Norma tehnica nr. 4/2008 privind cecul si Norma tehnica nr. 5/2008 privind cambia si biletul la ordin.

In Monitorul Oficial, partea I, nr. 500 din 3 iulie 2008, au fost publicate Norma tehnica nr. 4/2008 privind cecul si Norma tehnica nr. 5/2008 privind cambia si biletul la ordin.Aceste Norme au fost elaborate ca urmare a recentelor modificari legislative intervenite in legislatia privind cecul, cambia si biletul la ordin.Norma nr. 4/2008 stabileste conditiile tehnice ce trebuie indeplinite de instrumentul de plata - cec.Astfel, pe langa stabilirea caracteristicilor de securitate ale cecului, sunt descrise urmatoarele categorii de cecuri: cecul certificat, cecul barat, cecul barat special, cecul circular, cecul de calatorie.In ceea ce priveste cambia si biletul la ordin, sunt stipulate dispozitii privitoare la rubricile care se regasesc pe acestea si se stabileste ca nicio mentiune nu se va afla la o distanta mai mica de 3 mm de oricare dintre marginile titlurilor de credit.De asemenea, pana la data de 31 august 2008 inclusiv, Banca Nationala a Romaniei si institutiile de credit vor putea elibera clientilor lor atat formulare de noua norma tehnica, cat si formulare prevazute de Normele tehnice nr. 10/1994 privind cambia si biletul la ordin.

Modificarile privind cecul, cambia si biletul la ordin

Senatul a adoptat, marti, legile de aprobare a Ordonantelor de urgenta nr. 38 si 39 din 2008, care au introdus posibilitatea procesarii automate a cecul, cambiei si biletului la ordin, pe langa procesarea manuala.
In forma adoptata de senatori, legile de aprobare nu au adus schimbari ale prevederilor OUG nr. 38/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 59/1934 asupra cecului si ale OUG nr. 39/2008 modificarea si completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin. Acestea vor fi trimise pentru dezbatere, la Camera deputatilor, in calitate de for decizional. Actele normative emise de Guvern au adus completari care sa permita si procesarea automata a cecurilor, a cambiilor si a biletelor la ordin, pe langa procesarea manuala. Astfel, printre prevederile introduse se numara si reglementarea trunchierii, adica prezentarea electronica la plata a cecului, cambiei si biletului la ordin. Totodata, a fost definit mai clar cuprinsul semnaturilor deoarece sintagma "numele si prenumele sau firma celui care se obliga" era prea generala si nu corespundea cerintelor institutiilor de credit care proceseaza aceste instrumente. Aceasta modificare consfinteste ceea ce a fost agreat de utilizatorii de instrumente de debit de-a lungul timpului, fiind precizata cerinta privind "semnatura olografa a persoanei". OUG nr. 38/2008 elimina posibilitatea de postdatare, respectiv prezentarea la plata a unui cec care are completata o data a emiterii ulterioara datei prezentarii, deoarece, in acest caz, se asimileaza data emiterii cu o asa zisa „data a scadentei”, in conditiile in care cecul este un instrument de plata la vedere. In plus, actele normative emise de Guvern prevad eliminarea foii de prelungire (n.r. allonge) pe care se puteau inscrie girurile sau avalurile, pentru a nu fi necesara captarea si transmiterea, prin trunchiere, a imaginii acesteia, pe langa imaginea instrumentului de plata. Au fost eliminate, totodata, si referirile la verso-ul instrumentelor. In cazul procesarii centralizate electronice a instrumentelor de plata de debit de catre institutiile de credit, diferentierea termenlor de prezentare la plata a cecurilor in functie de locul emiterii si de locul platii, nu isi mai gaseste aplicabilitatea, astfel ca OUG nr.38/2008 a stabilit un termen de prezentare la plata unitar, de 15 zile. Prin noile reglementari, institutiile de credit nu sunt obligate sa aplice trunchierea, putand recurge la aceasta posibilitate de procesare numai daca au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale, multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plati. Astfel, trunchierea nu este obligatorie si nu produce efecte decat daca este agreata in mod formal de institutiile de credit implicate. Actele normative ale Guvernului prevad ca transmiterea informatiilor de plata si a imaginii intrumentelor de plata sa se realizeze astfel incat sa se asigure autenticitatea si integritatea, pentru a se elimina riscul de frauda prin modificarea continutului acestora.

    Infracţiunea cu cecuri prev.de art.84 din Legea nr:59/1934

    - articol publicat la data de 03.06.2008, sub imperiul vechiului Cod penal din 1968 -

 

A. Conţinutul infracţiunilor prev.de art.84 din Legea nr.59/1934:
În perioada interbelică a existat tendinţa de a se reglementa pe plan european utilizarea cecului, fiind adoptate legi în acest sens în mai multe ţări.
În România a fost adoptată Legea nr.59/934 asupra cecului, care era aproape identică cu legea similară din Italia. În această lege se reglementează aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, transmiterea cecului, avalul, plata, regresul în cazul neplăţii, anularea şi înlocuirea, prescripţia şi infracţiunile care au legătură cu folosirea cecului.
Infracţiunile sunt grupate în art.84 din Legea nr.59/1934 care prevede că:

„Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pînă la 1 an, afară de cazul cînd faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă:
1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea trasului.2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiei ultimului alineat al art. 6.
Dacă în cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3 de mai sus, emitentul procura trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului, pedeapsa se reduce la jumătate. Cînd emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”.

Elementele esenţiale la care se face referire constau în denumirea de cec trecută în însuşi titlul textului; ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei şi locului emiterii; numele şi prenumele, firma şi semnătura celui care se obligă. Ultimul alineat din art.6 se referă la faptul că „cecul nu poate fi tras pentru contul unui terţ”.
În esenţă infracţiunile constau în: emiterea cecului fără să fi avut autorizarea trasului, emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis în favoare atrăgătorului.

Modul realizării incriminării demonstrează că prin infracţiunile respective încearcă să se prevină emiterea cecurilor fără provizia necesară în contul bancar, sau completat în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.
Infracţiunea respectivă nu a fost abrogată în mod expres şi este asemănătoare cu infracţiunea prev.de art.215 alin.4 Cod penal. Între ele există însă şi unele deosebiri, astfel încât este important să se stabilească în care text se va încadra fiecare faptă.

B: Evoluţia practicii judiciare cu privire la infracţiunea prev. de art.84 alin.1 din Legea nr.59/1934
Înainte de introducerea art.215 alin.4 Cod penal, unele instanţe au apreciat că sunt aplicabile prev.art.84 alin.1 din Legea nr.59/1934, în concurs cu art.215 alin.1 şi 3 Cod penal.
Altă instanţă a stabilit că infracţiunile prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934 au fost abrogate implicit sub dublu aspect, din care primul se referă la faptul că articolul respectiv prevedea două pedepse principale cumulative (amenda şi închisoarea), spre deosebire de sistemul penal actual care prevede întrun mod alternativ una sau alta din aceste pedepse. Al doilea motiv a fost considerat acela al incriminării aceleaşi activităţi infracţionale de art.215 alin.4 Cod penal, care ar fi absorbit deci o parte din infracţiunile prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934. Parchetul a declarat apel, apoi recurs împotriva sentinţei respective, însă soluţia a fost menţinută de tribunal şi de curtea de apel.
Controversele referitoare la încadrarea juridică au existat şi la instanţe de nivele diferite, schimbându-se uneori încadrarea juridică sub aspectul eventualei abrogări a infracţiunii prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 . Astfel, tribunalul şi curtea de apel au considerat că emiterea cecurilor fără acoperire constituie infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din legea nr.59/1934 în concurs cu infracţiunea prev. de art.282 Cod penal.

ICCJ a înlăturat prevederile referitoare la infracţiunea respectivă, stabilind că sunt incidente numai prevederile art.282 alin.1 şi 2 Cod penal.
Ca urmare a neacceptării de unele instanţe a existenţei infracţiunilor prevăzute de Legea nr.59/1934 , s-a dat numeroase soluţii de neurmărire penală în cauze de acest gen, cu motivarea că „emitentul cecului spera doar să fie alimentat contul în perioada următoare”, sau că, „îi comunicase beneficiarului că nu are disponibil în cont.”
În majoritatea soluţiilor de acest gen nu s-a avut în vedere alternativa reţinerii infracţiunilor prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, care nu este condiţionată de intenţia obţinerii unui câştig sau de neonorarea filei cec, având mai puţine cerinţe decât infracţiunea prev.de art.215 alin.4 Cod penal.
Instanţele au pronunţat uneori achitări pentru infracţiunea respectivă, motivându-se că prevederile art.84 din legea nr.59/1934 sunt abrogate implicit, datorită modului de sancţionare penală cu pedepse principale cumulative cât şi a modului diferit în care aceste fapte au fost incriminate în actualul Cod penal.
Aceste instanţe, inclusiv ICCJ au adoptat însă hotărâri de condamnare pentru infracţiuni prevăzute de art।83 din Legea nr।59/1934.

C. Opinii contradictorii privind infracţiunea prev.de ar.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934
Doctrina prezintă opinii la fel de contradictorii, susţinându-se uneori că între art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 şi art.215 alin.4 Cod penal există un concurs de texte, dar întrucât legea cecului prevede că dispoziţiile sale nu sunt aplicabile în caz de delict sancţionat cu pedeapsă mai mare, sunt incidente numai prev.art.215 alin.4 Cod penal.

Întro altă opinie se susţine că art.553 din Codul penal Carol al II-lea a abrogat infracţiunea prev.de art.84 din legea nr.59/1934 în limita scopului (folos material injust şi a cauzării unei pagube), dar nu contrazice articolul respectiv cu privire la emiterea cecului fără autorizaţie sau fără elemente esenţiale. Se apreciază că numai în aceste situaţii se poate aplica legea specială, pedeapsa fiind de la 6 luni la 1 an. Se concluzionează că ori de câte ori elementele de fapt se circumscriu laturii obiective ale infracţiunii din Codul penal Carol al II-lea şi mai ales actualului Cod penal, se va aplica textul legii generale. Pentru situaţii nereglementate aici cum ar fi emiterea cecului fără elemente esenţiale, se vor putea aplica prev.art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, raportat la art.84 alin.1 pct.1,2,3 sau 4 din Legea nr.59/1934.
Examinarea atenta a textelor legale apărute succesiv şi interpretarea corectă a principiilor referitoare la abrogarea expresivă sau tacită, demonstrează însă că este în vigoare infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din legea nr:59/1934.
Pentru susţinerea acestei opinii este relevant faptul că infracţiunea prevăzută de legea cecului est în pericol, întrucât nu necesită producerea unor consecinţe patrimoniale. Ea protejează numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile efectuate cu cecuri, pentru a asigura credibilitatea acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relaţiile comerciale. Precizările din ultima parte a alineatului 2 din acelaşi articol justifică această opinie întrucât fapta este pedepsită cu jumătate din cuantumul pedepsei chiar dacă „emitentul procură trasului disponibilul necesar înainte de prezentarea cecului”. În această alternativă beneficiarul nu suferă nicio pagubă, dar fapta este considerată totuşi infracţiune. Ultima parte al aceluiaşi text nu determină o altă interpretare , deşi prevede clauza apărării de pedeapsă „când emiterea cecului se datorează uni fapt scuzabil”. Această alternativă se referă de fapt numai la latura subiectivă, în sensul că emitentul este în eroare cu privire la disponibilităţile din contul său, din cauza efectuării succesive a mai multor plăţi sau a unor popriri făcute de bancă fără ştirea lui.
Includerea unor incriminări în codurile penale în anul 1937 şi anul 1996 nu justifică abrogarea infracţiunii iniţiale, întrucât cele ulterioare sunt infracţiuni de rezultat , cu alte elemente în latura subiectivă şi în latura obiectivă, constând în scopul de a obţine un folos material injust şi respectiv de a cauza o pagubă posesorului cecului. Sancţionarea mai severă a acestor infracţiuni îndeplineşte condiţia permisă de art.84. alin1, unde se prevede că dacă faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare se aplică acea pedeapsă. În această alternativă, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.84 pct.1 alin.2 din legea 59/1934 sunt absorbite de infracţiunea prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal.
Nu se poate invoca nici faptul că infracţiunea prevăzută de art.84 pct.2 din legea nr.59/1934 a fost abrogată de art,601 alin.2 pct.9 din Codul penal din 1937, în care se face referire la abrogarea dispoziţiilor din legile speciale cu caracter penal care sunt în contradicţie cu dispoziţiile acelui cod, pentru că între cele două reglementări existau diferenţieri care le permiteau coexistenţa şi aplicabilitatea în funcţie de particularităţile fiecărei fapte.
Nu reprezintă un impediment nici faptul că legea nr.59/1934 prevedea cumulativ pedeapsa închisorii şi a amenzii, întrucât art.601 alin.3 din Codul penal din 1937 a stabilit că sancţiunile se execută după normele pedepselor echivalente în acel cod. Totodată, decretul nr:544/1953 a stabilit că se abrogă acele dispoziţii din codul penal şi din celelalte legi, care prevăd pedeapsa cu amendă corecţională, dacă această pedeapsă este cumulativă cu o pedeapsă privativă de libertate.
Un alt argument îl reprezintă faptul că Legea nr:59/1934 a fost modificată de mai multe ori, fără să se facă referire la art.84 alin.1 pct.2, deşi legiuitorul avea interesul şi prilejul să reglementeze explicit abrogarea unei prevederi legale de natură penală, dacă aprecia că aceasta este insuficientă.
Abrogarea acelui text de lege ar fi lăsat fără sancţiune faptele care ar eluda spiritul şi litera Legii nr.59/1934, întrucât cecul se bazează pe premisa existenţei disponibilului în contul bancar în momentul emiterii lui.
În doctrină se arată că activitatea de aplicare a dreptului vizează restabilirea ordinii de drept şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare celor care au încălcat-o.
Una din fazele judiciare a aplicării dreptului o constituie interpretarea textului în care a fost fixată norma juridică, astfel încât prin forma propoziţională să fie identificat unicul înţeles voit de legiuitor.
Prevederile art.3 alin.2 din legea nr.59/1934 sunt imperative sub aspectul condiţiilor emiterii cecului, stabilind că operaţiunea poate fi făcută numai dacă trăgătorul are disponibil în cont. Această cerinţă nu poate fi eludată prin acordul părţilor , pentru că norma legală este imperativă, iar cecul nu reprezintă un instrument de garantare a creanţelor şi nu este lăsat conţinutul său la latitudinea părţilor, ca în cazul altor acte juridice. Dacă părţile convin să accepte tranzacţia în alte condiţii decât cele stabilite de Legea nr.59/1934, au la dispoziţie varianta utilizării biletului la ordin, care nu prezintă restricţii legale sub aspectul preconstituirii provizionului.

RIL admis. Obiectul plangerii impotriva masurii luate de procuror

In Monitorul Oficial nr. 283 din 11 aprilie 2008, a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. LVII(57) din 24 septembrie 2007.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in legatura cu problema daca este admisibila plangerea formulata impotriva altor masuri si acte ale procurorului decat cele de netrimitere in judecata.Data fiind practica neunitara a instantelor in aceasta materie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca au interpretat si aplicat corect legea acele instante care s-au pronuntat in sensul ca, in afara de rezolutiile sau ordonantele de netrimitere in judecata, la care se face referire prin art. 2781 din Codul de procedura penala, nicio alta masura luata de procuror si niciun act efectuat de acesta sau din dispozitia sa nu poate face obiectul plangerii la judecator.S-a considerat ca in astfel de situatii obiectul plangerii nu poate privi decat rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau in ordonanta ori rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale.Asadar, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca plangerea indreptata impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori in baza dispozitiilor date de acesta, altele decat rezolutiile sau ordonantele procurorului de netrimitere in judecata, reglementate de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala, este inadmisibila.

Modificarea Legii Cambiei si Biletului la Ordin

In Monitorul Oficial nr. 284 din 11 aprilie 2008, au fost publicate Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 38/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 59/1934 asupra cecului si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 39/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin.

In ceea ce priveste modificarile aduse Legii cecului, se arata ca orice semnatura a unui cec trebuie sa cuprinda:
a) in clar, numele si prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entitatii care se obliga;
b) semnatura olografa a persoanei fizice, respectiv a reprezentantilor legali sau a imputernicitilor persoanelor juridice care se obliga ori a reprezentantilor sau a imputernicitilor altor categorii de entitati care utilizeaza astfel de instrumente.
Este reglementata notiunea de trunchiere care presupune procedeul informatic care consta in urmatoarele operatiuni succesive:
a) transpunerea in format electronic a informatiilor relevante de pe cecul original;
b) reproducerea imaginii cecului original in format electronic;
c) transmiterea informatiei electronice obtinute prin operatiunile prevazute la lit. a) si b) catre institutia de credit platitoare.
In acest context, institutiei de credit ii revin o serie de obligatii legate de verificarea cecului original si de garantare a conformitatii informatiilor relevante.
In ceea ce priveste modificarile si completarile aduse Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, se regasesc dispozitii asemanatoare cu cele incidente cecului.De mentionat ca in cazul biletului la ordin prezentat la plata prin trunchiere, nu este necesara indeplinirea conditiei referitoare la acceptare.

Hotarari CEDO: Romania condamnata pentru tergiversarea executarii silite

Alte hotarari prin care Romania a fost condamnata datorita intarzierii in executarea unor hotarari judecatoresti:

Constantin Oprea contra Romaniei
Cetina contra Romaniei
Butan contra Romaniei
Bratulescu contra Romaniei

Recurs in anulare: inselaciunea prev.de art.215 alin.1,2,3,4, Cod penal si inselaciunea prev. de Legea nr:58/1934

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE COMPLETUL DE 9 JUDECATORI
Decizia nr. 338/2004
Dosar nr. 62/2004
Sedinta publica de la 13 decembrie 2004

Asupra recursului in anulare de fata;
In baza lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 99 din 21 iunie 2001, Tribunalul Buzau a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice, din infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., in infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. In baza art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpata P.E., la 12 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. In baza art. 33 - 34, raportat la art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate si a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. A aplicat art. 71si 64 C. pen. Prin aceeasi hotarare, instanta de fond a anulat actele false, respectiv 36 bilete la ordin si 36 file CEC, a obligat inculpata sa plateasca, cu titlu de despagubiri, 2.438.490.468 lei catre SC F. SA Ramnicu Sarat; 288.000.000 lei catre SC V.P. SRL Craiova; 230.950.894 lei catre SC M.I. SRL Brasov; 185.000.000 lei catre SC A. SRL Brasov si a mentinut sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatei, instituit prin ordonanta nr. 1792 din 19 septembrie 2000 a Inspectoratului de Politie Judetean Buzau si procesul-verbal din 21 septembrie 2000 a Politiei municipiului Ramnicu Sarat. Totodata, s-a dispus comunicarea sentintei, dupa ramanerea ei definitiva, in vederea inregistrarii la Oficiul Registrului Comertului Arges. S-a retinut ca, in perioada noiembrie 1999 - mai 2000, inculpata P.E., in calitate de administrator al SC L.&J. SRL Pitesti si contabil cu drept semnatura in banca, a SC Y. SRL Pitesti, unde administrator este P.J., sotul acesteia, in mod repetat, a emis 36 bilete la ordin si 36 file CEC, pentru a achita contravaloarea marfurilor cumparate de la SC F. SA Ramnicu Sarat, SC V.P. SRL Craiova, SC M.I. SRL Brasov si SC A. SRL Brasov, cunoscand ca pentru valorificarea titlurilor de credit emise, nu dispune de provizia necesara in conturile bancare, cauzand in acest fel, prejudicii de 2.691.340.013 lei si, respectiv 3.960.314.635 lei. Impotriva hotararii primei instante, inculpata a declarat apel, invocand interpretarea eronata a probelor administrate, precum si a naturii juridice a faptelor comise, in mod gresit retinandu-se caracterul penal al acestora. Aceasta a sustinut ca emiterea biletelor la ordin nu poate constitui in sine o manopera dolosiva care sa se inscrie in ipoteza infractiunii de inselaciune. Pe de alta parte, faptele constand in emiterea de cec-uri in perioada de interdictie bancara nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune. In concluzie, aceasta a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii atacate si pronuntarea achitarii, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. pen. Totodata, sustinand lipsa intentiei de inducere in eroare, inculpata a solicitat, in subsidiar, achitarea in temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. De asemenea, in cazul neretinerii motivelor invocate, inculpata a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor, in infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 teza I din Legea nr. 59/1934. In subsidiar, inculpata a solicitat reindividualizarea pedepsei, in sensul reducerii cuantumului acesteia. Curtea de Apel Ploiesti, sectia penala, prin decizia penala nr. 402 din 12 septembrie 2001, a admis apelul declarat de inculpata, a descontopit pedeapsa rezultanta, a facut aplicarea art. 74 si 76 C. pen., a condamnat inculpata, la doua pedepse de cate 8 ani inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen., a recontopit pedepsele si a dispus ca inculpata P.E. sa execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani inchisoare si 4 ani interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) si c) C. pen. In motivarea acestei decizii, instanta de apel a apreciat ca prima instanta a stabilit corect starea de fapt, iar incadrarea juridica este legala. Singurul motiv apreciat ca fiind intemeiat, este cel privind individualizarea pedepsei, instanta de fond nedand eficienta cuvenita imprejurarilor care atenueaza raspunderea penala, constand in sinceritatea dovedita de inculpata pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale, faptul ca are un copil minor de intretinut si, mai ales, faptul ca este grav bolnava. Impotriva acestei din urma hotarari au declarat recurs, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, invocand motivul de casare prevazut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cu referire la gresita retinere a circumstantelor atenuante in favoarea inculpatei, precum si inculpata, care a sustinut nelegalitatea hotararilor atacate, decurgand din neincuviintarea administrarii probei cu expertiza contabila. Prin decizia nr. 4342 din 15 octombrie 2002, Curtea Suprema de Justitie, sectia penala, a respins recursurile, ca nefondate, apreciind ca situatia de fapt a fost corect retinuta de instante, in baza materialului probator administrat, vinovatia inculpatei fiind dovedita pe deplin, iar pedeapsa a fost judicios individualizata. Impotriva hotararilor pronuntate in cauza, Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a declarat recurs in anulare, intemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza 1 si pct. 7 C. proc. pen. S-a sustinut ca faptele nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., in sensul inexistentei relei credinte. Ca atare, fapta savarsita de inculpata intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, modificata prin Legea nr. 83/1994. S-a mai sustinut ca fapta de emitere a 36 bilete la ordin, fara ca la scadenta sa existe banii necesari acoperirii lor, avand caracter civil si in lipsa dovedirii activitatii de inducere in eroare a societatilor comerciale, cu care se afla in relatii comerciale, in mod gresit a fost incadrata in dispozitiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., in loc de art. 84 alin. (2) din Legea nr. 59/1994. In concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului in anulare, casarea hotararilor atacate, achitarea inculpatei, in baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) si (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelasi cod, in infractiunea de emitere de cecuri fara disponibil la tras, prevazuta de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rejudecarea cauzei in aceste limite si in functie de sanctiunea aplicata, sa se dea eficienta dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002. Examinand cauza, in raport cu criticile formulate si cu dispozitiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 4141 alin. (1) din acelasi cod, se constata urmatoarele: I. Cu privire la incadrarea juridica a faptei de emitere de cecuri fara disponibil in cont. Potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, modificata, se pedepseste cu amenda sau cu inchisoare de la 6 luni, pana la un an, in afara de cazul cand fapta constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplica aceasta pedeapsa, "oricine emite un cec, fara a avea la tras disponibil suficient, sau dupa ce a tras cecul si mai inainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, in total sau in parte, de disponibilul avut". De retinut, ca textul mentionat a ramas neschimbat de la data adoptarii legii, la data de 1 mai 1934, dispozitia nefacand obiectul modificarilor si completarilor operate prin O.G. nr. 11/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, de modificare a Legii nr. 58/1934 si Legii nr. 59/1934. Totodata, art. 215 alin. (4) C. pen., sub denumirea marginala "Inselaciunea", dispune in sensul ca "emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in total sau in parte, ori de a interzice trasului, de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. (1), daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. (2)". Existenta unui concurs de texte, prezentand identitate sub aspectul valorii ocrotite, cu referire la proprietate, corespunzator art. 1 C. pen., si la relatiile sociale ce se formeaza in raporturile comerciale in jurul acestei valori, precum si elementului material al laturii obiective a continutului constitutiv alternativ al infractiunii, cu referire la emiterea unui cec fara disponibil in cont sau a unor operatiuni in cont avand drept consecinta diminuarea acestuia sub limita apta a asigura onorarea cecului emis de tragator, pune problema incadrarii juridice corecte, a stabilirii concordantei depline intre fapta concreta savarsita si norma penala speciala care incrimineaza acea fapta. Sub un prim aspect, dificultatea incadrarii juridice este generata de faptul ca ambele texte privesc aceeasi actiune interzisa, cu referire la conditiile emiterii cecului, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934. Astfel, potrivit textului mentionat, emiterea cecului se bazeaza pe o acoperire, reprezentand o suma aflata intr-un cont bancar si pe conventia dintre banca si tragator. Din modul de redactare a art. 3 din legea cecului, rezulta ca acoperirea cecului emis de tragator trebuie sa indeplineasca, cumulativ, conditia anterioritatii, in raport cu data emiterii cecului, a suficientei, in raport cu cuantumul sumei ce urmeaza a fi platita, a disponibilitatii, in sensul de a fi lichida si exigibila in raportul juridic dintre client si banca, precum si cea a irevocabilitatii, cu referire la obligatia tragatorului, de a mentine acoperirea la dispozitia posesorului cecului, pana la incasarea cecului sau, eventual, pana la prescrierea titlului de credit. Or, incadrarea juridica corecta apare ca deosebit de importanta, in raport cu imprejurarea ca, numai cu indeplinirea acestei conditii, se asigura desfasurarea represiunii penale in limitele legii si, totodata, este indeplinita si functia incadrarii juridice, de garantie a respectarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor. In acest sens, limitele de pedeapsa prevazute in normele incriminatoare mentionate, semnificativ diferite, relevand un pericol social abstract distinct, nu au aptitudinea de a constitui criteriu pentru operatiunea de stabilire a incadrarii juridice a faptei. Sintagma "afara de cazul cand faptul constituie un delict sanctionat cu o pedeapsa mai mare, in care caz se aplica aceasta pedeapsa", folosita de legiuitor in art. 84 din Legea nr. 59/1934, in raport cu care s-ar putea concluziona in sensul subsidiaritatii textului din legea cecului, fata de norma cuprinsa in art. 215 alin. (4) C. pen., constituie temei pentru incadrarea juridica a faptei, exclusiv prin prisma constatarii intrunirii conditiilor de aplicare a acestuia din urma, asa incat nici aceasta nu poate constitui un unic criteriu, cu referire la aspectul examinat. Drept urmare, sub aspectul examinat, solutia este data de interpretarea textelor mentionate, in raport cu forma propozitionala care identifica intelesul voit de legiuitor, prin stipularea unor conditii suplimentare de angajare a raspunderii penale, prin incadrarea faptei, in dispozitiile art. 215 alin. (4) C. pen. Astfel, ambele texte au in vedere cerinta imperativa a acoperirii cecului, stabilita prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, care nu poate fi eludata de parti. Eludarii acestei cerinte se opune caracterul imperativ al normei mentionate, precum si faptul ca cecul nu reprezinta un instrument de garantare a creantelor, lasat in continutul sau la latitudinea partilor, ca in cazul altor acte juridice. Mai mult, aceasta eludare este in mod firesc sanctionata in conditiile, dupa caz, a uneia dintre cele doua norme penale mentionate, fata de faptul ca prin lege a fost stabilita posibilitatea garantarii creantelor, in cazul in care partilor convin sa accepte tranzactia in alte conditii, decat cele stabilite prin art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934, prin utilizarea variantei biletului la ordin, care nu prezinta restrictii legale, in sensul preconstituirii provizionului. Conditiile suplimentare inscrise in art. 215 alin. (4) C. pen., fata de cele inscrise in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, care identifica intelesul voit de legiuitor, cu referire la incadrarea juridica in unul din textele mentionate, privesc savarsirea faptei "in scopul aratat in alin. (1)" al art. 215 C. pen. si "daca s-a pricinuit o paguba, posesorului cecului". Ca atare, in toate situatiile, emiterea unui cec fara acoperirea necesara, constituie infractiune, cu urmatoarele distinctii, sub aspectul incadrarii juridice: - emiterea unui cec, fara a avea la tras disponibil suficient acoperirii acestuia, constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, daca aceasta situatie a fost cunoscuta si acceptata de beneficiar; - emiterea unui cec fara acoperirea bancara necesara, in scopul aratat in art. 215 alin. (1) C. pen., privind "inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata, a unei fapte mincinoase sau ca mincinoase, a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul, un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului", constituie infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (4) C. pen. In consecinta, pentru legala incadrare juridica a faptei de emitere a unui cec fara asigurarea anticipata a disponibilului in cont, necesar pentru acoperirea acestuia, urmeaza a se stabili, in raport cu probatoriul administrat, daca neindeplinirea acestei conditii a fost cunoscuta de beneficiarul efectului de comert mentionat, caz in care fapta comisa intruneste elementele constitutive ale infractiunii de pericol prevazuta in art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea cecului, sau daca neindeplinirea acestei conditii este rezultatul inducerii intentionate in eroare a beneficiarului cecului, in scopul particularizat de art. 215 alin. (1) C. pen., de esenta infractiunii de inselaciune daca s-a produs o paguba, caz in care fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii impotriva patrimoniului prevazuta de art. 215 alin. (4) C. pen. Or, probatoriul administrat in cauza se constata a fi insuficient, acesta neavand aptitudinea de a clarifica elementele mentionate, singurele apte a realiza stabilirea naturii juridice a raspunderii si incadrarea juridica corecta a faptelor retinute in sarcina inculpatei. 2. Cu privire la fapta de emitere de bilete la ordin, fara ca la data scadentei acestora, contul bancar al emitentului sa fie alimentat cu fondurile banesti necesare acoperirii obligatiei de plata asumate. Potrivit dispozitiilor art. 104 din Legea nr. 58/1934, reprezentand o repetare a dispozitiilor art. 1 din acelasi act normativ, cu diferentierile impuse de structura acestuia, biletul la ordin este inscrisul prin care emitentul, in calitate de debitor, se obliga sa plateasca beneficiarului sau la ordinul acestuia, o suma determinata, la locul si scadenta aratate. Ca atare, conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca un bilet la ordin, sunt cele privitoare la cambie, deosebirea constand in faptul ca in acesta din urma nu va figura numele trasului si ca biletul la ordin nici nu va putea fi acceptat. In speta, supusa examinarii este promisiunea neconditionata a inculpatei, de a plati sumele determinate, corespunzatoare creditului documentar stabilit prin emiterea unor bilete la ordin, in raport cu dispozitiile art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934. Este de retinut ca, urmare a unor excese comise in practica ordinelor de plata, ca si in cea privind emiterea cecurilor fara acoperire de altfel, au fost emise norme privind decontarile unor astfel de titluri, de catre Banca Nationala a Romaniei. Totodata, in raport cu latura obiectiva a excesului mentionat, fapta, in conditii determinate, excede ilicitului civil si intra sub incidenta normelor penale. Astfel, natura civila este data de imprejurarea ca, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, biletului la ordin ii sunt aplicabile dispozitiile din Legea nr. 58/1934, privitoare la gir, scadenta, plata, actiunea sau executarea cambiala, regres in caz de neplata si protest. Natura penala a faptei, apta a afecta patrimoniul si relatiile sociale ce se formeaza in jurul acestei valori in raporturile comerciale, este atrasa de savarsirea acesteia, cu intentia directa de inducere in eroare a beneficiarului platii, in scopul prevazut de art. 215 alin. (1) C. pen. Este adevarat ca cel care intra in raporturi cu caracter patrimonial, trebuie sa fie diligent, sa procedeze cu toata grija si atentia, pentru ca interesele sale sa nu fie vatamate, uzand de toate mijloacele si instrumentele de protectie puse la dispozitie de Legea nr. 58/1934 si legislatia comerciala incidenta. Insa, pentru formarea si desfasurarea nestanjenita a relatiilor cu caracter patrimonial, deci si a raporturilor comerciale, este necesara o anumita buna credinta a partilor, reglementata ca obligatie legala prin art. 970 C. civ., cu referire la art. 948 pct. 2, art. 953 si urm. din acelasi cod. Pentru a pune la adapost persoana de buna credinta, de pagubele care i-ar putea fi pricinuite acesteia, ca urmare a inducerii in eroare, legiuitorul a incriminat infractiunea de inselaciune in conventii, intre altele, prin art. 215 alin. (3) C. pen., care priveste fapta de inducere sau de mentinere in eroare, cumulativ sau alternativ, cu ocazia incheierii sau executarii unui contract, constand in inducerea acelei reprezentari false a realitatii, in lipsa caruia contractul nu ar fi fost, dupa caz, incheiat sau executat. Asadar, fapta de a emite un bilet la ordin pentru onorarea caruia la scadenta nu exista disponibilitatile banesti necesare efectuarii platii, are natura civila sau penala, dupa caz, in masura stabilirii folosirii sau nefolosirii de manopere dolosive fata de creditorul obligatiei de plata, intr-unul din cele doua momente avute in vedere de legiuitor, respectiv cel al asumarii obligatiei la incheierea contractului si/sau neexecutarii obligatiei de plata contractual asumate. Cum, insa, atitudinea psihica a subiectului activ al infractiunii de inselaciune, respectiv vointa de a savarsi fapta si constiinta caracterului si urmarilor acesteia, ca temei al imputabilitatii intrand sub incidenta legii penale, nu pot fi stabilite ca atare, acestea urmeaza a fi constatate deductiv din mijloacele de proba administrate, privitoare la comiterea faptei, cu referire la emiterea biletului la ordin, prin raportare la obligatia legala de a asigura acoperirea la scadenta. Or, sub acest aspect, constituie probe pertinente, in raport cu obligatiile legal stabilite pentru comercianti, privitoare la activitatea documentara, bugetul de venituri si cheltuieli si programul fluxurilor financiare. Tot probe directe in stabilirea bunei sau relei-credinte constituie si contractele incheiate, graficele de livrare, modalitatea si termenele de plata, in raport cu care se pot stabili sumele previzionate a exista in cont in viitor, care se raporteaza la data stabilita ca scadenta a platii biletului la ordin. Evident, ca pot fi administrate si oricare alte mijloace de proba reglementate de legea procesuala, indeplinind conditiile de admisibilitate, cenzurate, insa, corespunzator posibilitatii afectarii valorii informative, a adevarului, de conivente ulterioare savarsirii inducerii in eroare. Asadar, fapta de a emite un bilet la ordin, fara ca la scadenta sa existe in contul emitentului, disponibilitati banesti suficiente pentru onorarea obligatiei de plata, are caracter civil sau penal, functie de caracterul previzibil a lipsei sumei necesare acoperirii platii promise, caz in care beneficiarul ordinului de plata a fost indus in eroare, sau fortuit, cu referire la aceeasi suma, din cauze independente de activitatea emitentului, caz in care nu este indeplinita conditia ce tine de esenta infractiunii de inselaciune, in oricare din formele acesteia. Or, din actele si lucrarile dosarului se constata ca nici sub acest din urma aspect, situatia de fapt nu a fost pe deplin stabilita. O cauza se apreciaza ca a fost solutionata in fond, corespunzator dispozitiilor art. 1 C. proc. pen., numai atunci cand instanta a stabilit corect starea de fapt, a stabilit si aplicat normele incidente, pronuntand, cu referire la cauza, o hotarare de condamnare corespunzatoare, apreciind in baza unui probatoriu complet, specific normei incriminatoare, asupra existentei faptei intrand sub incidenta ilicitului penal, incadrarii juridice legale si proportionalizand judicios riposta sociala, in raport cu criteriile de individualizare prevazute in art. 72 C. pen., de natura a satisface scopul si functiile acesteia, determinate de art. 52 din acelasi cod. Aceste deziderate ale solutionarii cauzei, corespunzator principiilor procesului penal statuate in Codul de procedura penala, se constata a fi nesatisfacute in cauza. In consecinta, pentru considerentele ce preced, conform art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. c) din acelasi cod, Curtea va admite recursul in anulare, va casa hotararile pronuntate in cauza si va trimite dosarul, Tribunalului Buzau, in vederea rejudecarii cauzei. Cu ocazia rejudecarii cauzei, instanta de fond va dispune efectuarea unei expertize, in vederea lamuririi imprejurarilor savarsirii faptelor comise de inculpata, sub aspectele anterior aratate. Totodata, instanta de fond va dispune administrarea oricaror altor probe, apreciate ca fiind apte a lamuri faptele deduse judecatii, a duce la aflarea adevarului si la legala solutionare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul in anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Caseaza sentinta penala nr. 99 din 21 iunie 2001, a Tribunalului Buzau, sectia penala, decizia penala nr. 402 din 12 septembrie 2001, a Curtii de Apel Ploiesti, sectia penala si decizia nr. 4342 din 15 octombrie 2003, a Curtii Supreme de Justitie, sectia penala, privind pe inculpata P.E. Trimite dosarul, Tribunalului Buzau, in vederea rejudecarii cauzei.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 13 decembrie 2004.