Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor vise.” (Eleanor Roosevelt)

Sunt Gabriela Padurariu din Iași iar acesta este locul meu virtual in care îmi expun opinia despre diverse aspecte juridice. Accept orice comentariu făcut cu bun simt doar pe marginea a ceea ce am scris pe acest blog. În privinta sfaturilor juridice vă rog să nu uitați că ele nu se pot acorda profesional decât față în față și nu virtual .
Informatiile de pe acest blog nu reprezintă consultanță juridică. Ele vor fi folosite doar în scop de informare generală, nu pentru luarea unor decizii. Pentru luarea unor decizii trebuie să mă contactați personal sau să apelați la alți profesioniști.
Aceste precizări au semnificația unei declinări de obligație.


DESPRE GABRIELA PĂDURARIU:

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU: Recunoscută pentru atenţia sa la detalii, Gabriela Pădurariu reprezintă în instanţa de judecată cât şi în faţa altor autorităţi, persoane juridice – societăţi, ONG-uri, etc. – în diverse cauze civile, comerciale, penale, în special în executarea silită. Funcţie de interesul celui pe care îl reprezintă ştie să urgenteze sau să temporizeze soluţionarea unei cauze – în special executări silite, cauze comerciale sau procedura insolvenţei -, caută şi găseşte întotdeauna cele mai bune soluţii tehnice din punct de vedere juridic şi al strategiei soluţionării corecte a cauzei de către instanţa de judecată, în sensul că-i oferă toate informaţiile necesare atât în fapt cât şi în drept pentru ca aceasta să poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică. Din experienţa acumulată în practica dreptului execuţional civil, poate spune că stăpăneşte în amănunt toate subtilităţile şi tertipurile de care se folosesc atât părţile din executarea silită – creditor şi debitor – cât şi executorul judecătoresc şi chiar instanţa de executare, pentru tergiversarea urmăririi silite. De asemenea, cunoaşte foarte bine cum îşi ascund debitorii bunurile şi veniturile de la urmărire şi cum pot fi acestea găsite/descoperite sau/și readuse în patrimoniul debitorului pentru a putea fi executat silit. În cazul în care în legătură cu soluţionarea unei cauze s-au ivit probleme legate de ineditul situaţiei fie anterior sesizării autorităţii corespunzătoare, fie în derularea unui proces civil, comercial, penal, fie în faza de urmărire silită, a apelat la grupul de profesionişti în drept – grupul său de colaboratori - care s-a format în timp şi în care dezbat foarte serios probleme de drept material, obiectiv, substanțial, cât şi de procedură, căutând cele mai eficiente soluţii de rezolvare. Apără și argumentează exclusiv ce i se potrivește persoanei și ce poate duce speța respectivă atât din punct de vedere uman cât și juridic. De foarte multe ori a consiliat partea să renunțe la anumite pretenții pentru că nu puteau fi dovedite, pentru că erau doar ambiții și dorințe neîntemeiate și pentru că totodată nu poate munci, nu poate crea intelectual un lucru, o cerință care nu este validă, care nu e parte din povestea acelei persoane, a acelui dosar.

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere

Arbitru judiciar - Secretar general - Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial;

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere din Iași;

Reprezentant al Consiliului de Mediere în relația cu, Curtea de Apel Iași




ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB
SEDIUL PROFESIONAL:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com

Adresa:

Adresa:
Clic pe foto

Lista arbitri judiciari - Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial

Lista arbitri judiciari - Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial
Click pe fotografie

Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial

Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial
Clic pe fotografie

Arbitraj și Mediere

Corpul Profesional al Mediatorilor din Județul Iași

Despre Biroul de Mediator Gabriela Pădurariu:

Biroul de mediator Gabriela Pădurariu oferă servicii mediere în Iași în toate tipurile de conflicte, cu expertiză de abordare fie individual, fie ca echipă.


Dacă vă doriți o rezolvare rapidă pentru disputele dumneavoastră prin servicii de mediere,Biroul de mediator Gabriela Pădurariu cu sediul în Iași, vă pune la dispoziție servicii de mediere ce asigură rezolvarea rapidă a oricărui litigiu de la cele de drept civil precum : grănițuire, revendicare, evacuare, partaj, divorț, încredințare minori, vizitare minori, executarea contractelor, litigii între asociați, la cele de drept penal – plângeri prealabile de lovire, tulburare de posesie, distrugere, precum și de dreptul muncii – drepturi salariale, concedieri.


Medierea reprezintă o alternativă în raport cu justiția de soluționare a conflictelor dintre părți, prin care o terță persoană neutră, imparțială și fără putere de decizie – mediatorul – ajuta părțile să găsească împreuna o soluție care să rezolve neînțelegerile dintre ele.


Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluționare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numărul din ce în ce mai mare al proceselor din instanțe este semnificativ pentru lipsa de dorință, dar și de informare a justițiabililor de a folosi cu eficiență dialogul pentru rezolvarea disputelor.

Pentru ca mediul juridic actual descurajează soluționarea rapidă a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficientă de rezolvare a acestora. Această modalitate este medierea.

Procedura medierii costă și durează relativ mai puțin, aceasta se desfășoară în condiții de confidențialitate maximă, mediatorul având obligația de a păstra secretul dezbaterilor, atât față de persoanele cu care intră în contact în cadrul procedurii de mediere, cât și față de experții pe care părțile îi angajează în diferite cauze.

Protected by Copyscape Duplicate Content Penalty Protection

NOUTĂȚI LEGISLATIVE, EVENIMENTE JURIDICE ȘI OPINII JURIDICE

NOUTĂȚI LEGISLATIVE, EVENIMENTE JURIDICE ȘI OPINII JURIDICE

31 ianuarie 2018

Medierea devine o procedură încurajată și, în unele cazuri, chiar obligatorie pentru anumite categorii de contracte de achiziții publice

Potrivit unui comunicat din data de 31 ianuarie 2018, Consiliul de Mediere a făcut public faptul că, prin Hotărârea de Guvern nr. 1/2018 pentru aprobarea condițiilor generale și specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziție aferente obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice, medierea este recunoscută ca fiind principala modalitate de soluționare a disputelor apărute în domeniul menționat anterior, mediatorii devenind, astfel, principalii actori în ceea ce privește procedura de soluționare a disputelor din domeniul negocierii, încheierii și executării contractelor de achiziții din fonduri publice.
Pentru mai multe detalii, redăm în continuare textul articolului de lege relevant pentru profesia de mediator:

Clauza 70. Dispute și arbitraj
70.1. Dispute
Se consideră că a intervenit o dispută între Părți de la data la care o Parte transmite către cealaltă Parte o notificare de dezacord potrivit prevederilor subclauzei 69c.5 [Notificarea de dezacord] sau, în cazul oricăror altor dispute pentru care Condițiile Contractuale nu prevăd emiterea unei notificări de dezacord, de la data la care o Parte notifică cealaltă Parte cu privire la o dispută.
70.2. Soluționare amiabilă
În cazul oricărei dispute, ambele Părți vor încerca să soluționeze disputa pe cale amiabilă, înainte de începerea arbitrajului. Părțile pot agrea să recurgă la soluționarea disputei în mod direct sau prin intermediul unui mediator.
În cazul în care oricare dintre Părți refuză soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator și Părțile nu ajung la o soluționare amiabilă a disputei în mod direct, oricare dintre Părți poate recurge la soluționarea disputei prin intermediul arbitrajului, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data Deciziei Supervizorului.
În cazul în care Părțile recurg la soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator, oricare dintre Părți poate recurge la soluționarea disputei prin intermediul arbitrajului în termen de 30 de zile de la transmiterea de către oricare dintre Părți a unei notificări către cealaltă Parte prin care renunță la soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data Deciziei Supervizorului.
În cazul în care nu a fost emisă o Decizie a Supervizorului, Părțile au obligația de a soluționa disputa apărută pe cale amiabilă în mod direct sau prin intermediul unui mediator înainte de începerea arbitrajului. Arbitrajul poate începe în termen de 90 de zile de la încheierea procedurii de mediere sau negociere directă.”

Sursa:

28 ianuarie 2018

Vănzarea lucrului altuia - o ciudățenie juridică decretată ca valabilă printr-un text de lege expres, art. 1683 alin. (1) din NCC

Nimic nu pare mai evident și de bun-simț decât faptul că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet) sau, altfel spus, că nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet). Art. 17 alin. (1) din NCC prevede chiar în mod expres că „nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuși”. Cu toate acestea, există destule situaţii în care vânzarea se încheie cu privire la un bun care nu aparţine vânzătorului.

Din păcate, legea ne permite să vindem ceva ce nu ne aparține, iar un contract încheiat fără ca noi să fim proprietarii bunului vândut este perfect valabil. Situația nu este nici pe departe complicată, atâta timp cât totul decurge conform prevederilor din Codul civil. Grija vânzătorului este să procure dreptul pe care l-a vândut deja, fără a se certa cu legea și cu adevăratul proprietar.

Vezi în acest sens:


Însă există soluții privind sancțiunea nulității relative a vânzării lucrului altuia :


27 ianuarie 2018

Răspunderea administratorului pentru neachitarea datoriilor acumulate de societate - soluție de respingere a cererii

Răspunderea instituită de dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014, nu constituie o formă specială de răspundere patrimonială, ci reprezintă o aplicație a răspunderii civile delictuale în materia insolvenței, textul limitându-se la a enumera faptele ilicite ce constituie temei al răspunderii, adăugând o condiţie suplimentară sub aspect cauzal – respectiv, aceea ca faptele imputate persoanelor vinovate să fi determinat starea de insolvenţă a debitoarei.
Însă, pe lângă condiţia existenţei unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și condiția ca starea de insolvență să fi fost rezultatul activității ilicite a pârâtului, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia este necesară şi întrunirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 1357 Cod civil, respectiv: culpa, prejudiciul şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Prin ipoteză, insolvenţa presupune acumularea de datorii, care nu mai pot fi achitate din lipsă de lichidităţi. A accepta că simpla acumulare de datorii este suficientă pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar ar însemna ca acesta să răspundă, de plano, în toate cazurile în care procedura a fost declanşată.
Or, nu aceasta este intenţia legiuitorului, instituţia antrenării răspunderii având rolul de a asigura repararea prejudiciilor cauzate printr-o conduită frauduloasă a fostului administrator statutar, nicidecum pentru acele situaţii în care incapacitatea de plată s-a ivit datorită unor motive neimputabile, cum ar fi conjuncturi economice nefavorabile, pierderi independente de voinţa debitoarei, imposibilitatea încasării unor creanţe etc.
În atare situaţie, Curtea constată că neachitarea datoriilor acumulate de societatea debitoare nu întruneşte, niciuna dintre ipotezele normative invocate în susţinerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, aşa încât apreciază că în mod justificat judecătorul sindic a procedat la respingerea acesteia, sub aspectul analizat. (Curtea de Apel Timișoara, Secţia a II-a civilă, Decizia civilă nr. 522 din 23 iunie 2016, rezumată de judecător conf. univ. dr. Marian Bratiş, portal.just.ro)

Partaj - Regimul juridic aplicabil bunurilor achiziţionate de concubini

Bunurile dobândite în timpul concubinajului sunt proprietate comună pe cote părţi, dacă se face dovada că între concubini a existat o convenţie, chiar tacită, în acest sens.
În cazul partajului bunurilor achiziţionate în perioada concubinajului părţile sunt ţinute să dovedească contribuţia lor efectivă la dobândirea fiecărui bun în parte şi, prin urmare, dobândirea unui drept de proprietate comună pe cote părţi. Aşadar, în raporturile patrimoniale dintre concubini se aplică dispoziţiile dreptului comun atât cu privire la dobândirea proprietăţii pe cote-părţi, cât şi cu privire la sistarea stării de coproprietate pentru fiecare bun în parte.
Esenţială în cazul unui asemenea partaj este stabilirea, pe bază de probe, a contribuţiei fiecărui concubin la achiziţionarea bunurilor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a întocmit actul de achiziţie. Fiind vorba despre împrejurări de fapt, sunt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv proba testimonială. (Curtea de Apel Suceava, Decizia civilă nr. 165/14 decembrie 2016, portal.just.ro)

26 ianuarie 2018

Arbitrajul este cea mai elegantă, modernă și flexibilă modalitate de a soluționa un litigiu de business

Dacă sunt îndeplinite condițiile, măsurile asigurătorii dispuse în cadrul arbitrajului pot salva business-ul. Uneori executarea unei scrisori de garanție poate să însemne insolvență sau nu, ceea ce înseamnă viață sau moarte pentru business-ul tau. Arbitrajul este, și din punctul acesta de vedere, poate cea mai adaptată, cea mai elegantă, modernă și flexibilă modalitate de a soluționa un litigiu de business.

Av. conf. univ. dr. Bazil Oglindă, Vicepreședinte CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAȚIONAL de pe lângă CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI, Managing Partner OGLINDĂ & ASOCIAȚII

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Noutăți absolute în Regulile de procedură ale Curții de Arbitraj de pe lângă CCIR, ediția 165, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ).

Sursa:

9 ianuarie 2018

PREMIERĂ PE DAREA ÎN PLATĂ: Curtea de Apel Brașov consideră admisibil recursul și, rejudecând apelul, dă câștig de cauză debitorului, datoria acestuia urmând să fie stinsă în integralitate

Sursa:

http://contrabanci.com/clienti-contra-banci/premiera-pe-darea-plata-curtea-de-apel-brasov-considera-admisibil-recursul-si-rejudecand-apelul-da-castig-de-cauza-debitorului-datoria-acestuia-urmand-sa-fi-stinsa-integralitate/

Într-un articol din data de 11 septembrie, vă prezentam pe larg Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017. Declarând neconstituționalitatea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea Constituțională a arătat că există posibilitatea de a depune cerere de recurs (de către partea interesată), indiferent de valoarea în bani a cererii. Până la această decizie, legea impunea un anumit prag valoric pentru declararea recursului, prag care a fost eliminat de către Curtea Constituțională prin decizia 369/2017.

Deși opiniile încă sunt împărțite între juriști și apreciem că practica va fi neunitară,  această decizie a deschis posibilitatea depunerii cererii de recurs chiar și în procesele pe clauze abuzive.
Pe darea în plată, părerile păreau a fi unanime, în sensul că NU există posibilitatea de a depune recurs într-un dosar având ca obiect darea în plată, conform Legii 77/2016. Totodată, dacă ne uităm pe art. 9 din Legea 77/2016 privind darea în plată, se arată că „hotărârea pronunţată potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare.” De aici observăm că Legea 77/2016 nu ar exclude posibilitatea declararării recursului, strict în situația în care cererea este întemeiată pe art. 8 din Legea dării în plată care privește atât acțiunea în constatare de ștergere a datoriilor, cât și posibilitatea celor executați silit și rămași fără bunul imobil (casă/apartament) de a solicita instanței ștergerea datoriilor. Iar o astfel de cerere este evaluabilă în bani. Din moment ce CCR a eliminat pragul valoric prin Decizia 369/2017, iată că practica ne surprinde încă o dată, considerând recursul admisibil (posibil) într-un dosar pe darea în plată.

În acest sens este decizia Curții de Apel Brașov în dosarul 18703/197/2016, care, judecând recursul, a casat hotărârea Tribunalului Brașov, și rejudecând apelul a respins apelul recuperatorului de creanță, păstrând hotărârea favorabilă debitorului prounțată de către Judecătoria Brașov.

Practic, debitorul a câștigat procesul pe darea în plată la Judecătoria Brașov, iar Tribunalul Brașov a dat câștig de cauză recuperatorului de creanță. Curtea de Apel Brașov a casat (eliminat) decizia Tribunalului Brașov, și rejudecând cauza, a arătat că debitorul este îndreptățit să dea în plată, în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea dării în plată. Cu alte cuvinte, debitorul este unul dintre cei executați silit, rămași fără bun imobil în proprietate, dar care era obligat să plătească în continuare diferența de datorie către recuperator prin propriri asupra veniturilor. Până la sfârșitul vieții…

Aplaudăm decizia Curții de Apel Brașov și o considerăm a fi una justă prin raportare la situația de fapt și care se circumscrie întru totul scopului pentru care a fost creată Legea dării în plată, un mecanism de stingere a datoriilor care există în Occident de zeci de ani. Încet-încet, intrăm în normalitate.

Este cea mai importantă hotărâre pronunțată de către o instanță din țară pe darea în plată, nu doar prin faptul că ea consființeste aplicarea art. 8 alin. (5) și asupra celor executați silit, dar și prin prisma faptului că este o instanță superioară judecătoriilor și tribunalelor, aspect care ar trebui să cântărească puternic în judecarea cauzelor la aceste instanțe inferioare.
Felicitări debitorului și dnei. avocat Alexandrina Arion pentru această premieră din dosarele pe darea în plată.

Lipsa calității de titlu executoriu a unei convenții de creditare încheiată cu o instituție financiară nebancară

Prevederile art. 638 pct. 4 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 52 din Legea nr. 93/2009 conferă calitate de titlu executoriu doar unei convenții de creditare încheiată cu o instituție financiară nebancară ce a fost constatată printr-o documentație contractuală, de natură a indica prestațiile părților în termeni clari și inteligibili, iar nu unei simple cereri de credit pe care este înscrisă mențiunea expresă că poate fi respinsă, fără ca instituția financiară nebancară să justifice refuzul.

Extras din hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca, Sentința civilă nr. 3245/2 mai 2017:
Update: Potrivit portalului instanțelor, prin decizia civilă nr. 1766 din 11 decembrie 2017, Tribunalul Specializat Cluj a respins apelul formulat de creditoare.

”În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că, la data de 18.06.2010, prin Cererea pentru emiterea unui card de credit existentă la fila 147 din vol. I al dosarului, numerotată olograf x, contestatoarea a solicitat EFG Retail Servicies IFN SA, societate identificată prin CUI RO16036850 (fila 138 verso, vol. I) ca, în ipoteza în care aprobă cererea, să efectueze următoarea tranzacție „Descriere produse (denumire/cantitate): LED TV Philips 26 PFL3405, suma de 2.548,67 lei; preț raft 1.685,87 lei; număr rate 60”.

Cererea a fost asumată de contestatoare, în calitate de deținător principal al cardului de credit, prin semnătură, aceasta declarând că a luat la cunoștință „Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline”, primind un exemplar al acestor condiții generale, cu care este întrutotul de acord, precum și că a luat la cunoștință faptul că EFG Retail Servicies IFN SA are dreptul să respingă cererea, fără a fi nevoită să menționeze motivul respingerii (fila 147, vol. I). (…)

Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline mai stabilesc și faptul că, împreună cu cererea de emitere a cardului, aceste condiții generale reprezintă contractul încheiat între emitentul EFG Retail Servicies IFN SA și partea care solicită cardul, denumită „Deținător” (fila 138 verso, vol. I), însă această mențiune este inexactă, nu are suport juridic și nu va fi avută în vedere de instanță pentru soluționarea contestației la executare cu care a fost învestită. Nu este posibil ca aceste două înscrisuri să aibă valoarea juridică a unui contract, atât timp cât, prin cererea pentru emiterea unui card de credit, solicitantul declară că a primit condițiile generale la momentul semnării cererii de credit, nu la momentul aprobării cererii de credit, iar cererea pentru emiterea unui card de credit face mențiune expresă cu privire la posibilitatea împrumutătorului EFG Retail Servicies IFN SA de a respinge cererea fără a justifica refuzul. (…)

Nu există un document contractual care să ilustreze convenția de credit încheiată între contestatoare și intimată, nu s-a indicat prestația exactă la care s-a obligat împrumutătorul și cea la care s-a obligat împrumutatul printr-un înscris care să ateste faptul că s-a aprobat cererea de efectuare a tranzacției solicitată la data de 18.06.2010, deși, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata recunoaște importanța semnării unui contract de credit, nu a unor condiții generale, și alegă, la pagina 4 din întâmpinarea la contestația introductivă (fila 45, vol. I), că a fost semnat, de către contestatoare, un Contract pentru acordarea și utilizarea liniei de credit prin cardul Euroline American Expres, dar nu a prezentat acest contract.

De altfel, obiectul convenției încheiată de părți nici nu poate fi stabilit cu exactitate, din moment ce împrumutatul susține că a solicitat instituției financiare nebancare un credit pentru achiziționarea unui televizor în valoare de 1.680 lei, produs ce trebuia achitat în 60 rate lunare, în cuantum de 60 lei/fiecare, iar această împrejurare este susținută de mențiunile cererii de credit referitoare la tranzacția ce ar urma să fie efectuată dacă se aprobă cererea, în timp ce actele de la dosar fac dovada faptului că s-a solicitat un card de credit și acest produs de creditare este, conform art. 1.1 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline (fila 138 verso, vol. I), un instrument de plată electronică, utilizat de către deținător în limita disponibilităților bănești puse la dispoziție de către emitentul EFG Retail Servicies IFN SA. Cuantumul acestor disponibilități bănești trebuia, deci, specificat, în mod exact și în termeni clari, printr-o documentație contractuală și trebuia, în întregime, să fie pus la dispoziția împrumutatului care a solicitat cardul de credit, printr-o linie de credit. În lipsa unei asemenea documentații contractuale, planează un adevărat echivoc asupra obiectului convenției încheiată de părți și produsului de creditare acordat contestatoarei, aceasta susținând că a luat creditul pentru a-și achiziționa un produs în valoare de 1.680 lei și a primit cardul de credit pentru a-l alimenta, lunar, cu rata aferentă, în timp ce intimata învederează instanței că s-a acordat un card de credit cu limită de 2.200 lei, ce trebuie utilizat pentru efectuarea unei prime tranzacții constând în achiziționarea unui produs de la comercianții agreați și, apoi, în limita liniei de credit pusă la dispoziția deținătorului, putea fi folosit pentru achiziționarea altor produse sau retrageri de numerar (fila 44, vol. I).

Așadar, împrumutatul nu recunoaște încheierea unei convenții de creditare având ca obiect un card de credit, ci doar a unui contract de credit pentru achiziționarea unui produs cu plata prețului în rate, produs ce ar fi fost achiziționat în luna august 2010, de la magazinul Domo și urma a fi achitat în 60 rate lunare, începând cu luna septembrie 2010. Or, în considerarea poziției procesuale adoptată de contestatoare, cât timp lipsește documentația contractuală la care se referă art. 51 din Legea nr. 93/2009 și nu a fost prezentat instanței un contract de credit care să cuprindă termeni clari și inteligibili cu privire la prestațiile asumate de părți, instanța nu poate primi susținerile intimatei în sensul că i s-ar fi acordat contestatoarei, în mod automat, ca urmare a semnării cererii de credit din data de 18.06.2010, un card de credit având limită de creditare de 2.200 lei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât împrumutătorul, deși alegă a fi acordat o limită de creditare de 2.200 lei, susține că debitoarea a achiziționat un produs în valoare de peste 1.600 lei, produs menționat pe cererea de credit, ca primă tranzacție și, apoi, a efectuat retrageri de numerar în valoare de 2.250 lei, fiind inexplicabilă modalitatea în care deținătorul cardului a putut folosi o sumă de aproximativ 4.000 lei de pe un card de credit în care disponibilitățile bănești puse la dispoziția deținătorului de către emitentul cardului au fost de 2.200 lei (fila 44, vol. I).

Imposibilitatea instanței de a acorda Condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline și cererii pentru emiterea unui card de credit semnate de contestatoare la data de 18.06.2010 (filele 138-148) valoarea juridică de titlu executoriu, ce a fost conferită prin art. 52 din Legea nr. 93/2009, doar unui contract de credit încheiat cu o instituție financiar bancară, materializat printr-un înscris redactat în termeni clari, rezultă și din extrasele de cont transmise instanței la data de 27.03.2017, deoarece extrasele de cont au fost emise doar începând cu luna septembrie 2010 (filele 18-19, vol. II), deși deținătorul avea, conform art. 8.1 din condițiile generale, obligația de a achita, lunar, cel puțin suma minimă de plată. Ca atare, între părți, nu se putea încheia niciun contract de credit în luna iunie 2010, ci, probabil, în luna august 2010, după cum susține contestatoarea. Însă, încheierea vreunui contract de credit în luna august 2010 nu are nici un fel de relevanță pentru soluționarea cauzei, deoarece intimata și-a justificat calitatea de creditor al dosarului execuțional nr. 257/2016, întocmit de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „S_”, contestat pe calea prezentei acțiuni, prin invocarea contractului de credit încheiat pe baza cererii de credit nr. x/18.06.2010, contract care nu a fost prezentat și a cărui valabilitate este vehement contestată de împrumutat, contestatoarea susținând că nu a semnat nici un contract de credit, ci doar niște condiții generale care cuprind clauze abuzive și nu pot institui obligații în sarcina sa, întrucât nu indică prestația la care s-a obligat deținătorul cardului de credit.

Se impune a fi menționat faptul că dosarul execuțional nr. 257/2016 a fost înregistrat pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „S__”, la data de 03.05.2016, ca urmare a cererii de executare silită promovată de creditoarea EFG Retail Servicies IFN SA, pentru punerea în executare a contractului încheiat pe baza cererii de credit nr. x/2010, în vederea recuperării creanței în sumă de 5.300,84 lei, reprezentând debit restant (fila 137, vol. I) și a cheltuielilor de executare. Această cerere de executare silită a fost înaintată, de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „S_”, Judecătoriei Cluj-Napoca, cu solicitarea de a fi încuviințată procedura de executare silită în dosarul execuțional nr. 257/2016 (fila 174, vol. I) și, la data de 10.05.2016, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat Încheierea de Încuviințare a Executării Silite Nr. 4518/2016. (….) Soluția instanței a fost justificată prin aceea că nu există împrejurări care să constituie impedimente la executarea silită, iar înscrisul în temeiul căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite constituie titlu executoriu în baza art. 632 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă. (…)

Încheierea de încuviințare a executării silite, împreună cu încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, titlul executoriu și înștiințarea privind înființarea popririi au fost comunicare debitoarei în data de 18.05.2016 (fila 180, vol. I), iar, la data de 03.06.2016, debitoarea a depus la unitatea poștală prezenta contestație la executare, susținând că procedura de executare silită este lovită de nulitate din chiar momentul încuviințării executării silite, deoarece nu există un titlu executoriu care ar putea fi pus în executare, nu s-a semnat un contract de credit, ci doar niște condiții generale care cuprind clauze abuzive, lovite de nulitate absolută și nu pot produce efecte asupra consumatorului, deci nu pot justifica creanța pusă în executare.

În drept, instanța va decide, astfel, cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecății prin raportare la normele de procedură civilă ce reglementează faza incipientă a procedurii de executare silită, reținând că se contestă legalitatea executării silite încă din momentul emiterii încheierii de încuviințare a executării silite.

Instanța are, deci, în vedere că, în conformitate cu prev. art. 622 din Codul de Procedură Civilă: „(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.”

Temeiul executării silite este reglementat prin art. 632 din Codul de Procedură Civilă, prevederi legale ce stabilesc că: „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

Categorii de titluri executorii sunt reglementate prin art. 638 din Codul de Procedură Civilă, text de lege ce arată că: „(1) Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: 1. încheierile și procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii, constituie titluri executorii; 2. înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege; 3. titlurile executorii notariale emise în condițiile prevăzute de lege; 4. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie …”. Un asemenea înscris este și contractul de credit încheiat cu o instituție financiară nebancară, deoarece prev. art. 52 alin. 1 din Legea privind instituțiile financiare nebancare nr. 93/2009, stabilesc: „Contractele de credit încheiate de o instituție financiară nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii”.

Totuși, în speță, titlul executoriu de care se prevalează intimata pentru a-și susține cererea de executare silită înregistrată în dosarul execuțional nr. 257/2016 nu există, întrucât creditoarea nu poate prezenta o documentație contractuală căreia Legea nr. 93/2009 să-i recunoască puterea executorie. Cererea pentru emiterea unui card de credit, numerotată olograf x, chiar dacă are anexate „Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline” și ambele înscrisuri sunt semnate de contestatoare, nu poate face dovada încheierii unui contract de credit la data de 18.06.2010. Instanța a precizat, deja, că aceste două înscrisuri sub semnătură privată, nici prin ele însele și nici prin coroborare cu probatoriul existent la dosarul execuțional (doar acest probatoriu putând avea relevanță pentru aprecierea legalității și temeiniciei încuviințării procedurii de executare silită contestată), nu pot materializa actul juridic de care se prevalează intimata în susținerea pretențiilor sale: un contract de credit cu putere executorie conferită de lege.

Prevederile art. 638 pct. 4 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 52 din Legea nr. 93/2009 conferă calitate de titlu executoriu doar unei convenții de creditare încheiată cu o instituție financiară nebancară ce a fost constatată printr-o documentație contractuală, de natură a indica prestațiile părților în termeni clari și inteligibili, iar nu unei simple cereri de credit pe care este înscrisă mențiunea expresă că poate fi respinsă, fără ca instituția financiară nebancară să justifice refuzul. De altfel, ipoteza alegată de intimată prin întâmpinare, în sensul că, prin semnarea cererii de credit, se încheie, în mod automat, contractul de credit, sfidează regulile de drept privind formarea contractului, ignoră, totalmente, caracteristicile și scopul cererii de credit și, deci, nu poate fi primită de instanță.

Or, în condițiile în care Cererea pentru emiterea unui card de credit, numerotată olograf x, chiar dacă are anexate „Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline”, nu poate avea valoarea juridică a unui contract de credit încheiat cu o instituție financiară nebancară, act juridic căruia prev. art. 52 din Legea nr. 93/2009 îi oferă caracter de titlu executoriu, instanța consideră că sunt inexacte concluziile Încheierii de Încuviințare a Executării Silite Nr. 4518/CC/10.05.2016, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, pentru soluționarea dosarului civil nr. X, în sensul că nu exista un impediment la încuviințarea executării silite și că intimata are calitatea de creditoare a debitului în cuantum de 5.300,84 lei, în virtutea titlului executoriu reprezentat de Contractul de Credit Nr. x/18.06.2010, fiind necesar ca aceste constatări să fie cenzurate prin admiterea prezentei contestații la executare. Într-adevăr, disp. art. 712 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă permit debitorului ca, după începerea executării silite, să ceară, pe calea contestației la executare, anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale, iar, în cauză, încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca cu nerespectarea prev. art. 632 din Codul de Procedură Civilă și va fi anulată.

Soluția ce ar fi trebuit stabilită de instanța de executare învestită cu soluționarea cererii de executare formulată de instituția financiară nebancară EFG Retail SERVICIES IFN SA, pentru obținerea despăgubirii contractuale pretinse în temeiul cererii de credit și a condițiilor generale de creditare semnate de contestatoare la data de 18.06.2010, este cea reglementată de art. 666 alin. 5 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, respectiv respingerea cererii de executare silită pe considerentul că înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu. Cât timp instituția financiară nebancară nu se poate prevala de o documentație contractuală în care să fie stipulate prestațiile ce incumbă ambelor părți în temeiul convenției de credit încheiată cu debitoarea, pretențiile creditoarei de a-i fi acordate despăgubiri contractuale în cuantum de 5.300,84 lei pot fi valorificate doar pe calea unei acțiuni în justiție de drept comun, în care se va stabili, prin administrarea unui probatoriu relevant, care a fost obiectul convenției de credit și cum și-au executat ambele părți prestațiile asumate prin convenția de împrumut intervenită între ele în luna august 2010, nicidecum prin punerea în executare a unui înscris ce nu materializează obligațiile de plată imputate debitoarei pe baza cererii de încuviințare a executării silite înregistrată în dosarul execuțional nr. 257/2016, întocmit de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „S_”.

Admițând cerere de încuviințare a executării silite formulată de creditoare în dosarul execuțional nr. 257/2016, întocmit de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „S_”, instanța de executare a încălcat exigențele art. 632 din Codul de Procedură Civilă, ce impun încuviințarea procedurii de executare silită doar în temeiul unui titlu executoriu, astfel că actul de procedură reprezentat de Încheierea de Încuviințare a Executării Silite Nr. 4518/CC/10.05.2016, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca pentru soluționarea dosarului civil nr. X este, în conformitate cu disp. art. 174 alin. 2 și art. 176 din Codul de Procedură Civilă, afectat de nulitate absolută, o nulitate necondiționată de existența unei vătămări și, în condițiile art. 177 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, trebuie anulat, întrucât nu este posibilă îndreptarea neregularității în altă modalitate.

Prin urmare, dând eficiență disp. art. 178 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța va anula Încheierea de Încuviințare a Executării Silite Nr. 4518/CC/10.05.2016, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, pentru soluționarea dosarului civil nr. X arătând că nelegalitatea ce afectează procedura de executare silită contestată încă din momentul încuviințării executării silite impune aplicarea prev. art. 720 alin. 1 rap. la art. 179 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, respectiv anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 257/2016, întocmit de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „S_”, pentru recuperarea sumei de 5.300,84 lei, imputată debitoarei în temeiul Contractului de Credit Nr. xx/18.06.2010 și a cheltuielilor de executare în cuantum de 876,10 lei, imputate debitoarei în temeiul Încheierii de Stabilire a Cheltuielilor de Executare, întocmită de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „S__”, la data de 17.05.2016, deoarece actele de executare nu pot avea o existență de sine stătătoare, se întemeiază pe încheierea de încuviințare a executării silite desființată prin dispozițiile prezentei hotărâri.

Or, consecința directă a anulării procedurii de executare silită din dosarul execuțional nr. 257/2016, întocmit de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „S__”, rezidă în desființarea tuturor actelor de executare silită îndeplinite până în prezent și în imposibilitatea efectuării oricaror alte acte de executare silită, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri executorii, iar executorul judecătoresc trebuie să respecte dispoziția instanței.” (Judecătoria Cluj-Napoca, Sentința civilă nr. 3245/2 mai 2017, www.rolii.ro)


Sursa:

Executare silită nelegală. Lipsa calității de titlu executoriu a cererii de credit - Legal Land: Prevederile art. 638 pct. 4 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 52 din Legea nr. 93/2009 conferă calitate de titlu executoriu doar unei convenții de creditare încheiată cu o instituție financiară nebancară ce a fost constatată printr-o documentație …