Actualitatea temei abordate în prezenta disertatie este determinată de faptul că, în ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund şi tragic al lumii contemporane, în condiţiile în care, anual, miliarde de dolari şi sute de mii de oameni sunt antrenaţi în acest mariaj al morţii, numit „Traficul şi consumul ilicit de droguri”.
Această realitate a morţii albe, a devenit tot mai ameninţătoare şi pentru România care, dacă la începutul anilor 1990, când s-a prefigurat ruta balcanică a traficului de droguri, era o ţară eminamente de tranzit, în ultimii ani s-a dezvoltat mult prea rapid o piaţă profitabilă de desfacere a stupefiantelor.
....................
De asemenea, actualitatea prezentei teme este în mare măsură determinată şi de faptul că, de cele mai multe ori conducătorii şi membrii structurilor criminale în domeniu sunt persoane cunoscute, însă lipsa unui material probator suficient, mai ales în cazul traficanţilor, dealerilor, nu permite tragerea lor la răspunderea penală.
În acest context se înscrie şi Legea nr. 143/2000, pe care am analizat-o în cuprinsul acestei lucrari de disertatie.
Structura materială a lucrării cuprinde: introducerea, 12 capitole, structurate pe subcapitole, concluzii, jurisprudenţă şi bibliografia ce conţine 15 surse.
Consideraţii generale asupra traficului de droguri
Indiferent cum este denumită, „moartea albă”, „beţia albă”, „crack”, „iarbă”, „aurul alb”, etc., „drogurile” reprezintă orice substanţe utilizate în terapeutică, datorită unor proprietăţi curative, dar al căror efecte sunt nocive pentru organism dacă sunt administrate sau consumate în mod haotic, fără măsură şi mai ales fără o supraveghere competentă, având ca prim efect „dependenţa”.
Cuvântul „drog” este de origine olandeză, această ţară fiind recunoscută pentru cadrul juridic lejer ce reglementează acest domeniu, şi nu numai. În vorbirea curentă „drogurile” desemnează produsele şi substanţele stupefiante ori toxice supuse unui regim special de autorizare de către autorităţi şi interzise la deţinere de către alte persoane de cât cele prevăzute sau autorizate de legislaţie.
Din punct de vedere strict farmaceutic, se înţelege materia primă de origine vegetală, minerală sau animală ce serveşte la prepararea anumitor medicamente ori substanţe ce inhibă centrii nervoşi, producând o stare de inerţie fizică şi psihică.
Organismele internaţionale au definit „stupefiantele” ca fiind substanţele chimice absorbite ori ingerate de organismul uman care generează schimbări în starea emoţională, comportamentală şi funcţională a individului. Această definiţie este foarte generoasă în spectrul de substanţe incluse în categoria stupefiantelor chiar dacă unele nu s-ar încadra în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie menţionat că o mare parte din produsele farmaceutice indispensabile în tratarea bolilor şi afecţiunilor curente sunt incluse în categoria „drogurilor” datorită componentelor, însă dozajul şi administrarea lor corectă duce la efecte curative, şi nicidecum la cele nocive.
În ciuda micilor diferenţe doctrinare, termenul de „drog”, în prezenta lucrare de disertaţie, trebuie înţeles în sensul de „stupefiant”, „produse ori substanţe toxice sau stupefiante”, „substanţe psihotrope”, „substanţe halucinogene”.
Ca fenomen direct legat de „droguri” este acela al abuzului de stupefiante, adică consumul abuziv ori în scop nemedical (autoadministrarea) a substanţelor şi produselor mai sus menţionate care are ca efect principal dependenţa fizică şi psihică a consumatorului şi tulburări grave ale activităţii mentale, perceptive sau comportamentale, fie sub forma euforiei (senzaţii de bună dispoziţie lipsite de orice influenţe exterioare), fie sub forma halucinaţiilor (percepţii senzoriale ce nu corespund realităţii obiective).
Farmacodependenţa sau toxicomania se manifestă printr-o stare fizică sau psihică rezultată din interacţionarea organismului cu o substanţă de tip medicamentos, caracterizată prin modificări de ordin comportamental şi perceptiv (sevraj), determinând consumarea de substanţe stupefiante atunci când cele aflate deja în sânge îşi pierd calităţile pentru a înlătura durerile şi celelalte efecte produse de lipsa drogurilor din organism. Toxicomania este în strânsă legătură cu toleranţa organismului fiecărui consumator la aceste substanţe, adică gradul de sensibilitate şi interacţiune dintre sistemul nervos central şi periferic al omului şi substanţele ingerate, materializându-se, de obicei, în dorinţa de mărire a dozei de substanţe stupefiante. De asemenea, toleranţa se manifestă şi prin capacitatea unui individ de a consuma alte tipuri de droguri decât cele cu care este obişnuit.
Totuşi, în conformitate cu reglementările interne şi internaţionale, prin substanţe stupefiante trebuie să înţelegem numai acele droguri care sunt supuse controlului legislativ prin convenţii şi tratate mondiale, adică totalitatea substanţelor şi produselor care prin natura lor nocivă sunt interzise la consum dacă acest lucru nu se efectuează într-un cadru medical.
Este de remarcat faptul că toate substanţele medicamentoase şi stupefiante sunt catalogate în nomenclatorul medicamentelor sub denumirea chimică care indică cu precizie compoziţia chimică şi facilitează identificarea lui indiferent de denumirea comercială pe care o poartă. Astfel legislaţiile fiecărei ţări prevăd obligativitatea denumirii substanţei din punct de vedere chimic şi înscrierea lui în nomenclatorul medicamentelor. Acest nomenclator conţine pe lângă denumirea chimică anumite date de identificare fizică (miros, culoare, stare de agregare, reacţii, etc.) dar şi formele ori denumirile comerciale ale acestei substanţe. În ciuda acestui sistem bine pus la punct, multe stupefiante poartă nume ce derivă din denumirea botanică a speciei de plante din care au fost extrase, neoferind nici-un fel de detaliu asupra structurii chimice. Pe de altă parte, producătorul acestor substanţe ori amestecuri de substanţe printre care şi cele stupefiante prezintă respectivul produs sub o denumire comercială care nu are nimic în comun cu denumirea chimică. Astfel este posibil ca acelaşi produs să aibă denumiri diferite în funcţie de producător, sau chiar mai divers, în funcţie de numele dat de consumatori ori traficanţi (morfina-juice).
Organizaţia Naţiunilor Unite a pus la punct un repertoriu multilingvistic privind stupefiantele care însă datorită dinamicii stupefiantelor, mai ales a celor de sinteză, nu mai este de actualitate. În aceeaşi ordine de idei, Organizaţia mondială a Sănătăţii a stabilit un set de denumiri comune, generice, obligând fiecare producător să folosească noile denumiri în promovarea produselor proprii.
De origine vegetală, în principal, ori sintetică, psihotropele pot fi definite ca fiind substanţe capabile să influenţeze activ psihicul şi comportamentul uman, a căror farmacodinamică implică efecte pronunţate asupra proceselor mentale şi emoţionale.
CAPITOLUL I
Noţiuni :
Drogurile, produsele şi substanţele stupefiante sau toxice sunt în general dăunătoare omului, aşa încât sănătatea publică, într-o societate democratică, constituie un aspect important al vieţii sociale, deoarece de aceasta depinde însăşi existenţa omenirii.
...............................
În acest sens, Legea nr.143/2000, art.2, a reglementat traficul de droguri, care constă în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc.
În alin.2 al aceluiaşi articol se arată că, dacă faptele prevăzute la anin.1 şi enumerate mai sus au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa aplicată este mai mare.
Trebuie remarcat faptul că, în cuprinsul art.2 din Legea nr.143/2000, legiuitorul face distincţie intre două infracţiuni de sine stătătoare, şi anume:
- traficul de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 şi
- traficul de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.2 din lege.
Cu toate acestea în doctrina se consideră că art.2 din Legea 143/2000 reglementează două infracţiuni diferite, şi nu o infracţiune în formă tip şi o formă agravată a infracţiunii prevăzute la alin.1 din lege, deoarece există o diferenţă semnificativă între aceste infracţiuni, în special în privinţa obiectului material, dar şi în privinţa tratamentului sancţionator, care este mult mai sever în cazul celei de a doua.
Potrivit art.1 lit.c din Legea nr.143/2000, drogurile de mare risc sunt drogurile înscrise în tabelele anexă nr.I şi II din lege, iar conform art.1 lit.d din aceeaşi lege, drogurile de risc sunt cele înscrise în tabelul anexă nr.III din lege.
Concluzionând, există o delimitare clară în privinţa obiectului material între cele două infracţiuni privind traficul intern de droguri, ceea ce face să constituie infracţiuni distincte, şi nicidecum o singură infracţiune ce conţine şi o agravantă.
.................................
CAPITOLUL IIObiectul infracţiunii
............................
CAPITOLUL III
Subiectul infracţiunii
.........................
CAPITOLUL IV
Latura obiectivă
Secţiunea 1
Elementul material
.............................
Capitolul VIII:
Instituţia agentului acoperit în legislaţia românească
Istoricul investigatorului acoperit:
Concluzionăm că, prin aceste dispoziţii, se prezumă faptul ca investigatorii acoperiţi desfăşoară activităţi specifice premergătoare urmăririi penale si sunt asimilaţi organelor de politie judiciara.
Capitolul IX:
Autorizarea procurării de droguri, substanţe chimice esenţiale sau precursori de către investigatorul acoperit şi colaboratorii săi:
O instituţie nouă introdusă prin Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri este aceea a autorizării de procuror a procurării de droguri de către investigatorul acoperit şi colaboratorul acestuia.
Capitolul X:
Limitele de acţiune ale investigatorilor sub acoperire ( copy-paste: florian267.blogspot.com )
........................
Capitolul XI:
Aspecte psiho-criminologice privind investigatorului acoperit
..............................
Capitolul XII:
Aspecte reieşite din studiul traficului şi consumului de droguri în România:
Înrăutăţirea situaţiei economice, care a condus creştere continuă a sărăciei, a susţinut crima naţiona internaţională. Bandele de tip mafiot s-au implicat în tot de activităţi, inclusiv traficul de droguri, în timp ce proie de lege împotriva drogurilor şi a spălării banilor se plin între diferite departamente guvernamentale, nefiind nicio votate. Bandele româneşti, care au corupt în prin structurile puterii existente, s-au infiltrat chiar şi în cele înalte niveluri ale poliţiei.
......................
Concluzii:
Combaterea traficului şi consumului de droguri a reprezentat şi reprezintă la nivel naţional o problemă socială complexă, ale cărei modalităţi de manifestare, repercusiuni şi moduri de soluţionare interesează atât factorii instituţionali ai statului, cât şi opinia publică, datorită faptului că este un fenomen deosebit de grav şi periculos, atât pentru sănătatea populaţiei, cât şi pentru stabilitatea economico-socială şi buna dezvoltare a instituţiilor democratice ale statului.
.....................................
JURISPRUDENŢA
1. Trafic de droguri. Confiscare. Autoturism cu care s-au transportat droguri. Lipsa de temei legal al confiscării
..................................................
BIBLIOGRAFIE
Legislaţie
............................................
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu