Lipsa calitatii procesuale a executorului judecatoresc in cadrul contestatiei la executare

DECIZIE Nr. 162 din 22 aprilie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a dispoziţiilor art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 314 din 9 mai 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobată prin Legea nr. 742/2001, excepţie ridicată de reprezentantul Societăţii Comerciale "Dupress" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.094/COM/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, în ceea ce priveşte art. 399 din Codul de procedură civilă, şi ca fiind neîntemeiată, în privinţa Legii nr. 295/2002 şi a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.094/COM/2002, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, a Legii nr. 295/2002 şi a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, excepţie ridicată de reprezentantul Societăţii Comerciale "Dupress" - S.R.L. din Oradea într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale prin omisiune, întrucât nu se prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul procesului de contestaţie la executare, a executorului judecătoresc, acesta situându-se astfel mai presus de lege, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie. Legea nr. 295/2002 este considerată neconstituţională în ansamblu, deoarece creează privilegii pentru creditor şi îngrădeşte exerciţiul dreptului la apărare al debitorului, încălcând prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie. Dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 încalcă, în opinia autorului excepţiei, principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin faptul că în cazul cererilor pentru emiterea somaţiei de plată prevede taxa judiciară de timbru în suma fixă de 300.000 lei, deşi pentru celelalte litigii cu obiect evaluabil în bani se stabileşte plata taxelor judiciare de timbru în raport cu valoarea obiectului cauzei.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 295/2002 este neîntemeiată. Pe de o parte, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 252/2002 s-a stabilit că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, iar pe de altă parte, "prin această procedură a somaţiei de plată s-a urmărit rezolvarea cu celeritate a unor litigii comerciale în situaţia în care obiectul litigiului nu comportă discuţii, creanţa creditorului fiind certă, lichidă şi exigibilă." Instanţa consideră că excepţia este neîntemeiată şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, întrucât acestea nu-l favorizează pe creditor într-un mod care ar încălca principiul egalităţii în drepturi, deoarece prin instituirea taxei fixe legiuitorul urmăreşte, de asemenea, rezolvarea cu celeritate a acestui tip de litigii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. Asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, stabilind că dispoziţiile acestei ordonanţe nu creează discriminări între cetăţeni pe criteriile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, nici dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 nu creează privilegii sau discriminări. Prin instituirea acestei taxe fixe legiuitorul a urmărit să pună la îndemâna creditorilor o procedură accesibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei îl constituie următoarele dispoziţii legale:
- Art. 399 din Codul de procedură civilă, care reglementează dreptul persoanelor interesate de a face contestaţie împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva oricărui act de executare ori pentru lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu;
- Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002;
- cu privire la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, cu toate că atât autorul excepţiei, cât şi instanţa judecătorească menţionează acest text drept obiect al excepţiei, în realitate critica de neconstituţionalitate vizează art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, text introdus prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001. Acest text are următorul conţinut: "Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]
o^1) cereri pentru emiterea somaţiei de plată 300.000 lei;".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 24, care au următorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură civilă, nu se poate reţine neconstituţionalitatea prin omisiune, deoarece Curtea Constituţională are competenţa să se pronunţe numai asupra constituţionalităţii unui text de lege existent. Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului."
Pe de altă parte, critica de neconstituţionalitate cu privire la art. 399 din Codul de procedură civilă nu poate fi primită, deoarece în cadrul executării silite, ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii şi, în consecinţă, nu are calitatea de parte în proces şi nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calităţi a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că "organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege."
II. Referitor la critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, Curtea reţine că, deşi prin această lege s-au adus unele modificări şi completări ordonanţei, esenţa prevederilor care sunt criticate de autorul excepţiei se regăseşte în actul normativ de bază, care este Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Atât această ordonanţă în ansamblul său, cât şi diferite dispoziţii ale sale au fost supuse controlului de constituţionalitate în numeroase cazuri, Curtea Constituţională reţinând de fiecare dată că dispoziţiile ordonanţei nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nu îngrădeşte nici exerciţiul dreptului la apărare pentru vreuna dintre părţile implicate în litigiu. În acest sens Curtea a statuat, spre exemplu, prin Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, sau prin Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002.
III. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cuantumul acestor taxe este stabilit în mod diferit, în raport cu obiectul acţiunilor sau al cererilor, prin sume fixe în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani şi prin cote procentuale aplicate la valoarea obiectului cererii, când acesta este evaluabil în bani. Stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Totodată Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de reprezentantul Societăţii Comerciale "Dupress" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.094/COM/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a dispoziţiilor art. 3 lit. o^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mădălina Ştefania Diaconu

---------------

RIL promovat. Competenta de judecata in materia cecului

Laura Codruta Kovesi, Procurorul General al Romaniei, a promovat recurs in interesul legii in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor legale privind competenta instantei penale investite cu judecarea infractiunilor reglementate de Legea nr. 59/1934 privind cecul, cu modificarile ulterioare, de a solutiona actiunea civila alaturata celei penale.

Orientarile jurisprudentei:

1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a considerat ca actiunea civila nu este admisibila in fata instantei penale intrucat, pe de o parte, infractiunile prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 sunt infractiuni de pericol si, ca atare, nu au aptitudinea de a produce un prejudiciu material, iar, pe de alta parte, cecul, chiar refuzat la plata, constituie titlu executoriu. Prin urmare, in cauzele avand ca obiect infractiunile reglementate de Legea nr. 59/1934 instantele, folosind aceeasi motivare, fie au respins ca inadmisibila ori neintemeiata actiunea civila alaturata celei penale, fie au lasat nesolutionata latura civila ori au constatat ca partea civila nu prezinta calitate procesuala pasiva.

2. Alte instante au apreciat ca este admisibila alaturarea actiunii civile celei penale, deoarece in asemenea situatii sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale.Opinia Procurorului General este in sensul primei orientari.

Recurs in interesul legii promovat: Investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si a cecului

Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a inaintat, marti 10 iunie 2008, un recurs in interesul legii care vizeaza inexistenta unui punct de vedere unitar in ceea ce priveste investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului.

In recursul in interesul legii inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Procurorul general a constat ca, in practica instantelor de judecata, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 3741 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 459/2006, raportate la prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin si ale art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, referitor la investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului.

I. Unele instante au considerat ca pentru a fi puse in executare, cambia, biletul la ordin si cecul, chiar daca legea le recunoaste calitatea de titluri executorii, trebuie investite cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.1 din Codul de procedura civila. In argumentarea acestui punct de vedere au fost invocate dispozitiile art. 374 alin.1 din acelasi cod, potrivit carora hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie.Totodata, s-a facut trimitere si la prevederile art. 376 alin.1 din Codul de procedura civila, conform carora se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.1, hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.S-a apreciat ca punerea in executare a titlurilor comerciale de valoare din categoria carora fac parte cambia, biletul la ordin si cecul, este reglementata de norme speciale, care impun investirea acestora cu formula executorie, prin derogare de la prevederile art. 3741 din Codul de procedura civila.

Astfel, cambia si biletul la ordin, desi au valoare de titluri executorii, este necesara investirea acestora cu formula executorie, in conditiile in care art. 61 alin.3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, prin raportare la art. 106 alin.1 din acelasi act normativ, prevede in mod expres ca judecatoria este competenta pentru a investi aceste inscrisuri cu formula executorie.In acelasi sens, se stipuleaza si prin pct. 320 lit.c din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, aprobata si modificata prin Legea nr. 83/1994.De asemenea, art. 53 alin.3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, actualizata prin Legea nr. 83/1994, precizeaza ca judecatoria este competenta sa investeasca cecul cu formula executorie.

II. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca nu este necesara investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului, cu motivarea ca art. 3741din Codul de procedura civila prevede , in mod expres, ca inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie. Opinia Procurorului generalProcurorul general Kovesi considera ca acest ultim punct de vedere este in conformitate cu litera si spiritul legii. Argumentele Procurorului general Potrivit dispozitiilor art. 374 alin.1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, „Hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.1, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie ”.Corelativ, in art. 376 alin.1 din acelasi cod, s-a reglementat ca „se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin.(1), hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.”Alin.1 al art. 374 a fost modificat in partea lui introductiva, prin inlocuirea formularii „nicio hotarare judecatoreasca nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie (…)”, cu noua formulare „hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie (…)”, precum si in partea lui finala, prin introducerea intre titlurile executorii ce se executa fara investirea cu formula executorie si a unor inscrisuri prevazute de lege, altele decat incheierile executorii, de hotararile executorii provizorii si de alte hotarari prevazute de lege.Se poate observa deci, ca noul text are semnificatia de a preciza ca formalitatea investirii cu formula executorie este necesara pentru orice titlu care se pune in executare, indiferent ca este vorba de o hotarare judecatoreasca sau alt inscris constatator al creantei.Dar, asa cum s-a prevazut prin insesi dispozitiile art. 374 alin.1 din Codul de procedura civila, de la aceasta regula au fost stabilite anumite exceptii, care se refera la incheierile executorii, hotararile executorii provizorii, precum si la alte hotarari ori inscrisuri determinate de lege.Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, aceste inscrisuri se pun in executare fara investirea cu formula executorie.Totodata, aceste dispozitii legale trebuie coroborate cu cele ale art. 3741, introdus prin art.I pct.16 din Legea nr. 459/2006, unde legiuitorul prevede in mod expres ca: „inscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu sunt puse in executare fara investirea cu formula executorie”.Acest text de lege stabileste in claris ca toate inscrisurile carora legea le confera caracterul de titlu executoriu se valorifica fara a se mai impune formalitatea investirii cu formula executorie.In consecinta, cambia, biletul la ordin si cecul, ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, se pun in executare fara investirea lor cu formula executorie.Astfel, potrivit art. 61 alin.1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, cu modificarile ulterioare, „cambia are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, stabilite conform art. 53, 54 si 57”.Totodata, prin art. 106 din acest act normativ, acest caracter este atribuit, in egala masura si biletului la ordin, caruia ii sunt aplicabile dispozitiile relative la cambie in masura in care acestea nu sunt incompatibile cu natura lui.Prin urmare, art. 61 alin.1 din Legea nr. 58/1934 recunoaste caracterul de titlu executoriu atat cambiei, cat si biletului la ordin.In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 320 lit.a din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, aprobata si modificata prin Legea nr. 83/1994, conform carora „Cambia are valoarea unui titlu executoriu pentru suma inscrisa pe titlu impreuna cu dobanda (daca aceasta a fost stipulata), pentru dobanda legala calculata cu incepere de la data scadentei, pentru cheltuielile de protest si cheltuielile pentru incunostintare (notificare), precum si pentru alte cheltuieli justificate”.Totodata, caracterul de titlu executoriu este recunoscut si cecului prin art. 53 alin.1 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile ulterioare, potrivit caruia: „Cecul are valoare de titlu executor pentru capital si accesorii, stabilite conform art. 48 si 49”.Cum in raport de aceste reglementari, cambia, biletul la ordin si cecul, sunt titluri executorii, se impune sa se considere ca prin prevederile cuprinse in art. 3741 din Codul de procedura civila, legiuitorul a dorit ca aceste inscrisuri sa se execute fara formula executorie.

Prin urmare, fata de modificarile aduse Codului de procedura civila, prin Legea nr. 459/2006, avand in vedere si dispozitiile art. 3741 nou introduse, norma juridica inserata in art. 61 alin.3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, in pct. 320 lit.d din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit, cu cambii si bilete la ordin, precum si in art. 53 alin.3 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, referitor la competenta stabilita in sarcina judecatoriilor de a investi cambia, biletul la ordin si cecul, cu formula executorie, prevazut de art. 269 din Codul de procedura civila, a devenit caduca.in plus, normele respective nu contin o prevedere imperativa, in sensul investirii cambiilor, biletelor la ordin si cecului cu formula executorie, stabilind doar instanta competenta pentru a efectua aceasta operatiune juridica.Or, conditiile de fond pentru investirea cu formula executorie si cazurile in care este necesara aceasta investire in vederea executarii silite sunt prevazute in Codul de procedura civila care, in noua reglementare excepteaza in mod expres de la investire, inscrisurile carora legea le recunoaste valoarea de titluri executorii.De altfel, formalitatea investirii cu formula executorie are ca efect doar confirmarea faptului ca titlul respectiv este susceptibil de a fi pus in executare silita, precum si inexistenta formala a eventualelor evenimente suspensive de executare silita. Dar, in cazul biletului la ordin, cambiilor si cecului, formula executorie este o simpla formalitate, deoarece in esenta lor, aceste titluri sunt titluri de creanta, intotdeauna susceptibile de a fi puse in executare silita, iar investirea lor cu formula executorie nu poate fi conditionata de existenta unui eventual eveniment suspensiv de executare silita, astfel de aspecte procesuale putand fi valorificate doar in procedura opozitiei la executare.Pe de alta parte, calificarea ca norma speciala a dispozitiilor art. 61 alin.3 din Legea nr. 58/1934, ale pct. 320 lit.d din Norma-cadru nr. 6/1994 si ale art. 53 alin.3 din Legea nr. 59/1934, se impunea instantelor sub aspectul raportului dintre norma generala si cea speciala, redat in adagiul „specialia generalibus derogant”, numai sub imperiul legii vechi de procedura.Aceasta intrucat, interpretarea coroborata a textelor art. 374 si 376, in redactarea anterioara modificarilor Codului de procedura civila prin Legea nr. 459/2006, conduce peremptoriu la concluzia conform careia investirea cu formula executorie era conditia necesara pentru ca atat hotararile, cat si inscrisurile sa poata fi puse in executare.Doar in contextul acestor texte, in redactarea anterioara Legii nr. 459/2006, dispozitiile din Legea nr. 58/1934 si Legea nr. 59/1934, referitoare la investirea cu formula executorie a cambiei, biletului la ordin si cecului, aveau caracterul unor norme speciale.Acest caracter a fost insa inlaturat, atunci cand, adoptandu-se Legea nr. 459/2006, printr-un articol separat, respectiv, art. 3741 din Codul de procedura civila, legiuitorul a inteles sa confere un regim juridic distinct inscrisurilor carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu, in cazul acestora, punerea in executare fiind ingaduita fara investirea cu formula executorie.In prezenta unei astfel de dispozitii exprese, orice alte reglementari relative la reguli privind investirea cu formula executorie sunt lipsite de continutul lor special, deoarece regula din norma generala inlatura formalitatea investirii, deci obiectul exceptiei din norma speciala.La aceasta concluzie se ajunge si din interpretarea istorico-teleologica a dispozitiilor legale invocate, avand in vedere finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea acestor modificari, respectiv simplificarea procedurilor de executare, prin inlaturarea unor formalitati excesive, tendinta in dreptul european contemporan, finalitate ce se desprinde din ansamblul modificarilor intervenite in materia executarii silite prin Legea nr. 459/2006, dar si din coroborarea acestei interpretari cu principiul „actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat”.O atare finalitate se impune a fi acceptata nu numai in cazul cambiei, biletului la ordin si cecului, ci si in cazul contractului de credit bancar si a inscrisurilor autentice notariale. De altfel, acestea din urma, ca o consecinta a modificarii prevederilor art. 376 din Codul de procedura civila, nu mai sunt enumerate printre hotararile si inscrisurile supuse investirii cu formula executorie, intrucat, constatand creante certe si lichide au puterea unui titlu executoriu la data exigibilitatii lor (art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, cu modificarile ulterioare), astfel ca aceste titluri nu mai trebuie investite cu formula executorie.Prin urmare, inscrisurile enumerate, care constata o obligatie baneasca certa, lichida si exigibila sunt puse in executare silita prin cererea adresata direct executorului judecatoresc, fara a mai fi necesara parcurgerea procedurii judiciare necontencioase de investire cu formula executorie.

Norma tehnica nr. 4/2008 privind cecul si Norma tehnica nr. 5/2008 privind cambia si biletul la ordin.

In Monitorul Oficial, partea I, nr. 500 din 3 iulie 2008, au fost publicate Norma tehnica nr. 4/2008 privind cecul si Norma tehnica nr. 5/2008 privind cambia si biletul la ordin.Aceste Norme au fost elaborate ca urmare a recentelor modificari legislative intervenite in legislatia privind cecul, cambia si biletul la ordin.Norma nr. 4/2008 stabileste conditiile tehnice ce trebuie indeplinite de instrumentul de plata - cec.Astfel, pe langa stabilirea caracteristicilor de securitate ale cecului, sunt descrise urmatoarele categorii de cecuri: cecul certificat, cecul barat, cecul barat special, cecul circular, cecul de calatorie.In ceea ce priveste cambia si biletul la ordin, sunt stipulate dispozitii privitoare la rubricile care se regasesc pe acestea si se stabileste ca nicio mentiune nu se va afla la o distanta mai mica de 3 mm de oricare dintre marginile titlurilor de credit.De asemenea, pana la data de 31 august 2008 inclusiv, Banca Nationala a Romaniei si institutiile de credit vor putea elibera clientilor lor atat formulare de noua norma tehnica, cat si formulare prevazute de Normele tehnice nr. 10/1994 privind cambia si biletul la ordin.

Modificarile privind cecul, cambia si biletul la ordin

Senatul a adoptat, marti, legile de aprobare a Ordonantelor de urgenta nr. 38 si 39 din 2008, care au introdus posibilitatea procesarii automate a cecul, cambiei si biletului la ordin, pe langa procesarea manuala.
In forma adoptata de senatori, legile de aprobare nu au adus schimbari ale prevederilor OUG nr. 38/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 59/1934 asupra cecului si ale OUG nr. 39/2008 modificarea si completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin. Acestea vor fi trimise pentru dezbatere, la Camera deputatilor, in calitate de for decizional. Actele normative emise de Guvern au adus completari care sa permita si procesarea automata a cecurilor, a cambiilor si a biletelor la ordin, pe langa procesarea manuala. Astfel, printre prevederile introduse se numara si reglementarea trunchierii, adica prezentarea electronica la plata a cecului, cambiei si biletului la ordin. Totodata, a fost definit mai clar cuprinsul semnaturilor deoarece sintagma "numele si prenumele sau firma celui care se obliga" era prea generala si nu corespundea cerintelor institutiilor de credit care proceseaza aceste instrumente. Aceasta modificare consfinteste ceea ce a fost agreat de utilizatorii de instrumente de debit de-a lungul timpului, fiind precizata cerinta privind "semnatura olografa a persoanei". OUG nr. 38/2008 elimina posibilitatea de postdatare, respectiv prezentarea la plata a unui cec care are completata o data a emiterii ulterioara datei prezentarii, deoarece, in acest caz, se asimileaza data emiterii cu o asa zisa „data a scadentei”, in conditiile in care cecul este un instrument de plata la vedere. In plus, actele normative emise de Guvern prevad eliminarea foii de prelungire (n.r. allonge) pe care se puteau inscrie girurile sau avalurile, pentru a nu fi necesara captarea si transmiterea, prin trunchiere, a imaginii acesteia, pe langa imaginea instrumentului de plata. Au fost eliminate, totodata, si referirile la verso-ul instrumentelor. In cazul procesarii centralizate electronice a instrumentelor de plata de debit de catre institutiile de credit, diferentierea termenlor de prezentare la plata a cecurilor in functie de locul emiterii si de locul platii, nu isi mai gaseste aplicabilitatea, astfel ca OUG nr.38/2008 a stabilit un termen de prezentare la plata unitar, de 15 zile. Prin noile reglementari, institutiile de credit nu sunt obligate sa aplice trunchierea, putand recurge la aceasta posibilitate de procesare numai daca au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale, multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plati. Astfel, trunchierea nu este obligatorie si nu produce efecte decat daca este agreata in mod formal de institutiile de credit implicate. Actele normative ale Guvernului prevad ca transmiterea informatiilor de plata si a imaginii intrumentelor de plata sa se realizeze astfel incat sa se asigure autenticitatea si integritatea, pentru a se elimina riscul de frauda prin modificarea continutului acestora.

    Infracţiunea cu cecuri prev.de art.84 din Legea nr:59/1934

    - articol publicat la data de 03.06.2008, sub imperiul vechiului Cod penal din 1968 -

 

A. Conţinutul infracţiunilor prev.de art.84 din Legea nr.59/1934:
În perioada interbelică a existat tendinţa de a se reglementa pe plan european utilizarea cecului, fiind adoptate legi în acest sens în mai multe ţări.
În România a fost adoptată Legea nr.59/934 asupra cecului, care era aproape identică cu legea similară din Italia. În această lege se reglementează aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, transmiterea cecului, avalul, plata, regresul în cazul neplăţii, anularea şi înlocuirea, prescripţia şi infracţiunile care au legătură cu folosirea cecului.
Infracţiunile sunt grupate în art.84 din Legea nr.59/1934 care prevede că:

„Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pînă la 1 an, afară de cazul cînd faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă:
1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea trasului.2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiei ultimului alineat al art. 6.
Dacă în cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3 de mai sus, emitentul procura trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului, pedeapsa se reduce la jumătate. Cînd emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”.

Elementele esenţiale la care se face referire constau în denumirea de cec trecută în însuşi titlul textului; ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei şi locului emiterii; numele şi prenumele, firma şi semnătura celui care se obligă. Ultimul alineat din art.6 se referă la faptul că „cecul nu poate fi tras pentru contul unui terţ”.
În esenţă infracţiunile constau în: emiterea cecului fără să fi avut autorizarea trasului, emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis în favoare atrăgătorului.

Modul realizării incriminării demonstrează că prin infracţiunile respective încearcă să se prevină emiterea cecurilor fără provizia necesară în contul bancar, sau completat în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.
Infracţiunea respectivă nu a fost abrogată în mod expres şi este asemănătoare cu infracţiunea prev.de art.215 alin.4 Cod penal. Între ele există însă şi unele deosebiri, astfel încât este important să se stabilească în care text se va încadra fiecare faptă.

B: Evoluţia practicii judiciare cu privire la infracţiunea prev. de art.84 alin.1 din Legea nr.59/1934
Înainte de introducerea art.215 alin.4 Cod penal, unele instanţe au apreciat că sunt aplicabile prev.art.84 alin.1 din Legea nr.59/1934, în concurs cu art.215 alin.1 şi 3 Cod penal.
Altă instanţă a stabilit că infracţiunile prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934 au fost abrogate implicit sub dublu aspect, din care primul se referă la faptul că articolul respectiv prevedea două pedepse principale cumulative (amenda şi închisoarea), spre deosebire de sistemul penal actual care prevede întrun mod alternativ una sau alta din aceste pedepse. Al doilea motiv a fost considerat acela al incriminării aceleaşi activităţi infracţionale de art.215 alin.4 Cod penal, care ar fi absorbit deci o parte din infracţiunile prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934. Parchetul a declarat apel, apoi recurs împotriva sentinţei respective, însă soluţia a fost menţinută de tribunal şi de curtea de apel.
Controversele referitoare la încadrarea juridică au existat şi la instanţe de nivele diferite, schimbându-se uneori încadrarea juridică sub aspectul eventualei abrogări a infracţiunii prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 . Astfel, tribunalul şi curtea de apel au considerat că emiterea cecurilor fără acoperire constituie infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din legea nr.59/1934 în concurs cu infracţiunea prev. de art.282 Cod penal.

ICCJ a înlăturat prevederile referitoare la infracţiunea respectivă, stabilind că sunt incidente numai prevederile art.282 alin.1 şi 2 Cod penal.
Ca urmare a neacceptării de unele instanţe a existenţei infracţiunilor prevăzute de Legea nr.59/1934 , s-a dat numeroase soluţii de neurmărire penală în cauze de acest gen, cu motivarea că „emitentul cecului spera doar să fie alimentat contul în perioada următoare”, sau că, „îi comunicase beneficiarului că nu are disponibil în cont.”
În majoritatea soluţiilor de acest gen nu s-a avut în vedere alternativa reţinerii infracţiunilor prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, care nu este condiţionată de intenţia obţinerii unui câştig sau de neonorarea filei cec, având mai puţine cerinţe decât infracţiunea prev.de art.215 alin.4 Cod penal.
Instanţele au pronunţat uneori achitări pentru infracţiunea respectivă, motivându-se că prevederile art.84 din legea nr.59/1934 sunt abrogate implicit, datorită modului de sancţionare penală cu pedepse principale cumulative cât şi a modului diferit în care aceste fapte au fost incriminate în actualul Cod penal.
Aceste instanţe, inclusiv ICCJ au adoptat însă hotărâri de condamnare pentru infracţiuni prevăzute de art।83 din Legea nr।59/1934.

C. Opinii contradictorii privind infracţiunea prev.de ar.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934
Doctrina prezintă opinii la fel de contradictorii, susţinându-se uneori că între art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 şi art.215 alin.4 Cod penal există un concurs de texte, dar întrucât legea cecului prevede că dispoziţiile sale nu sunt aplicabile în caz de delict sancţionat cu pedeapsă mai mare, sunt incidente numai prev.art.215 alin.4 Cod penal.

Întro altă opinie se susţine că art.553 din Codul penal Carol al II-lea a abrogat infracţiunea prev.de art.84 din legea nr.59/1934 în limita scopului (folos material injust şi a cauzării unei pagube), dar nu contrazice articolul respectiv cu privire la emiterea cecului fără autorizaţie sau fără elemente esenţiale. Se apreciază că numai în aceste situaţii se poate aplica legea specială, pedeapsa fiind de la 6 luni la 1 an. Se concluzionează că ori de câte ori elementele de fapt se circumscriu laturii obiective ale infracţiunii din Codul penal Carol al II-lea şi mai ales actualului Cod penal, se va aplica textul legii generale. Pentru situaţii nereglementate aici cum ar fi emiterea cecului fără elemente esenţiale, se vor putea aplica prev.art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, raportat la art.84 alin.1 pct.1,2,3 sau 4 din Legea nr.59/1934.
Examinarea atenta a textelor legale apărute succesiv şi interpretarea corectă a principiilor referitoare la abrogarea expresivă sau tacită, demonstrează însă că este în vigoare infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din legea nr:59/1934.
Pentru susţinerea acestei opinii este relevant faptul că infracţiunea prevăzută de legea cecului est în pericol, întrucât nu necesită producerea unor consecinţe patrimoniale. Ea protejează numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile efectuate cu cecuri, pentru a asigura credibilitatea acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relaţiile comerciale. Precizările din ultima parte a alineatului 2 din acelaşi articol justifică această opinie întrucât fapta este pedepsită cu jumătate din cuantumul pedepsei chiar dacă „emitentul procură trasului disponibilul necesar înainte de prezentarea cecului”. În această alternativă beneficiarul nu suferă nicio pagubă, dar fapta este considerată totuşi infracţiune. Ultima parte al aceluiaşi text nu determină o altă interpretare , deşi prevede clauza apărării de pedeapsă „când emiterea cecului se datorează uni fapt scuzabil”. Această alternativă se referă de fapt numai la latura subiectivă, în sensul că emitentul este în eroare cu privire la disponibilităţile din contul său, din cauza efectuării succesive a mai multor plăţi sau a unor popriri făcute de bancă fără ştirea lui.
Includerea unor incriminări în codurile penale în anul 1937 şi anul 1996 nu justifică abrogarea infracţiunii iniţiale, întrucât cele ulterioare sunt infracţiuni de rezultat , cu alte elemente în latura subiectivă şi în latura obiectivă, constând în scopul de a obţine un folos material injust şi respectiv de a cauza o pagubă posesorului cecului. Sancţionarea mai severă a acestor infracţiuni îndeplineşte condiţia permisă de art.84. alin1, unde se prevede că dacă faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare se aplică acea pedeapsă. În această alternativă, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.84 pct.1 alin.2 din legea 59/1934 sunt absorbite de infracţiunea prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal.
Nu se poate invoca nici faptul că infracţiunea prevăzută de art.84 pct.2 din legea nr.59/1934 a fost abrogată de art,601 alin.2 pct.9 din Codul penal din 1937, în care se face referire la abrogarea dispoziţiilor din legile speciale cu caracter penal care sunt în contradicţie cu dispoziţiile acelui cod, pentru că între cele două reglementări existau diferenţieri care le permiteau coexistenţa şi aplicabilitatea în funcţie de particularităţile fiecărei fapte.
Nu reprezintă un impediment nici faptul că legea nr.59/1934 prevedea cumulativ pedeapsa închisorii şi a amenzii, întrucât art.601 alin.3 din Codul penal din 1937 a stabilit că sancţiunile se execută după normele pedepselor echivalente în acel cod. Totodată, decretul nr:544/1953 a stabilit că se abrogă acele dispoziţii din codul penal şi din celelalte legi, care prevăd pedeapsa cu amendă corecţională, dacă această pedeapsă este cumulativă cu o pedeapsă privativă de libertate.
Un alt argument îl reprezintă faptul că Legea nr:59/1934 a fost modificată de mai multe ori, fără să se facă referire la art.84 alin.1 pct.2, deşi legiuitorul avea interesul şi prilejul să reglementeze explicit abrogarea unei prevederi legale de natură penală, dacă aprecia că aceasta este insuficientă.
Abrogarea acelui text de lege ar fi lăsat fără sancţiune faptele care ar eluda spiritul şi litera Legii nr.59/1934, întrucât cecul se bazează pe premisa existenţei disponibilului în contul bancar în momentul emiterii lui.
În doctrină se arată că activitatea de aplicare a dreptului vizează restabilirea ordinii de drept şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare celor care au încălcat-o.
Una din fazele judiciare a aplicării dreptului o constituie interpretarea textului în care a fost fixată norma juridică, astfel încât prin forma propoziţională să fie identificat unicul înţeles voit de legiuitor.
Prevederile art.3 alin.2 din legea nr.59/1934 sunt imperative sub aspectul condiţiilor emiterii cecului, stabilind că operaţiunea poate fi făcută numai dacă trăgătorul are disponibil în cont. Această cerinţă nu poate fi eludată prin acordul părţilor , pentru că norma legală este imperativă, iar cecul nu reprezintă un instrument de garantare a creanţelor şi nu este lăsat conţinutul său la latitudinea părţilor, ca în cazul altor acte juridice. Dacă părţile convin să accepte tranzacţia în alte condiţii decât cele stabilite de Legea nr.59/1934, au la dispoziţie varianta utilizării biletului la ordin, care nu prezintă restricţii legale sub aspectul preconstituirii provizionului.

RIL admis. Obiectul plangerii impotriva masurii luate de procuror

In Monitorul Oficial nr. 283 din 11 aprilie 2008, a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. LVII(57) din 24 septembrie 2007.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata in vederea examinarii recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in legatura cu problema daca este admisibila plangerea formulata impotriva altor masuri si acte ale procurorului decat cele de netrimitere in judecata.Data fiind practica neunitara a instantelor in aceasta materie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca au interpretat si aplicat corect legea acele instante care s-au pronuntat in sensul ca, in afara de rezolutiile sau ordonantele de netrimitere in judecata, la care se face referire prin art. 2781 din Codul de procedura penala, nicio alta masura luata de procuror si niciun act efectuat de acesta sau din dispozitia sa nu poate face obiectul plangerii la judecator.S-a considerat ca in astfel de situatii obiectul plangerii nu poate privi decat rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau in ordonanta ori rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale.Asadar, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca plangerea indreptata impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori in baza dispozitiilor date de acesta, altele decat rezolutiile sau ordonantele procurorului de netrimitere in judecata, reglementate de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedura penala, este inadmisibila.