Prin Decizia nr. 605/2016, Curtea
Constituțională a României reține că, trimiterea
actelor de procedura prin fax sau e-mail este asimilată cu depunerea
personală la instanță:
Dacă dorești să trimiți actele procedurale prin fax
sau prin e-mail este bine să știi care sunt termenele clarificate prin decizia
nr. 605/2016, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 182 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a Curții
Constituționale a României, publicată în 3 ianuarie în Monitorul Oficial.
În Monitorul Oficial cu numărul 2 din 3
ianuarie 2017 a fost publicată Decizia CCR nr. 605/2016 referitoare la
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin.
(2) din Codul de procedură civilă.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 182 alin. (2) din Codul
de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
247 din 10 aprilie 2015, care au următorul cuprins: "Cu toate acestea,
dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc,
termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod
legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile", potrivit Legal Land.
Art. 183 cu denumirea marginală "Actele
depuse la poştă, servicii specializate de curierat, unităţi militare sau locuri
de deţinere" din Codul de procedură civilă la care face referire
textul de lege criticat are următorul cuprins:
"(1) Actul de procedură depus
înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul
poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu
specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.
(2) Actul depus de partea interesată
înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administraţia
locului de deţinere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca
făcut în termen.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi
(2), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută,
după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de
comunicare, de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe
actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".
"Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, (…)
Problema ridicată de autorul excepţiei
de neconstituţionalitate priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 182 alin.
(2) prin raportare la dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă în
cazul transmiterii actelor procedurale prin fax ori poştă electronică.
În acest sens, Curtea reţine că textul
legal criticat reglementează termenul de depunere a actelor procedurale
raportat la programul de lucru al instanţei sau al locului unde trebuie depus
actul respectiv, făcându-se aplicabilitatea dispoziţiilor legale ale art. 183
din Codul de procedură civilă în al cărui conţinut nu sunt menţionate faxul şi
poşta electronică ca modalităţi de comunicare a actelor de procedură, ci numai
scrisoarea recomandată la oficiul poştal, depunerea la un serviciu de curierat
rapid ori la un serviciu specializat de comunicare (…)
În ceea ce priveşte faxul şi poşta
electronică, Curtea observă că aceste modalităţi de comunicare sunt acceptate
de lege, însă nu se regăsesc în ipoteza normei legale criticate. Spre exemplu,
Curtea reţine că art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor
judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 1.375/2015, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, prevede că actele de sesizare a
instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori
fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în
aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS. De asemenea, Codul
de procedură civilă prevede aceste modalităţi de comunicare a actelor de
procedură, spre exemplu, potrivit art. 148 alin. (2), cererile adresate,
personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi
prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
de lege. Art. 149 alin. (4) din Cod prevede că în cazul în care cererea a fost
comunicată, potrivit legii, prin fax sau prin poştă electronică, grefierul de
şedinţă este ţinut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala
părţii care avea această obligaţie. Potrivit art. 199 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin
reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin
poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi
primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare. Astfel cum rezultă din
dispoziţiile art. 471 alin. (3), cererea de apel poate fi trimisă şi prin
poştă, fax, poştă electronică sau curier.
Prin urmare, Curtea reţine că părţile
interesate au la îndemână, pe lângă depunerea actelor procedurale personal sau
prin reprezentant, prin poştă, curier rapid sau prin intermediul unui serviciu
specializat de comunicare, şi posibilitatea transmiterii acestor acte prin
intermediul poştei electronice sau al faxului, fiind astfel facilitată
comunicarea rapidă a actelor de procedură.
În speţă, astfel cum rezultă din actele
dosarului, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a transmis actul
procedural prin fax după ora de închidere a programului de lucru al instanţei.
În ceea ce priveşte programul de lucru al
instanţelor, Curtea reţine că acesta este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe
săptămână şi începe, de regulă, la ora 8,00 şi se încheie la ora 16.00,
potrivit art. 89 alin. (1) din Regulamentului de ordine interioară al
instanţelor judecătoreşti, mai sus menţionat.
În continuare, Curtea observă că
cererile trimise prin poşta electronică sau prin fax nu beneficiază de efectele
prevăzute de art. 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia
un act de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare
recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la
un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. În
timp ce art. 183 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede în mod expres
că recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de
serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare serveşte
ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, în cazul
actelor de procedură transmise pe fax sau poştă electronică, nu există o
prevedere similară.
Problema care se ridică în cazul
transmiterii actelor de procedură prin intermediul faxului sau poştei
electronice este certitudinea recepţionării în termenul legal al acestora de
către instanţa de judecată. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 154 alin.
(6) coroborat cu art. 241 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit
cărora mijlocul de comunicare trebuie să fie apt să asigure atât transmiterea
textului, cât şi confirmarea primirii lui.
Astfel, Curtea apreciază că trimiterea
actelor de procedură prin fax sau poştă electronică a fost asimilată depunerii
personale la instanţă şi nu trimiterii efectuate prin oficiul poştal, serviciul
de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură
transmis prin fax sau poştă electronică este considerat a fi făcut în termen la
data la care a fost înregistrat la instanţă, iar potrivit dispoziţiei legale
criticate, deşi termenele se socotesc pe zile întregi, totuşi, în ziua în care
se împlineşte termenul partea interesată trebuie să depună actul la instanţă
până la închiderea programului.
Prin urmare, dispoziţiile legale
criticate nu limitează dreptul părţilor de a comunica cu instanţele
judecătoreşti, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze
instanţelor prin orice mijloace, cu condiţia, subînţeleasă, de a o face în
termenele şi condiţiile prevăzute de lege".
