Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea propriilor vise.” (Eleanor Roosevelt)

Sunt Gabriela Padurariu din Iași iar acesta este locul meu virtual in care îmi expun opinia despre diverse aspecte juridice. Accept orice comentariu făcut cu bun simt doar pe marginea a ceea ce am scris pe acest blog. În privinta sfaturilor juridice vă rog să nu uitați că ele nu se pot acorda profesional decât față în față și nu virtual .
Informatiile de pe acest blog nu reprezintă consultanță juridică. Ele vor fi folosite doar în scop de informare generală, nu pentru luarea unor decizii. Pentru luarea unor decizii trebuie să mă contactați personal sau să apelați la alți profesioniști.
Aceste precizări au semnificația unei declinări de obligație.


DESPRE GABRIELA PĂDURARIU:

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU: Recunoscută pentru atenţia sa la detalii, Gabriela Pădurariu reprezintă în instanţa de judecată cât şi în faţa altor autorităţi, persoane juridice – societăţi, ONG-uri, etc. – în diverse cauze civile, comerciale, penale, în special în executarea silită. Funcţie de interesul celui pe care îl reprezintă ştie să urgenteze sau să temporizeze soluţionarea unei cauze – în special executări silite, cauze comerciale sau procedura insolvenţei -, caută şi găseşte întotdeauna cele mai bune soluţii tehnice din punct de vedere juridic şi al strategiei soluţionării corecte a cauzei de către instanţa de judecată, în sensul că-i oferă toate informaţiile necesare atât în fapt cât şi în drept pentru ca aceasta să poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică. Din experienţa acumulată în practica dreptului execuţional civil, poate spune că stăpăneşte în amănunt toate subtilităţile şi tertipurile de care se folosesc atât părţile din executarea silită – creditor şi debitor – cât şi executorul judecătoresc şi chiar instanţa de executare, pentru tergiversarea urmăririi silite. De asemenea, cunoaşte foarte bine cum îşi ascund debitorii bunurile şi veniturile de la urmărire şi cum pot fi acestea găsite/descoperite sau/și readuse în patrimoniul debitorului pentru a putea fi executat silit. În cazul în care în legătură cu soluţionarea unei cauze s-au ivit probleme legate de ineditul situaţiei fie anterior sesizării autorităţii corespunzătoare, fie în derularea unui proces civil, comercial, penal, fie în faza de urmărire silită, a apelat la grupul de profesionişti în drept – grupul său de colaboratori - care s-a format în timp şi în care dezbat foarte serios probleme de drept material, obiectiv, substanțial, cât şi de procedură, căutând cele mai eficiente soluţii de rezolvare. Apără și argumentează exclusiv ce i se potrivește persoanei și ce poate duce speța respectivă atât din punct de vedere uman cât și juridic. De foarte multe ori a consiliat partea să renunțe la anumite pretenții pentru că nu puteau fi dovedite, pentru că erau doar ambiții și dorințe neîntemeiate și pentru că totodată nu poate munci, nu poate crea intelectual un lucru, o cerință care nu este validă, care nu e parte din povestea acelei persoane, a acelui dosar.

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere

Arbitru judiciar - Secretar general - Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial;

Arbitru judiciar - Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere din Iași;

Reprezentant al Consiliului de Mediere în relația cu, Curtea de Apel Iași




SEDIUL PROFESIONAL:

Iaşi, str: Sărăriei nr. 58
Tel: 0746 669594
e-mail: gabriela_padurariu@yahoo.com

SEDIUL PROFESIONAL SECUNDAR :

Iași, str. Grigore Ureche nr. 1 - 3, Bloc Șonțu Mărăcineanu, ARPA OFFICE CENTER, Biroul 9 (lână Policlinica Regina Maria)

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ: PUBLICAŢIILE MELE ÎN REVISTE DE SPECIALITATE ŞI PAGINI WEB

Adresa:

Adresa:
Clic pe foto

Lista arbitri judiciari - Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial

Lista arbitri judiciari - Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial
Click pe fotografie

Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial

Curtea de Arbitraj Comercial, Maritim și Fluvial
Clic pe fotografie

Arbitraj și Mediere

Corpul Profesional al Mediatorilor din Județul Iași

Despre Biroul de Mediator Gabriela Pădurariu:

Biroul de mediator Gabriela Pădurariu oferă servicii mediere în Iași în toate tipurile de conflicte, cu expertiză de abordare fie individual, fie ca echipă.


Dacă vă doriți o rezolvare rapidă pentru disputele dumneavoastră prin servicii de mediere,Biroul de mediator Gabriela Pădurariu cu sediul în Iași, vă pune la dispoziție servicii de mediere ce asigură rezolvarea rapidă a oricărui litigiu de la cele de drept civil precum : grănițuire, revendicare, evacuare, partaj, divorț, încredințare minori, vizitare minori, executarea contractelor, litigii între asociați, la cele de drept penal – plângeri prealabile de lovire, tulburare de posesie, distrugere, precum și de dreptul muncii – drepturi salariale, concedieri.


Medierea reprezintă o alternativă în raport cu justiția de soluționare a conflictelor dintre părți, prin care o terță persoană neutră, imparțială și fără putere de decizie – mediatorul – ajuta părțile să găsească împreuna o soluție care să rezolve neînțelegerile dintre ele.


Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluționare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numărul din ce în ce mai mare al proceselor din instanțe este semnificativ pentru lipsa de dorință, dar și de informare a justițiabililor de a folosi cu eficiență dialogul pentru rezolvarea disputelor.

Pentru ca mediul juridic actual descurajează soluționarea rapidă a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficientă de rezolvare a acestora. Această modalitate este medierea.

Procedura medierii costă și durează relativ mai puțin, aceasta se desfășoară în condiții de confidențialitate maximă, mediatorul având obligația de a păstra secretul dezbaterilor, atât față de persoanele cu care intră în contact în cadrul procedurii de mediere, cât și față de experții pe care părțile îi angajează în diferite cauze.

Protected by Copyscape Duplicate Content Penalty Protection

NOUTĂȚI LEGISLATIVE, EVENIMENTE JURIDICE ȘI OPINII JURIDICE

NOUTĂȚI LEGISLATIVE, EVENIMENTE JURIDICE ȘI OPINII JURIDICE

4 iulie 2024

𝐔𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐞 𝐚 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐞𝐭̗𝐞𝐢 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐨 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐚̆ 𝐢𝐥𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚̆, 𝐜𝐢 𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐋𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐧𝐫. 𝟏𝟐𝟑/𝟐𝟎𝟏𝟐, 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐢̂𝐧 𝐟𝐚𝐯𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚 𝐨 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐭𝐮𝐭𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞𝐫𝐞

 

Potrivit unei hotărâri judecătorești prinunțată în primă instanță de Judecătoria Constanța, s-a decis că utilizarea de către producătorul de energie a suprafeței afectate din terenului reclamantului, nu constituie o faptă ilicită, ci are ca justificare dispozițiile Legii nr. 123/2012, prin care se instituie în favoarea sa o servitute legală de trecere
 
𝐈̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐬𝐞𝐧𝐬, 𝐚𝐫𝐭. 𝟏𝟏𝟐 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟐𝟑/𝟐𝟎𝟏𝟐, 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞 𝐜𝐚̆:
”𝐷𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑠𝑒𝑟𝑣𝑖𝑡𝑢𝑡𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑡𝑒𝑟𝑎𝑛𝑎̆, 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑎𝑒𝑟𝑖𝑎𝑛𝑎̆. 𝑆𝑒𝑟𝑣𝑖𝑡𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑡𝑒𝑟𝑎𝑛𝑎̆, 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑎𝑒𝑟𝑖𝑎𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑡̗𝑒𝑙𝑒, 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑒, 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑖, 𝑠𝑡𝑎̂𝑙𝑝𝑖 𝑠̗𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑝𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑎𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑖, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠̗𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑚𝑝𝑙𝑎𝑠𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑜𝑟𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̗𝑖𝑖, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑡̗𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒, 𝑟𝑒𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡̗𝑖𝑖, 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑧𝑖𝑖, 𝑚𝑜𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑠̗𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚 𝑝𝑟𝑒𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙𝑒 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑔𝑜𝑎𝑟𝑒.”
 
Potrivit unui site de specialitate, firma internațională de avocatură CMS a obținut o victorie importantă pentru producătorii de energie electrică și gaze naturale într-un caz de referință cu privire la o cale de acces construită fără acordul proprietarului terenului afectat. Hotărârea stabilește că societățile producătoare de energie electrică și gaze naturale nu sunt obligate să plătească despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale. 
 
Litigiul a privit atragerea răspunderii civile delictuale a producătorului de energie electrică pentru construirea (din eroare) a unui sector dintr-o cale de acces pe un teren proprietate privată, fără consimțământul proprietarului afectat.
 
În vreme ce proprietarul pe al cărui teren a fost construită calea de acces a susținut că societatea producătoare de energie electrică a săvârșit o faptă ilicită care l-a lipsit de folosința suprafeței de teren afectate, avocații CMS au susținut că deținerea unei licențe de producere a energiei electrice atrage aplicabilitatea Legii nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, care instituie un set de drepturi și obligații și pentru titularul licenței de producere a energiei electrice, și pentru proprietarul terenului afectat. Titularul de licență are un drept de servitute de trecere cu caracter legal pentru mentenanță și acces la capacitățile energetice, care reprezintă o îngrădire legală a dreptului de proprietate în interesul general al comunității de a obține energie electrică.
 
Interpretarea CMS a fost confirmată în primă instanță de Judecătoria Constanța, care a decis că utilizarea de către producătorul de energie a suprafeței afectate din terenului reclamantului, nu constituie o faptă ilicită, ci are ca justificare dispozițiile Legii nr. 123/2012, prin care se instituie în favoarea sa o servitute legală de trecere. Hotărârea judecătorească arată că proprietarul unui teren afectat de o cale de acces, construit fără consimțământul său, nu are dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință pe temeiul dreptului comun, atunci când calea de acces asigură accesul la o capacitate energetică.
 
Soluția Judecătoriei Constanța prezintă importanță și în sectorul gazelor naturale, având în vedere servitutea legală de trecere de care beneficiază și societățile producătoare de gaze naturale.
 
 
Despre CSM:

𝐏𝐫𝐨𝐭𝐞𝐣𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐥𝐚 𝐯𝐢𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐚𝐥 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐨𝐟𝐟 𝐥𝐚𝐛𝐞𝐥

 

Compensarea medicamentelor prescrise de medicul specialist pentru o afecțiune care nu este cuprinsă în prospecte, respectiv prescrierea în regim off label, este de natură să protejeze dreptul la viață al pacientului. 
 
În acest sens, ÎCCJ a statuat faptul că se poate dispune acordarea compensată a tratamentului prescris în regim off label, fără ca prin aceasta să se considere că instanța se substituie specialiștilor și își asumă competențe medicale. Relevantă este împrejurarea că medicamentul a fost recomandat pacientului de către un medic specialist, care are dreptul de a practica în România și că prescripția de medicamente off label nu este interzisă de normele legale. 
 
Pe cale de consecință, se confirmă faptul că vidul legislativ nu trebuie să suprime drepturile fundamentale ale pacienților. (Decizia nr. 3821/2022 din 28 iunie 2022, pronunțată de Secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
 
 
 

𝐀𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚̆𝐭̧𝐢𝐢 𝐍𝐚𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐏𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̧𝐢𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 (𝐀𝐍𝐏𝐂) 𝐚 𝐞𝐦𝐢𝐬 𝐮𝐧 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐮 𝐝𝐢𝐳𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢

 

Principalele prevederi ale 𝐎𝐫𝐝𝐢𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟓𝟕𝟗 𝐝𝐢𝐧 𝟒 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟒 se referă la: 
 
- obligațiile operatorilor economici care desfășoară activități de transport public de persoane, inclusiv aerian
- precum și cei care desfășoară activități în imobile sau spații în care nu pot fi instalate sau nu au fost încă prevăzute rampe sau alte variante de acces al persoanelor cu dizabilități, au obligaţia de a oferi o informare clară și corectă consumatorilor care intră în aceasta categorie, cu privire la modalitatea de acces a acestora în mijloacele de transport public de persoane, în imobile sau spațiile aferente.
Afișarea acestor informații este impusă, prin prezentul Ordin, și celor care activează în transportul public rutier, feroviar și naval.
 
”𝑬𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒐 𝒑𝒆𝒓𝒄𝒆𝒑𝒕̗𝒊𝒆 𝒈𝒓𝒆𝒔̗𝒊𝒕𝒂̆ 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎 𝒄𝒂̆𝒓𝒆𝒊𝒂 𝑨𝑵𝑷𝑪 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒆𝒔𝒊𝒛𝒂𝒕 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒍 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒂𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒆𝒙𝒑𝒊𝒓𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒂 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒖𝒛 𝒄𝒂𝒔𝒏𝒊𝒄 𝒅𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒆.” – Sebastian Hotca, președinte ANPC.
 

18 iunie 2024

Înalta Curte a decis că asociațiile și fundațiile cu statut de organizație de interes public pot organiza arbitraj instituțional „numai dacă sunt autorizate de legiuitor”

Sursa: https://www.juridice.ro/essentials/8103/inalta-curte-a-decis-ca-asociatiile-si-fundatiile-cu-statut-de-organizatie-de-interes-public-pot-organiza-arbitraj-institutional-numai-daca-sunt-autorizate-de-legiuitor

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât astăzi, 17 iunie 2024, ca urmare a unui recurs în interesul legii, că asociațiile și fundațiile înființate în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 din 30 ianuarie 2000 pot avea ca scop organizarea arbitrajului instituționalizat numai atunci când autorizația vine din partea legiuitorului, nevoia autorizării de către legiuitor fiind o altă cerință distinctă față de dobândirea statutului de organizație de interes public.

La solicitarea Ministrului Justiției, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat recursul în interesul legii în 16 aprilie 2024, având în vedere practica neunitară a instanțelor din România cu privire la posibilitatea asociațiilor sau fundațiilor înființate în baza OG nr. 26/2000 de a organiza activități de arbitraj instituționalizat.

Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat faptul că practica judiciară în acest context poate fi împărțită în trei categorii: (i) orice asociație sau fundație astfel înființată poate organiza arbitraj instituționalizat; (ii) doar asociațiile și fundațiile ce au dobândit statut de utilitate publica au acest drept; (iii) asociațiile și fundațiile astfel înființate nu au acest drept. Prin recursul în interesul legii, Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Înaltei Curți să determine că cea de-a treia interpretare este cea corectă.

Aparent, Înalta Curte a acceptat propunerea de interpretare a Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care a calificat-o și a reformulat-o cum a socotit de cuviință, precizând că arbitrajul instituționalizat poate fi organizat numai de acele asociații sau fundații de interes public autorizate de către legiuitor să desfășoare activități de arbitraj instituționalizat.

Dispozițiile relevante analizate de Înalta Curte

Recursul în interesul legii a vizat astfel chiar interpretarea noțiunii de arbitraj instituționalizat, în condițiile în care dispozițiile art. 616 alin. 1 C.proc.civ., cartea a IV-a, au denumirea marginală „Noțiune”, oferind chiar definiția legală a conceptului de arbitraj instituționalizat:

„Arbitrajul instituționalizat este acea formă de jurisdicție arbitrală care se constituie și funcționează în mod permanent pe lângă o organizație sau instituție internă ori internațională sau ca organizație neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condițiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluționare potrivit unei convenții arbitrale. Activitatea arbitrajului instituționalizat nu are caracter economic și nu urmărește obținerea de profit.”

Textul conține condițiile cumulative clasice necesar a fi întrunite pentru organizarea activităților de arbitraj instituționalizat, cea de interes pentru analiza Înaltei Curți în recurs fiind un singura – sintagma „organizație neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condițiile legii”.

Cartea a IV-a conține dispoziții aplicabile arbitrajului domestic, însă potrivit art. 1123 C.proc.civ.: „Orice aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotărârea arbitrală, completarea, comunicarea și efectele acesteia, nereglementate de părți prin convenția arbitrală și neîncredințate de acestea rezolvării de către tribunalul arbitral, vor fi soluționate prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor cărții a IV-a.” De altfel, legea română nu conține alte reglementări exprese și derogatorii privind arbitrajul instituționalizat specifice doar în cazul arbitrajului internațional. Astfel, interpretarea Înaltei Curți vizează orice „organizație neguvernamentala de interes public de sine stătătoare” care organizează deopotrivă arbitraj domestic sau internațional cu locul arbitrajului in Romania.[1]

Potrivit OG 26/2000 art. 38 alin. 1, asociațiile sau fundațiile astfel înființate pot dobândi statutul de utilitate publică printr-o hotărâre a Guvernului, în urma întrunirii unor condiții cumulative, printre care, și cu precădere pentru problema de drept vizată de recurs, se numără prezentarea unui raport de activitate anterioară semnificativă, și a unei dovezi de rezultate semnificative ori scrisori de recomandare din partea unor autorități competente.

Scurte precizări privind conținutul si motivarea actului de sesizare al Procurorului General

La acest moment, Înalta Curte doar a pronunțat soluția de recurs în interesul legii, ea urmând să fie motivată în perioada următoare.[2] Având în vedere practica bogată a Înaltei Curți în materie de recurs în interesul legii și hotărâri prealabile de a accepta una din interpretările propuse, oferind propriile argumente în sensul corectitudinii acesteia, credem că este util să extragem câteva din raționamentele Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept dedusă judecății. Astfel, credem că sunt importante și previzibil au avut un impact asupra deciziei Înaltei Curți.

Următoarele raționamente din sesizare sunt de reținut:

(i) Cerința ca organizațiile neguvernamentale ce pot avea ca scop organizarea de activități de arbitraj instituționalizat să fie de interes public „în condițiile legii” cuprinsă in art. 616 alin. 1 C.proc.civ. presupune ca utilitatea de interes public să fi fost stabilită prin lege, înainte ca organizația să înceapă activitatea de arbitraj. În aprecierea Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile cuprinse în OG 26/2000 art. 38 alin. 1 permit asociațiilor și fundațiilor să dobândească statut de interes public prin propria voință a asociaților sau fondatorilor, și numai după ce acestea au desfășurat activitatea cu „rezultate semnificative” ce pot fi dovedite, lucru care este incompatibil cu noțiunea de arbitraj instituționalizat din lege (p. 50).

(ii) Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că această interpretare limitativă a cerințelor din art. 616 alin. 1 este necesară pentru a conserva arbitrajul ca formă de soluționare alternativă a disputelor. De altfel, hotărârile arbitrale beneficiind de autoritate de lucru judecat și putere executorie conform legii (art. 606, 614-615 C.proc.civ.), această restrângere previne posibile prejudicii aduse părților ce încheie convenții arbitrale aparent sub egida unei instituții, dar care se află în fapt în fața unui arbitraj ad-hoc A recunoaște posibilitatea oricărei asociații sau fundații – cu sau fără statut de utilitate publică – de a organiza arbitraj instituționalizat ar putea conduce la rezultate absurde si prejudicioase, și anume ca părțile din arbitraj să se afle nu în fata unor arbitri cu pregătire, ci în fața asociaților sau fondatorilor ce, prin simplul act de a se înscrie pe lista de arbitri, dobândesc calitatea de arbitrii (p. 53).

(iii) Acest lucru nu poate fi permis, a mai constatat Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere atât dispozițiile legii, cât și jurisprudența Curții Constituționale conform căreia este necesară respectarea principiului legalității în arbitraj, datorită caracterului său de formă de justiție privată. În acest sens, sintagma „în condițiile legii” trebuie înțeleasă ca o limitare a dreptului de a organiza arbitraj instituționalizat rezervată exclusiv acelor organizații cărora acest scop le este permis prin lege, și nu doar prin act administrativ, cum permite OG nr. 26/2000 (p. 48).

(iv) De altfel, intenția legiuitorului la momentul amendamentelor aduse Codului de Procedură Civilă nu a fost aceea de a extinde realitatea juridică deja existentă, ci de a o cuprinde în lege. Anume, toate instituțiile de arbitraj în 2009 – în special Camera de Comerț și Industrie a României prin Legea camerelor de comerț 335/2007 art. 1 alin. (1), pe lângă care funcționează Curtea de Arbitraj Comercial Internațional – au fost stabilite ca fiind de interes public de către legiuitor (p. 46).

Concluzii preliminare

Câteva concluzii preliminare pot fi totuși trase din decizia pronunțată astăzi. Desigur, motivarea Înaltei Curți este esențială și o analiză riguroasă va fi posibilă la momentul la care decizia pronunțată astăzi va fi fost redactată și publicată în Monitorul Oficial.

În primul rând, decizia produce efecte pentru viitor, începând de la data publicării in Monitorul Oficial, potrivit art. 517 alin. 4 C.proc.civ. Prin urmare, posibilitatea asociațiilor sau fundațiilor de interes public de a înființa o curte de arbitraj instituționalizat fără o autorizație expresă din partea legiuitorului nu va mai exista după intrarea în vigoare a deciziei, chiar dacă asociația sau fundația dobândește statutul de utilitate publică în baza OG nr. 26/2000.

Totodată, faptul că decizia de recurs în interesul legii nu produce efecte retroactive generează două consecințe semnificative referitoare la curțile de arbitraj deja înființate în România de către asociații sau fundații care au dobândit statut de utilitate publică, dar nu sunt autorizate de către legiuitor să desfășoare activități de arbitraj instituțional. Pe de o parte, decizia nu are ca efect nulitatea (sau altă sancțiune similară) cu privire la însăși înființarea curții atunci când aceasta a fost înființată anterior deciziei de recurs în interesul legii. Pe de altă parte, în cazul acelor curți de arbitraj înființate anterior în această manieră prohibită de către recursul în interesul legii, publicarea deciziei va avea ca efect împrejurarea ca, pentru viitor (iar nu și pentru trecut), curtea de arbitraj existentă nu îndeplinește condițiile legii române pentru a fi constituită și a funcționa legal. Astfel, activitatea acestor curți de arbitraj, mai exact hotărârile arbitrale pronunțate de acestea vor fi supuse consecințelor procedurale prevăzute de legea română, incidente în ipoteza în care o curte de arbitraj nu îndeplinește cerințele legale de înființare și funcționare conform legii române.

În același timp, decizia Înaltei Curți nu afectează în niciun fel posibilitatea ca acele curți arbitrale „care se constituie și funcționează în mod permanent pe lângă o organizație sau instituție internă ori internațională” să își continue activitatea. Decizia Înaltei Curți vizează exclusiv acele organizații neguvernamentale de interes public de sine stătătoare înființate în condițiile legii române. Explicația în acest sens este simplă și neîndoielnică: atunci când stabilește regimul juridic de constituire și funcționare a unei instituții permanente de arbitraj, legea română stabilește două posibilități alternative, și anume fie pe lângă o „organizație sau instituție internă sau internațională”, fie ca „organizație neguvernamentală de interes public de sine stătătoare”. Cum recursul în interesul legii se referă doar la cea de-a doua alternativă, în mod evident efectele sale nu o vizează pe prima.

De asemenea, această interpretare prin recurs în interesul legii a dispozițiilor, prin ipoteza și potrivit principiului teritorialității, nu s-a aplicat, nu se aplică, și nu se va aplica instituțiilor de arbitraj dinafara României care teoretic au posibilitatea de a organiza arbitraj cu locul în România. În așteptarea motivării, o concluzie îmbucurătoare este faptul că activitatea și hotărârile niciuneia din marile instituții care organizează arbitraj cu locul in România (spre exemplu ICC, VIAC, LCIA, SCC) nu sunt în niciun fel afectate de acest recurs în interesul legii, a cărui sfera de aplicabilitate și efecte vizează exclusiv curțile de arbitraj constituite în România de către asociații sau fundații, așa cum am arătat mai sus.


[1] Conform definiției legale, arbitrajul internațional este acel arbitraj ce conține un „raport de drept privat cu element de extraneitate” și se desfășoară pe teritoriul României, potrivit art. 1111 C.proc.civ.
[2] Potrivit art. 517 alin. 3 C.proc.civ., motivarea va fi disponibilă în Monitorul Oficial în maxim 45 de zile, Înalta Curte având la dispoziție pentru motivare cel mult 30 de zile de la pronunțare, și 15 zile de la motivare pentru publicare în Monitor.



21 ianuarie 2024

𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐂𝐉𝐔𝐄 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐂-𝟕𝟓/𝟐𝟑 , 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟎𝟗.𝟎𝟏.𝟐𝟎𝟐𝟒 - 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̗𝐢𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞

 

CJUE. C-75/23 – Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. Ordonanță privind prescripția răspunderii penale. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, președintă de cameră - Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost președintă de cameră
 
„𝑇𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑙𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑟𝑎̆ – 𝐼̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎̆𝑟𝑖 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑐𝑒 – 𝑂𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑏𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑟𝑎𝑢𝑑𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑒 𝑎𝑡𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 – 𝑇𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̗𝑖𝑒 𝑎 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 – 𝑃𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑝𝑖𝑢𝑙 𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑟𝑒𝑡𝑟𝑜𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑎 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑎𝑣𝑜𝑟𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 (𝑙𝑒𝑥 𝑚𝑖𝑡𝑖𝑜𝑟) – 𝑂𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑠𝑡𝑎𝑡 𝑚𝑒𝑚𝑏𝑟𝑢 𝑑𝑒 𝑎 𝑙𝑎̆𝑠𝑎 𝑛𝑒𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑡̗𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡̗𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̗𝑖/𝑠𝑎𝑢 𝑎𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑖 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑒𝑚𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑧 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖”.
 
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2, a articolului 4 alineatul (3) și a articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, a articolului 325 alineatul (1) TFUE, a articolului 49 alineatul (1) ultima teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 2 alineatul (1) din Convenția PIF[1], a articolelor 2 și 12 din Directiva PIF[2], a Directivei 2006/112/CE[3], a Deciziei 2006/928/CE[4], precum și a principiului supremației dreptului Uniunii.
 
Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva lui M.A.sr, a lui S.A.C.S. și a lui S.A.S. pentru infracțiuni de evaziune fiscală și de spălare a banilor.
Inculpații din litigiul principal au fost trimiși în judecată în fața Tribunalului Brașov, România, pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, printre altele privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), de complicitate la evaziune fiscală, precum și de spălare a banilor, săvârșite în perioada cuprinsă între luna septembrie 2008 și luna februarie 2009.
Prin sentința din 15 septembrie 2022, această instanță a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților din litigiul principal și a dispus încetarea urmăririi penale. Instanța menționată a considerat astfel că, deși inculpații din litigiul principal săvârșiseră efectiv infracțiunile care le erau imputate, din efectul conjugat al Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale și al Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a acesteia, reieșea că fondul activ al legislației nu mai conținea cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în procesul penal, Tribunalul Brașov i‑a obligat în solidar pe inculpații M.A.sr. și S.A.S. la plata către stat a sumei de 11 554 347 de lei.
 
Împotriva acestei sentințe au declarat apel la Curtea de Apel Brașov, care este instanța de trimitere, inculpații din litigiul principal și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov. În susținerea apelului, inculpații invocă, în temeiul principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), intervenirea prescripției răspunderii lor penale ca urmare a Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.


În acest context, instanța de trimitere ridică problema compatibilității cu dreptul Uniunii a interpretării susținute de inculpații din litigiul principal, în condițiile în care ea ar avea ca efect exonerarea lor de răspunderea penală pentru infracțiuni de evaziune fiscală susceptibile să afecteze bugetul Uniunii Europene, precum și protecția intereselor financiare ale acesteia.
Cu titlu prealabil, potrivit articolului 267 TFUE, Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate.
 
În acest sens, Curtea a respins ca inadmisibile întrebările preliminare în măsura în care privesc interpretarea Directivei PIF și a Deciziei 2006/928. Pe de o parte, faptele aflate la originea litigiului principal au fost săvârșite în perioada cuprinsă între luna septembrie 2008 și luna februarie 2009, motiv pentru care Directiva PIF, care înlocuiește Convenția PIF începând cu 6 iulie 2019, nu este aplicabilă acestui litigiu. Pe de altă parte, în măsura în care faptele în discuție în litigiul principal nu constituie fapte de corupție, este evident că nici interpretarea Deciziei 2006/928 nu este relevantă.
Referitor la interpretarea solicitată a celorlalte dispoziții de dreptul Uniunii, Curtea a amintit că, în temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență.
În speță, Curtea a apreciat că interpretarea dreptului Uniunii solicitată de instanța de trimitere poate fi dedusă în mod clar din Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin (C‑107/23 PPU, EU:C:2023:606), în pofida împrejurării că, spre deosebire de situația în discuție în cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre, în cauzele principale nu a fost pronunțată încă nicio condamnare definitivă. În această privință, din hotărârea menționată reiese că Curtea a făcut referire la procedurile privind fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii și s‑a pronunțat cu privire la obligațiile care revin instanțelor naționale fără a distinge între procedurile pe fond și căile de atac extraordinare. Este necesar, așadar, să se aplice articolul 99 din Regulamentul de procedură în prezenta cauză.
Prin urmare, prin ordonanța pronunțată la data de 9 ianuarie 2024[5], Curtea a răspuns că articolul 325 alineatul (1) TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția PIF trebuie interpretate în sensul că instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.
𝐈̂𝐧 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛, 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐧𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐩𝐫𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐞𝐧𝐬𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢 𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐥𝐚𝐬𝐞 𝐧𝐞𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭 𝐮𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐝 𝐧𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐫𝐞𝐭𝐫𝐨𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐚 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐚𝐯𝐨𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 (𝐥𝐞𝐱 𝐦𝐢𝐭𝐢𝐨𝐫) 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐭̗𝐢𝐞 𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐫𝐮𝐩𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̗𝐢𝐞 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐝𝐮𝐫𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐨 𝐚𝐬𝐞𝐦𝐞𝐧𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐯𝐚𝐥𝐢𝐝𝐚𝐫𝐞.
De asemenea, principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct.
 

𝐎 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐳𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐞𝐳𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬̗𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐚𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐬̗𝐞𝐥𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞

 

𝑶𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒗𝒐𝒓 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂 𝒂𝒍𝒆𝒈𝒆 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒅𝒖𝒓𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆, 𝒓𝒆𝒑𝒂𝒓𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆 𝒔̗𝒊 𝒔𝒖𝒔𝒕𝒆𝒏𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆 𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒕𝒂̆ 𝒆𝒕𝒊𝒄𝒉𝒆𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒔̗𝒊 𝒓𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒇𝒊𝒂𝒃𝒊𝒍𝒆. 𝑪𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒊𝒎𝒑𝒐𝒓𝒕𝒂𝒏𝒕, 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒂𝒏𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒏𝒖 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒐𝒕 𝒑𝒂̆𝒄𝒂̆𝒍𝒊 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒊 𝒔𝒑𝒖𝒏𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒂̆ 𝒔𝒕𝒊𝒄𝒍𝒆𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒑𝒍𝒂𝒔𝒕𝒊𝒄 𝒔𝒖𝒏𝒕 𝒃𝒖𝒏𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒂̆ 𝒂𝒖 𝒑𝒍𝒂𝒏𝒕𝒂𝒕 𝒄𝒐𝒑𝒂𝒄𝒊 𝒖𝒏𝒅𝒆𝒗𝒂 ... - Biljana Borzan, Raportor Parlamentul European Parliament
 
Miercuri, 17 ianuarie 2024, Parlamentul European și-a dat acordul final privind o directivă care va îmbunătăți etichetarea produselor și va interzice utilizarea declarațiilor de mediu înșelătoare, potrivit unui comunicat.
 
Directiva urmărește să protejeze consumatorii de practicile de marketing înșelătoare și să îi ajute să facă alegeri mai bune atunci când cumpără diverse bunuri. În acest scop, lista UE cu practicile comerciale interzise va fi completată cu mai multe obiceiuri de marketing problematice legate de dezinformarea ecologică („greenwashing”) și de obsolescența prematură a bunurilor.
Noile norme urmăresc, în principal, să îmbunătățească fiabilitatea și claritatea etichetelor produselor prin interzicerea utilizării unor declarații de mediu înșelătoare, cum ar fi „ecologic”, „natural”, „biodegradabil”, „neutru din punct de vedere climatic” sau „eco”, atunci când nu sunt însoțite de dovezi.
Folosirea etichetelor de sustenabilitate va fi și ea reglementată, având în vedere confuzia cauzată de proliferarea lor și faptul că nu folosesc date comparative. În viitor, în UE vor fi autorizate doar etichetele de sustenabilitate bazate pe sisteme oficiale de certificare sau stabilite de autoritățile publice.
În plus, directiva va interzice afirmațiile bazate pe schemele de compensare a emisiilor potrivit cărora un produs ar avea un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului.
Un alt obiectiv important al noii legi este ca producătorii și consumatorii să se concentreze mai mult asupra durabilității produselor. În viitor, informațiile privind garanția produselor vor trebui să fie mai vizibile. Se va crea, de asemenea, o etichetă armonizată, care va conferi mai multă vizibilitate produselor cu o garanție extinsă.
Noile reguli vor interzice și afirmațiile nefondate privind durabilitatea (de exemplu, afirmația potrivit căreia o mașină de spălat va rezista la 5.000 de cicluri de spălare, dacă acest lucru nu este adevărat în condiții normale), îndemnurile la înlocuirea consumabilelor mai devreme decât este strict necesar (ceea ce se întâmplă adesea cu cerneala imprimantelor, de exemplu) și prezentarea bunurilor ca fiind reparabile atunci când nu este cazul.
 
Biljana Borzan, Raportoarea Parlamentului: „𝐀𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐯𝐚 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚 𝐯𝐢𝐚𝐭̗𝐚 𝐝𝐞 𝐳𝐢 𝐜𝐮 𝐳𝐢 𝐚 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐫𝐨𝐫 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫❗ 𝐍𝐞 𝐯𝐨𝐦 𝐢̂𝐧𝐝𝐞𝐩𝐚̆𝐫𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝐨𝐛𝐢𝐜𝐞𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚 𝐚𝐫𝐮𝐧𝐜𝐚 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐞𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞𝐥𝐞, 𝐯𝐨𝐦 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐤𝐞𝐭𝐢𝐧𝐠𝐮𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐚𝐫𝐞𝐧𝐭 𝐬̗𝐢 𝐯𝐨𝐦 𝐜𝐨𝐦𝐛𝐚𝐭𝐞 𝐨𝐛𝐬𝐨𝐥𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭̗𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐦𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐚 𝐛𝐮𝐧𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫. 𝐎𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐮𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞, 𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐬̗𝐢 𝐬𝐮𝐬𝐭𝐞𝐧𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚̆ 𝐞𝐭𝐢𝐜𝐡𝐞𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐬̗𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐢𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞. 𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭, 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐧𝐮 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐨𝐭 𝐩𝐚̆𝐜𝐚̆𝐥𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐚̆ 𝐬𝐭𝐢𝐜𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐥𝐚𝐬𝐭𝐢𝐜 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐛𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐮 𝐩𝐥𝐚𝐧𝐭𝐚𝐭 𝐜𝐨𝐩𝐚𝐜𝐢 𝐮𝐧𝐝𝐞𝐯𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐧𝐮 𝐯𝐨𝐫 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚 𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐬𝐭𝐞𝐧𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐚 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐝𝐨𝐯𝐞𝐳𝐢. 𝐀𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐧𝐨𝐢 𝐭𝐨𝐭̗𝐢!”
 

𝐒𝐚𝐧𝐜𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐞𝐫 𝐟𝐚𝐯𝐨𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐞𝐥𝐞𝐯𝐢/𝐬𝐭𝐮𝐝𝐞𝐧𝐭̗𝐢

 

A fost publicată Legea nr. 430/2023, care se referă la sancționarea profesorilor care cer favoruri sexuale de la elevi/studenți pentru a le pune note mai mari, a-i trece examenele, a nu-i trece absenți când chiulesc sau a nu-i sancționa disciplinar dacă încalcă regulamentele școlare.
 
𝐀𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥, 𝐚𝐫𝐭. 𝟐𝟗𝟗 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐝𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥 𝐬𝐞 𝐦𝐨𝐝𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚̆, 𝐢̂𝐧 𝐬𝐞𝐧𝐬𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐞𝐱𝐩𝐫𝐞𝐬 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐚 𝐦𝐢𝐭𝐚̆ 𝐬𝐮𝐛 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐟𝐚𝐯𝐨𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥𝐚̆ 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐩𝐞𝐝𝐞𝐩𝐬𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐝𝐞 „𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐢𝐫𝐞 𝐚𝐛𝐮𝐳𝐢𝐯𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̗𝐢𝐞𝐢 𝐢̂𝐧 𝐬𝐜𝐨𝐩 𝐬𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥❞ 𝐜𝐮 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐬𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝟖 𝐥𝐮𝐧𝐢 𝐥𝐚 𝟒 𝐚𝐧𝐢 𝐬̗𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐳𝐢𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝𝐚 𝐝𝐞 𝟏-𝟓 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐢𝐚.
 
Noua prevedere a intrat în vigoare la data de 07.01.2024.
Trebuie reamintit și faptul că astfel de condamnare va fi înscrisă nu doar în cazier, ci și în Registrul național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor. La angajare, orice profesor trebuie să prezinte un certificatul de integritate comportamentală (Legea nr. 118/2019).