Anularea apelului ca netimbrat după mai mult de o jumătate de an de la primul termen de judecată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că anularea apelului ca netimbrat se poate dispune de instanță la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată (conform art. 470 alin. 3 teza finală C. proc. civ.) sau, cel mai târziu, la termenul la care a dispus prima amânare a pronunţării în vederea depunerii dovezii achitării taxei de către parte. În speță, instanța supremă a constatat că instanța de apel – la primul termen de judecată, cu părţile legal citate, respectiv la 14 noiembrie 2019 – pronunţându-se şi asupra cererilor de probatorii formulate, a amânat pronunţarea, atât pe excepţia netimbrării cât şi asupra fondului apelului. ”Or, cât timp aceasta nu a dispus măsura anulării apelului, ca netimbrat, la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată (aşa cum o prevede expres norma cuprinsă la art. 470 alin. 3 teza finală C. proc. civ.) sau, cel mai târziu, la termenul la care a dispus prima amânare a pronunţării în vederea depunerii dovezii achitării taxei de către parte, instanţa de apel nu mai putea lua respectiva măsură după mai mult de o jumătate de an de la data ultimului termen şi după dispunerea repetată, sub diverse alte motive, a amânării pronunţării/judecăţii în cauză, în condiţiile în care, în tot acest interval de timp, prelungit peste limitele legale permise de art. 470 alin. 3 C. proc. civ., partea a şi depus la dosar taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă.” Concluzia: prin admiterea excepţiei netimbrării, curtea de apel a pronunţat o soluţie eronată, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. 2  C. proc. civ., soluția fiind de admitere a recursului, de casare a deciziei și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. 

(Decizia nr. 1094 din 19 mai 2021, pronunțată de Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

Cheltuieli de judecată când „pierzi procesul” dar culpa aparține celeilalte părți. Necesitatea solicitării cheltuielilor DOAR pe cale separată. Imposibilitate de acordare cheltuieli direct în temeiul art. 453 Cod. proc. civ. Autoritate de lucru judecat

Prin Decizia definitivă nr. 420 din 08.12.2021, Curtea de Apel Cluj a stabilit că partea care pierde un proces, chiar dacă din culpa procesuală a adversarului, nu poate solicita cheltuieli de judecată în acel proces, ci ar putea doar pe cale separată, față de sintagma specifică din art. 453 Cod proc. civ. care prevede că doar „partea care pierde procesul” poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult, Curtea a stabilit că dacă s-au cerut cheltuieli de judecată în acel proces, acestea trebuie respinse și o atare împrejurare va constitui autoritate de lucru judecat pentru a mai fi cerute pe cale separată.

În concluzie, s-a stabilit că dacă pierzi procesul din culpa adversarului (apel împotriva sechestru judiciar unde ulterior reclamantul nu plătește cauțiunea), atunci pentru recuperarea cheltuielilor de judecată trebuie: (i) să nu le soliciți în acel proces, ci (ii) doar ulterior pe cale separată.

I. Primul dosar

Reclamantul inițial a obținut un sechestru judiciar. Ulterior, pârâtul a formulat apel în termenul de 5 zile de la comunicare, dar reclamantul a beneficiat de un termen de 20 de zile pentru a plăti cauțiunea. Reclamantul însă, nu a mai achitat cauțiunea.

Prin Decizia definitivă nr. 458 din 17.09.2019, Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca rămas fără obiect, și a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Curtea a arătat însă că respingerea e cauzată doar de o problemă de formă, anume că art. 453 Cod proc. civ. prevede că doar „partea care pierde procesul” poate fi obligată la cheltuieli și că nu poate analiza în continuare celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale. Totuși, Curtea a precizat obiter dictum că, într-o atare situație, apelanta ar putea cere cheltuielile de judecată pe cale separată.

II. Al doilea dosar

Apelanta a formulat ulterior cerere separată pentru recuperarea cheltuielilor. Deși cererea a fost admisă la fond, tribunalul ulterior a schimbat hotărârea, iar Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 420 din 08.12.2021 a menținut hotărârea din apel, reținând autoritatea de lucru judecat. Considerentele decizorii au fost următoarele:

„ Pentru a fi reţinută autoritatea de lucru judecat nu este necesar ca obiectul celor două dosare să fie identic ci este necesar ca în procesul anterior să fi fost tranşată o chestiune care este din nou invocată în noul proces, chiar şi pe cale incidentală sau de excepţie în procesul anterior, cum este cazul cheltuielilor de judecată, care sunt un aspect incidental, iar obiectul principal este diferit în fiecare cauză.

Art. 430 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.“

Faţă de prevederea expresă că hotărârea judecătorească poate statua asupra unui incident, şi să aibă autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, Curtea reţine că acel aspect soluţionat, chiar şi pe cale incidentală, cum sunt cheltuielile de judecată, are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, astfel că nu poate fi repus din nou în discuţie într-un nou proces, nici pe cale principală nici pe cale incidentală, dat fiind că autoritatea de lucru judecat împiedică repunerea în discuţie în orice mod a unei chestiuni deja tranşate, iar această finalitate nu poate fi atinsă decât în cazul unei imposibilităţi absolute, indiferent de mijloacele folosite de parte în noul dosar.

(…)

Prin decizia civilă nr. 458/17.09.2019 (…), Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat în ce priveşte cheltuielile de judecată asupra unui aspect de formă – partea care a pierdut procesul, iar în acest fel a analizat şi existenţa sau inexistenţa culpei procesuale, pentru că pe acest temei se acordă sau nu cheltuieli de judecată.

(…)

Distincţia între cine a câştigat sau a pierdut procesul în dosarul anterior, cum a pierdut procesul sau a fost respins apelul sau cererea pe fond, că nu s-a plătit cauţiunea, că procesul a rămas fără interes, nu poate fi repusă în discuţie, iar instanţa de apel în prezenta cauză a expus argumentele pentru care a reţinut autoritatea de lucru judecat.

(…)

Faptul că art. 453 C.pr.civ. ar institui o condiţie suplimentară atragerii răspunderii, aceea a câştigării procesului, nu înseamnă că se poate rediscuta în prezenta cauză aceaşi chestiune de fond, fără condiţia suplimentară, cât timp chestiune de fond, cu sau fără condiţia suplimentară, a fost deja tranşată. ”

Așadar, deși în primul proces analiza Curții asupra condițiilor răspunderii delictuale s-a limitat la art. 453 Cod proc. civ. dar acordarea cheltuielilor a fost respinsă, în al doilea proces Curtea a considerat că ce este relevant este dispozitivul de respingere, nu și motivele care au stat la bază.

Drept urmare, în situații similare, când de exemplu pârâtul achită pe parcursul procesului datoria și cererea rămâne fără obiect, reclamantul trebuie să nu ceară cheltuieli în acel proces, deoarece formal i se vor respinge, iar o astfel de hotărâre va avea autoritate de lucru judecat într-un eventual nou proces, de solicitare a cheltuielilor pe cale separată.

Av. Cătălin I. Radbâță – RN LEX Litigation & Insolvency – Baroul Brașov

Practician în insolvență – RN LEX IPURL – UNPIR București

Text preluat de pe site-ul: https://www.juridice.ro/769023/curtea-de-apel-cluj-cheltuieli-de-judecata-cand-pierzi-procesul-dar-culpa-apartine-celeilalte-parti-necesitatea-solicitarii-cheltuielilor-doar-pe-cale-separata-imposibilitate-de-a.html