiale și practică arbitrală comentată | Bogdan Ionescu



Autorul: ”Informatia esentiala, din perspectiva subsemnatului, se caracterizeaza printr-o mare bogatie ideatica, prin utilitate, practicabilitate, dar in acelasi timp printr-o armonie a proportiilor si o foarte usoara accesibilitate, apropiere.
Ne dorim sa citim lucrari astfel construite, cum deopotriva tindem sa cream lucrari de o atare factura. Nu vrem ca si cartile noastre sa stea „cuminti” in biblioteci. Le dorim in „valtoarea luptei”, abundand de sublinieri, de insemnari, cu marginile filelor uzate, cu paginile ingalbenite, patate, toate semne ale vietii si trecerii ei.
Credem cu tarie ca prezenta lucrare poate oferi, chiar si unui profan in arbitraj, un bagaj informational cu mult peste medie, iar pe anumite aspecte particulare, chiar de o mare finete si subtilitate.”

27 aprilie 2017

Acţiune în declararea simulaţiei. Clauză compromisorie prevăzută în actul public. Consecinţe.

Sursa:
 
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 2043 din 7 decembrie 2016
 
- C. proc.civ. din 1865, art. 137 alin. (2), art. 3434 -
 
Acțiunea în simulație este acea acțiune prin care se urmărește a se demonstra caracterul fictiv al unui act/operațiune juridică, pentru a deveni aplicabil singurul contract care corespunde voinței reale a părților - contractul secret, în cadrul unei asemenea acțiuni reclamantul plecând de la prevederile actului public pentru a demonstra că acesta nu corespunde voinței reale a părților.
 
Clauza compromisorie cu o formulare foarte vastă, prevăzută de părţi în contractul public, vizează inclusiv acţiunea în simulaţie prin care se pretinde declararea/constatarea caracterului simulat al actului public, având în vedere faptul că, la fel ca şi actul public, şi actul secret este parte a operaţiei de simulaţie, devenind, prin urmare, incidente prevederile art. 3434 C. proc. civ.
 
Așa fiind, competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului arbitral, iar, potrivit art. 3434 C. proc. civ., instanța este obligată să își verifice competența, neavând posibilitatea de a uni excepția necompetenței generale a instantelor cu fondul, în condițiile art. 137 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acest articol are în vedere situația în care pentru soluționarea unei excepții este necesară administrarea de probe comune cu cele ce se vor administra pe fondul cauzei, or, în această situatie, pentru însăși legala administrare a probatoriului, instanța trebuie mai întâi să își verifice competența.
 
 
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a civilă la data de 07.11.2011, sub nr. x/3/2011, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâtele B. SRL şi C. Ltd solicitând constatarea existenţei unui acord simulatoriu între părţile litigante şi obligarea pârâtei B. la plata sumei de 133.280 euro, reprezentând debit datorat în baza actului secret, şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume.
Pârâta B. a depus întâmpinare la data de 11.05.2011, prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 987 din 27.02.2015 pronunțată în dosarul nr. x/3/2011, Tribunalul București, Secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței generale a instanţelor judecătoreşti și a respins cererea de chemare în judecată ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti. Totodată, a obligat reclamanta să plătească pârâtei B. SRL suma de 13.620,39 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că art. 3434 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie arbitrală pe care una din ele o invocă în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifică competenţa, putând reţine cauza spre soluţionare, conform art. 3434 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care convenţia arbitrală nu operează.
S-a mai reținut că potrivit cererii de îndreptare a erorilor materiale din cererea de chemare în judecată depusă la data de 20.02.2012, cauza juridică a cererii de chemare în judecată o constituie actul public reprezentat de contractul de management de proiect încheiat la data de 01.04.2008. Acesta cuprinde un articol intitulat „Rezolvarea conflictelor - rezolvarea amiabilă a conflictelor” cu următorul conţinut: „Orice neînţelegere sau dispută născută din sau în legătură cu prezentul contract, referitoare, dar nelimitându-se la valabilitatea, interpretarea, executarea şi terminarea contractului, vot fi rezolvate pe cale amiabilă. În situaţia în care părţile nu vor ajunge la o înţelegere, disputa va fi rezolvată prin arbitraj, care se va desfăşura în Bucureşti, în conformitate cu regulile Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR)”.
S-a arătat că această clauză constituie o convenţie arbitrală, operantă în cauză în raport de obiectul litigiului (cerere de constatare a caracterului simulat al contractului de management de proiect încheiat la data de 01.04.2008 şi de obligare a B. la plata unei sume de bani în temeiul actului secret) şi de sfera extinsă de aplicare a convenţiei arbitrale, din punct de vedere obiectiv, părţile înțelegând să supună arbitrajului orice dispută ivită între ele în legătură cu acest contract. Enumerarea litigiilor supuse arbitrajului efectuată în cuprinsul acestei clauze este pur limitativă, astfel cum rezultă fără echivoc din folosirea expresiei „dar nelimitându-se la”.
Astfel formulată, convenţia arbitrală vizează inclusiv acţiunea în simulaţie prin care se pretinde declararea/constatarea caracterului simulat al contractului de management de proiect încheiat la data de 01.04.2008 şi cererea accesorie de plată a unei sume de bani în temeiul actului secret, având în vedere că, la fel ca şi actul public, şi actul secret este parte a operaţiei de simulare, denunţată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Faţă de cele expuse, reţinând că părţile au prevăzut în contract o convenţie de arbitraj ad-hoc, care operează în cauză, instanţa a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti, și, în conformitate cu prevederile art. 3433 alin. (1) C. proc. civ., întrucât încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul ce formează obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, a respins cererea ca nefiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SRL a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2039A/2015 din 9 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat. Prin aceeași hotărâre a fost obligată apelanta la plata sumei de 8.317,61 lei, cheltuieli de judecată, către intimata B. SRL.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a respins ca nefondată critica vizând nemotivarea hotărârii, arătându-se, în esență, că, deşi judecătorul este obligat să motiveze soluţia asupra fiecărui capăt de cerere, acesta nu trebuie să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea respectivelor capete de cerere.
S-a constatat că instanţa de fond a analizat excepția necompetenței generale a instanțelor, pe care a apreciat-o întemeiată. În analiza excepției au fost indicate înscrisurile avute în vedere (contractul de management de proiect prezentat de reclamantă), precum și dispozițiile legale a căror aplicare a fost apreciată ca fiind incidentă în cauză (art. 3434 C. proc. civ.).
În ceea ce privește criticile referitoare la greșita soluționare a excepției necompetenței generale a instanțelor s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, apelanta-reclamantă a solicitat instanței să constate existenţa unui acord simulatoriu între părţile litigante şi obligarea pârâtei B. la plata sumei de 133.280 euro, reprezentând debit datorat în baza actului secret, şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, tribunalul fiind învestit astfel cu o acțiune în declararea simulației.
În cadrul unei acțiuni în simulație, reclamantul pleacă de la prevederile actului public pentru a demonstra că acesta nu corespunde voinței reale a părților.
În cazul de față, actul public este reprezentat de contractul de management de proiect încheiat la data de 01.04.2008 și care cuprinde clauza compromisorie potrivit căreia: „Orice neînţelegere sau dispută născută din sau în legătură cu prezentul contract, referitoare dar nelimitându-se la valabilitatea, interpretarea, executarea şi terminarea contractului, vor fi rezolvate pe cale amiabilă. În situaţia în care părţile nu vor ajunge la o înţelegere, disputa va fi rezolvată prin arbitraj, care se va desfăşura în Bucureşti, în conformitate cu regulile Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR)”.
Or, odată ce actul public cuprinde o clauză compromisorie cu o formulare foarte vastă, instanța de apel a apreciat că respectiva convenţie arbitrală vizează și acţiunea în simulaţie prin care se pretinde declararea/constatarea caracterului simulat al contractului de management de proiect încheiat la data de 01.04.2008 şi cererea accesorie de plată a unei sume de bani în temeiul actului secret, devenind incidente prevederile art. 3434 C. proc. civ., așa încât prima instanță a reținut în mod corect că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului arbitral.
Nu au putut fi primite susținerile apelantei-reclamante, în sensul că tribunalul trebuia mai întâi să verifice existența actului secret și apoi să constate că acesta nu conține vreo clauză compromisorie, iar, în final, să constate că este competent să soluționeze pricina.
Aceasta întrucât, potrivit art. 3434 C. proc. civ., în cazul existenței unei convenții arbitrale, instanța este obligată să își verifice competența, neavând posibilitatea de a uni excepția necompetenței cu fondul în condițiile art. 137 alin. (2) C. proc. civ. Art. 137 alin. (2) C. proc. civ. are în vedere situația în care pentru soluționarea unei excepții este necesară administrarea de probe comune cu cele ce se vor administra pe fondul cauzei, or, în speță, pentru însăși legala administrare a probatoriului, instanța trebuie mai întâi să își verifice competența.
În termen legal, împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs susține, în esență, nemotivarea hotărârii de către instanța de apel.
În opinia recurentei, impedimentul unirii excepţiei cu fondul nu a fost explicat de hotărârea din apel decât prin sintagma neclară a „lipsei posibilităţii”, fără a se indica în mod concret natura acestui impediment şi care este temeiul legal care îl enunţă.
Astfel, decizia din apel trebuia să explice de ce excepţia de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti, spre deosebire de celelalte excepţii (de procedură şi de fond), nu poate fi unită cu fondul.
Or, art. 129 alin. (4) și (6), art. 261 alin. (1) pct. 5 prevăd obligația instanței de a arăta motivele care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
De altfel, statuarea că excepţia de necompetenţă nu poate fi unită cu fondul încalcă legea.
Aceasta întrucât, în primul rând, instanţa trebuie să-şi verifice competenţa nu numai în ipoteza unei convenţii arbitrale (art. 3434 C. proc. civ.), ci în orice situaţie (art. 1591 C. proc. civ.), iar în al doilea rând, după ce art. 136 C. proc. civ. clasifică excepţiile în excepţii de fond şi excepţii de procedură, art. 137 alin. (2) prevede că unirea cu fondul poate surveni în cazul oricărui tip de excepţie.
Necesitatea unirii cu fondul a excepţiei necompetenţei decurge din specificul petitului prezentului proces, care îşi propune constatarea unei simulaţii, adică existenţa concomitentă a două raporturi juridice: unul aparent (care include expres o clauză arbitrală) şi unul secret (al cărui element referitor la soluţionarea litigiilor trebuie să fie probat).
Acest tip de litigiu, de declarare a simulaţiei, presupune elucidarea existenţei concomitente a două raporturi juridice: unul aparent şi unul efectiv.
Prin ipoteză, cele două raporturi juridice se exclud, sunt diferite, chiar şi în ipoteza în care reglementează în mod identic aceleaşi chestiuni.
Nu există niciun motiv pentru a considera, nici măcar pe bază de simple supoziţii, că o clauză atributivă de litigii este automat parte din aranjamentul secret, cu atât mai mult în ipoteza unei interpuneri de persoane (în litigiul de faţă, persoana interpusă este de naţionalitate cipriotă).
Este de neînţeles rezerva instanţelor de fond de a verifica prin probe întinderea şi conţinutul raportului secret şi de a opune, în schimb, un raţionament care excede oricăror reguli de interpretare a actului juridic.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin completarea cererii de recurs înregistrată la data de 11 februarie 2016 recurenta a invocat și motivul de nelegalitate reglementat de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., care vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății, prin schimbarea înțelesului lămurit al acestuia.
În argumentarea acestui motiv arată că actul la care se referă este sentința primei instanțe, aceasta constituind obiectul apelului.
Arată că instanţa de apel, apeciind asupra motivului de apel care critica nemotivarea sentinţei primei instanţe, a considerat în mod eronat că aceasta ar cuprinde o motivare în sensul art. 261 C. proc. civ. de la 1865.
În realitate, conchide recurenta, prima instanţă nu a răspuns mai multor argumente printr-un considerent comun, ci, de fapt, nu a răspuns niciunei apărări a reclamantei, care combătea excepţia necompetenţei instanţelor sau care solicita unirea cu fondul a excepţiei.
Intimata-pârâtă SC B. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, constatarea nulității completării cererii de recurs și respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările din întâmpinare, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de reclamanta SC A. SRL este nefondat, pentru următoarele considerente:
Preliminar, cu privire la nulitatea completării cererii de recurs cu motivul de nelegalitate reglementat de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., nulitate invocată de intimata-pârâtă SC B. SRL prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a formulat completarea cererii de recurs la data de 11.02.2016, prin urmare, cu respectarea termenului imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate (26.01.2016) instituit de prevederile art. 301 C. proc. civ. astfel că, va analiza decizia atacată și sub acest aspect.
Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, care prevăd că: „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.”
Astfel, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă aplicarea greşită a unei norme procedurale, în speţă, recurenta reclamând încălcarea prevederilor art. 137 C. proc. civ., prin faptul că în cauză nu a fost unită excepția de necompetență a instanțelor judecătorești cu fondul litigiului, în condițiile în care era necesară administrarea unor probe comune.
Tot în acest context, recurenta apreciază incident motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., susținând, în esență, nemotivarea hotărârii sub aspectul neunirii excepției de necompetență cu fondul litigiului.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, în cauză nefiind încălcate formele de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Este adevărat că art. 137 alin. (2) C. proc. civ. permite judecarea concomitentă a excepțiilor cu fondul, numai atunci când probele necesare rezolvării excepției sunt comune cu probele (sau numai cu o parte dintre acestea) necesare rezolvării litigiului, dar este de necontestat că și în ipoteza unor probe comune (astfel cum pretinde și în speță recurenta: „necesitatea unirii cu fondul a excepției necompetenței decurge din specificul petitului prezentului proces”), unirea excepției cu fondul nu este obligatorie pentru instanță.
Prin urmare, în mod greșit recurenta se prevalează de încălcarea prevederilor art. 137  alin. (2) C. proc. civ., motivat de împrejurarea că în cauză nu a fost unită excepția de necompetență a instanțelor judecătorești cu fondul litigiului, întrucât, în raport strict de textul legal menționat, instanța poate dispune unirea excepției cu fondul, însă, chiar și în ipoteza unor probe comune, unirea excepției cu fondul nu este obligatorie pentru instanță.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, decizia nr. 3215 din 20 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr. x/3/2008.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat vizează nemotivarea hotărârii, precum şi motivarea contradictorie, dar decizia atacată cuprinde elementele obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, motivarea fiind clară şi concisă.
Împrejurarea că instanţa nu a răspuns tuturor argumentelor aduse de parte, subsumate unui motiv de apel, nu poate atrage incidența pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă cu evidenţă raţionamentul logico-juridic al instanţei în adoptarea soluţiei.
Criticile recurentei vizează exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată, dar argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată, decizia instanţei de apel fiind legală sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este de necontestat că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței să constate existenţa unui acord simulatoriu între părţile litigante şi obligarea pârâtei B. la plata sumei de 133.280 euro, reprezentând debit datorat în baza actului secret, şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, tribunalul fiind învestit astfel cu o acțiune în declararea simulației.
Argumentat și legal motivat, instanța de control judiciar a arătat cu justețe că acțiunea în simulație este acea acțiune prin care se urmărește a se demonstra caracterul fictiv al unui act/operațiune juridică, pentru a deveni aplicabil singurul contract care corespunde voinței reale a părților - contractul secret. Astfel, în cadrul unei asemenea acțiuni, reclamantul pleacă de la prevederile actului public pentru a demonstra că acesta nu corespunde voinței reale a părților.
În cauză, actul public este reprezentat de contractul de management de proiect încheiat la data de 01.04.2008.
Potrivit art. 3434 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie arbitrală pe care una din ele o invocă în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifică competenţa, putând reţine cauza spre soluţionare, conform art. 3434 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care convenţia arbitrală nu operează.
În speță nu se poate face abstracție de clauza prevăzută la articolul intitulat „Rezolvarea conflictelor - rezolvarea amiabilă a conflictelor” având următorul conţinut: „Orice neînţelegere sau dispută născută din sau în legătură cu prezentul contract, referitoare dar nelimitându-se la valabilitatea, interpretarea, executarea şi terminarea contractului, vot fi rezolvate pe cale amiabilă. În situaţia în care părţile nu vor ajunge la o înţelegere, disputa va fi rezolvată prin arbitraj, care se va desfăşura în Bucureşti, în conformitate cu regulile Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR)”.
Contrar susținerilor recurentei, s-a apreciat legal că această clauză constituie o convenţie arbitrală operantă în cauză în raport de obiectul litigiului, iar, astfel formulată, vizează inclusiv acţiunea în simulaţie prin care se pretinde declararea/constatarea caracterului simulat al contractului de management de proiect încheiat la data de 01.04.2008 şi cererea accesorie de plată a unei sume de bani în temeiul actului secret, având în vedere că, la fel ca şi actul public, şi actul secret este parte a operaţiei de simulare, denunţată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Ceea ce este esenţial este faptul că există clauză compromisorie şi că în virtutea acesteia părţile recurg la arbitraj fiind obligate să se conformeze procedurii arbitrale şi îndatoririi de a-şi exercita drepturile procedurale cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Așa fiind, competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului arbitral, iar potrivit art. 3434 C. proc. civ. în cazul existenței unei convenții arbitrale instanța este obligată să își verifice competența, în acest fel procedându-se și în cauză.
În plus, art. 137 alin. (2) C. proc. civ. are în vedere situația în care pentru soluționarea unei excepții este necesară administrarea de probe comune cu cele ce se vor administra pe fondul cauzei, or, în cazul de față, pentru însăși legala administrare a probatoriului, instanța trebuie mai întâi să își verifice competența, aspect reţinut în mod legal de instanţa de control judiciar.
Trebuie subliniat faptul că soluţionarea excepţiei necompetenţei precede altor excepţii de procedură sau de fond ori aspectelor ce ţin de dezlegarea în fond a pricinii datorită efectului de nulitate pe care îl imprimă actelor efectuate de o instanţă necompetentă.
Deşi recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că indicarea acestuia are un caracter pur formal, întrucât aceasta nu a arătat în ce constă greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii în sensul textului legal evocat, criticile invocate prin completarea cererii de recurs vizând în realitate nemulţumirea sa cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către parte, acestea fiind aspecte care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, dar nici invocarea motivului de recurs întemeiat pe aplicarea greşită a legii şi nici nu pot echivala cu o nemotivare.
Fără a reitera considerentele expuse, se constată că niciuna dintre cele două ipoteze ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii) nu a fost demonstrată.
Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate instituite de pct. 5, 7, 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocate de recurentă, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat de SC A. SRL împotriva deciziei civile nr. 2039A/2015 din 9 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, ca nefondat, menţinând hotărârea atacată, ca fiind legală.
Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului şi în raport de solicitarea intimatei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei - reclamante SC A. SRL la plata sumei de 8.674,70 lei către intimata-pârâtă SC B. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată.

Considerații și corelații în legătură cu infracțiunea de cesiune fictivă a unei societăți

Autori:  Nicolae-Alexandru MOICEANU Pro curor – Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti Mihai-Costin TOADER    Ofiţer de poliţie jud...