Excepție de neconstituţionalitate admisă ref. persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor

Joi, 24 martie 2022, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu majoritate  de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc cu suspectul sau inculpatul, potrivit unui comunicat.

Dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală au următorul cuprins: „ (1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului”.

Daune morale pentru concediere nelegală - Decizia civilă nr. 125 din 15 ianuarie 2021 - Curtea de Apel București

Curtea de Apel București a hotărât acordarea de daune morale in valoare de 10.000 RON, ca urmare a concedierii nelegale. În speță, Curtea a reținut că ”practic, de la reangajare, reclamantul-apelant a fost ignorat, i s-a dat un birou gol, fără calculator, fără calorifer, fără geam, nu i s-a răspuns la niciun email, nu i s au trasat sarcini sau i s-au trasat sarcini nefirești și cu toate că a făcut absolut tot ceea ce ținea de el spre a avea relații normale la locul de muncă, a fost tratat permanent cu ostilitate.

Chiar dacă un rezultat negativ de o gravitate considerabilă nu s-a produs, vârsta, experiența de viață și profesională fiind indicatori ai capacității de a rezista într-un mod mai detașat tratamentului arbitrar sau ostil suferit la serviciu, acesta, în felul în care s-a produs : prin marginalizare, izolare, ignorare, sfidare, plasarea în situații inferioare și umilitoare din punct de vedere profesional, al facilităților materiale și tehnice de lucru, are aptitudinea vătămării în modalități inadmisibile, care puteau și trebuia să fie evitate, a valorilor personal-nepatrimoniale care țin de sănătatea, securitatea (inclusiv emoționale) în muncă, respectul, demnitatea și dreptul la propria imagine. Climatul de muncă creat pentru acest salariat după reintegrare – la limita echivocului cât privește atribuțiile încredințate, spațiul atribuit pentru efectuarea muncii și dotările acestuia, liftul de marfă repartizat discriminatoriu pentru deplasare -, nu a fost propriu-zis contestat, de facto, nici de depozițiile martorilor, nici de apărările angajatorului, orientate fiind în direcția semnificării diferite, a normalității desfășurării în acest fel a relației de muncă.

Or, astfel cum s-a argumentat, Curtea nu-și însușește o astfel de relevanță a tratamentului aplicat, caracterul prejudiciabil și susceptibil de dezdăunare morală a acestuia fiind întemeiat nu atât pe gravitatea abuzului și consecințelor, cât pe gratuitatea actelor îndreptate împotriva salariatului care și-a justificat și valorificat drepturile în modalități exclusiv legale, frustrarea care rezultă pentru angajator din succesul lor fiind susceptibilă de tolerare și integrare, și defectivă de manifestare în forme direct sau subtil persecutorii, care să creeze sentimente de inadecvare, lipsă de valoare, inutilitate și vinovăție, fără temei.” (Decizia civilă nr. 125 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București)

Sursa: http://www.rolii.ro/hotarari/60307b1fe49009201300003a

Efectele suspendării obligatorii a executării silite se produc până la data soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare, iar o cerere având acest obiect nu poate fi reiterată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de executare

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept - Decizia nr. 81/2021 ÎCCJ - privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a civilă :

„Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a civilă în Dosarul nr. 10.415/300/2019/a1 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă, efectele suspendării obligatorii a executării silite se produc până la data soluţionării în primă instanţă a contestaţiei la executare, iar o cerere având acest obiect nu poate fi reiterată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de executare.

Respinge ca inadmisibilă cererea de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru interpretarea dispoziţiilor art. 719 alin. (4) pct. 1 din Codul de procedură civilă sub aspectul indicării limitelor analizei instanţei de judecată, în verificarea incidenţei cazului de suspendare obligatorie a executării silite.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2021.”

Începând cu luna martie 2022, reținerea și neplata impozitului pe venit, a contribuțiilor la pensii și sănătate în termen de 60 de zile de la data scadentă, constituie infracțiunea de evaziune fiscală

Potrivit O.U.G. nr. 130/2021, administratorii și contabilii agenților economici vor putea fi trași la răspundere penală pentru reținerea și neplata impozitului pe venit, a contribuțiilor la pensii și sănătate.

Ordonanţa de urgenţă nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1202 din 18 decembrie 2021 și prin aceasta, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 6¹, cu următorul cuprins:

Art. 6¹. –

(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reţinerea şi neplata, încasarea şi neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadenţă prevăzut de lege, a impozitelor şi/sau contribuţiilor prevăzute în anexa la prezenta lege.

(2) Prevederea de la alin. (1) intră în vigoare la data de 1 martie 2022.

Având în vedere obligaţia Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent pentru a gestiona resursele şi obligaţiile bugetare, precum şi riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziţiei fiscale pe termen mediu şi lung, precum şi predictibilitatea politicii fiscal-bugetare pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice;

– ţinând seama de faptul că la fundamentarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2022 este necesar ca măsurile fiscal-bugetare să fie aprobate prin acte normative,

– luând în considerare Recomandarea Consiliului din 3 aprilie 2020 în vederea încetării situaţiei de deficit public excesiv din România, potrivit căreia România trebuie să pună în aplicare în mod riguros măsurile necesare pentru corectarea deficitului excesiv;

– având în vedere necesitatea creării unui spaţiu bugetar pentru alocarea de sume pentru susţinerea investiţiilor publice şi implementarea proiectelor finanţate din fonduri europene, într-o manieră eficientă, profesionistă şi transparentă, cu efect multiplicator şi aport direct la formarea brută de capital fix;

– ţinând cont de faptul că pentru perioada 2022-2024 se impune o construcţie bugetară responsabilă şi credibilă, crearea de spaţiu fiscal, vital în economii emergente în condiţiile unui cadru internaţional şi intern dificil;

– având în vedere necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a Strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2022-2024, a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2022;

– având în vedere necesitatea păstrării echilibrelor bugetare prin adoptarea de măsuri menite să limiteze creşterea cheltuielilor bugetare permanente;

– ţinând cont că neadoptarea măsurilor de limitare a cheltuielilor bugetare ar genera un necesar de finanţare suplimentar în anul 2022, cu impact asupra deficitului bugetului general consolidat de 6,2% din produsul intern brut, afectând sustenabilitatea finanţelor publice,

– luând în considerare că neadoptarea măsurilor fiscale ar determina o reducere a veniturilor bugetare în anul 2022 de 6,0 miliarde lei, reprezentând 0,5% din produsul intern brut în anul 2022, se arată printre altele în preambulul actului normativ privind obiectivul, scopul şi necesitatea adoptării O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a procedat și la modificarea Legii nr. 241/2005, în sensul incriminării reținerii și neplății dărilor la stat, în condițiile în care aceasta a fost eliminată în anul 2015 ca urma a admiterii excepției de necostituționalitate, întrucât noțiunea de ”impozite sau contribuții cu reținere la sursă” nu era definită în mod concret.

Prezenta modificare se aplică începând cu 1 martie 2022.