Modificarile privind cecul, cambia si biletul la ordin

Senatul a adoptat, marti, legile de aprobare a Ordonantelor de urgenta nr. 38 si 39 din 2008, care au introdus posibilitatea procesarii automate a cecul, cambiei si biletului la ordin, pe langa procesarea manuala.
In forma adoptata de senatori, legile de aprobare nu au adus schimbari ale prevederilor OUG nr. 38/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 59/1934 asupra cecului si ale OUG nr. 39/2008 modificarea si completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin. Acestea vor fi trimise pentru dezbatere, la Camera deputatilor, in calitate de for decizional. Actele normative emise de Guvern au adus completari care sa permita si procesarea automata a cecurilor, a cambiilor si a biletelor la ordin, pe langa procesarea manuala. Astfel, printre prevederile introduse se numara si reglementarea trunchierii, adica prezentarea electronica la plata a cecului, cambiei si biletului la ordin. Totodata, a fost definit mai clar cuprinsul semnaturilor deoarece sintagma "numele si prenumele sau firma celui care se obliga" era prea generala si nu corespundea cerintelor institutiilor de credit care proceseaza aceste instrumente. Aceasta modificare consfinteste ceea ce a fost agreat de utilizatorii de instrumente de debit de-a lungul timpului, fiind precizata cerinta privind "semnatura olografa a persoanei". OUG nr. 38/2008 elimina posibilitatea de postdatare, respectiv prezentarea la plata a unui cec care are completata o data a emiterii ulterioara datei prezentarii, deoarece, in acest caz, se asimileaza data emiterii cu o asa zisa „data a scadentei”, in conditiile in care cecul este un instrument de plata la vedere. In plus, actele normative emise de Guvern prevad eliminarea foii de prelungire (n.r. allonge) pe care se puteau inscrie girurile sau avalurile, pentru a nu fi necesara captarea si transmiterea, prin trunchiere, a imaginii acesteia, pe langa imaginea instrumentului de plata. Au fost eliminate, totodata, si referirile la verso-ul instrumentelor. In cazul procesarii centralizate electronice a instrumentelor de plata de debit de catre institutiile de credit, diferentierea termenlor de prezentare la plata a cecurilor in functie de locul emiterii si de locul platii, nu isi mai gaseste aplicabilitatea, astfel ca OUG nr.38/2008 a stabilit un termen de prezentare la plata unitar, de 15 zile. Prin noile reglementari, institutiile de credit nu sunt obligate sa aplice trunchierea, putand recurge la aceasta posibilitate de procesare numai daca au agreat acest lucru prin semnarea unor acorduri bilaterale, multilaterale sau prin semnarea contractului de participare la un sistem de plati. Astfel, trunchierea nu este obligatorie si nu produce efecte decat daca este agreata in mod formal de institutiile de credit implicate. Actele normative ale Guvernului prevad ca transmiterea informatiilor de plata si a imaginii intrumentelor de plata sa se realizeze astfel incat sa se asigure autenticitatea si integritatea, pentru a se elimina riscul de frauda prin modificarea continutului acestora.

    Infracţiunea cu cecuri prev.de art.84 din Legea nr:59/1934

    - articol publicat la data de 03.06.2008, sub imperiul vechiului Cod penal din 1968 -

 

A. Conţinutul infracţiunilor prev.de art.84 din Legea nr.59/1934:
În perioada interbelică a existat tendinţa de a se reglementa pe plan european utilizarea cecului, fiind adoptate legi în acest sens în mai multe ţări.
În România a fost adoptată Legea nr.59/934 asupra cecului, care era aproape identică cu legea similară din Italia. În această lege se reglementează aspecte referitoare la emiterea şi forma cecului, transmiterea cecului, avalul, plata, regresul în cazul neplăţii, anularea şi înlocuirea, prescripţia şi infracţiunile care au legătură cu folosirea cecului.
Infracţiunile sunt grupate în art.84 din Legea nr.59/1934 care prevede că:

„Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni pînă la 1 an, afară de cazul cînd faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă:
1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea trasului.2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.3. Oricine emite un cec cu data falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.4. Oricine emite un cec contrar dispoziţiei ultimului alineat al art. 6.
Dacă în cazurile prevăzute de alineatele 2 şi 3 de mai sus, emitentul procura trasului disponibilul necesar mai înainte de prezentarea cecului, pedeapsa se reduce la jumătate. Cînd emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”.

Elementele esenţiale la care se face referire constau în denumirea de cec trecută în însuşi titlul textului; ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de bani; numele celui care trebuie să plătească; arătarea datei şi locului emiterii; numele şi prenumele, firma şi semnătura celui care se obligă. Ultimul alineat din art.6 se referă la faptul că „cecul nu poate fi tras pentru contul unui terţ”.
În esenţă infracţiunile constau în: emiterea cecului fără să fi avut autorizarea trasului, emiterea cecului fără a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu dată falsă, emiterea cecului căruia îi lipseşte un element esenţial sau care este emis în favoare atrăgătorului.

Modul realizării incriminării demonstrează că prin infracţiunile respective încearcă să se prevină emiterea cecurilor fără provizia necesară în contul bancar, sau completat în modalităţi care ar prejudicia beneficiarul.
Infracţiunea respectivă nu a fost abrogată în mod expres şi este asemănătoare cu infracţiunea prev.de art.215 alin.4 Cod penal. Între ele există însă şi unele deosebiri, astfel încât este important să se stabilească în care text se va încadra fiecare faptă.

B: Evoluţia practicii judiciare cu privire la infracţiunea prev. de art.84 alin.1 din Legea nr.59/1934
Înainte de introducerea art.215 alin.4 Cod penal, unele instanţe au apreciat că sunt aplicabile prev.art.84 alin.1 din Legea nr.59/1934, în concurs cu art.215 alin.1 şi 3 Cod penal.
Altă instanţă a stabilit că infracţiunile prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934 au fost abrogate implicit sub dublu aspect, din care primul se referă la faptul că articolul respectiv prevedea două pedepse principale cumulative (amenda şi închisoarea), spre deosebire de sistemul penal actual care prevede întrun mod alternativ una sau alta din aceste pedepse. Al doilea motiv a fost considerat acela al incriminării aceleaşi activităţi infracţionale de art.215 alin.4 Cod penal, care ar fi absorbit deci o parte din infracţiunile prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934. Parchetul a declarat apel, apoi recurs împotriva sentinţei respective, însă soluţia a fost menţinută de tribunal şi de curtea de apel.
Controversele referitoare la încadrarea juridică au existat şi la instanţe de nivele diferite, schimbându-se uneori încadrarea juridică sub aspectul eventualei abrogări a infracţiunii prev. de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 . Astfel, tribunalul şi curtea de apel au considerat că emiterea cecurilor fără acoperire constituie infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din legea nr.59/1934 în concurs cu infracţiunea prev. de art.282 Cod penal.

ICCJ a înlăturat prevederile referitoare la infracţiunea respectivă, stabilind că sunt incidente numai prevederile art.282 alin.1 şi 2 Cod penal.
Ca urmare a neacceptării de unele instanţe a existenţei infracţiunilor prevăzute de Legea nr.59/1934 , s-a dat numeroase soluţii de neurmărire penală în cauze de acest gen, cu motivarea că „emitentul cecului spera doar să fie alimentat contul în perioada următoare”, sau că, „îi comunicase beneficiarului că nu are disponibil în cont.”
În majoritatea soluţiilor de acest gen nu s-a avut în vedere alternativa reţinerii infracţiunilor prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, care nu este condiţionată de intenţia obţinerii unui câştig sau de neonorarea filei cec, având mai puţine cerinţe decât infracţiunea prev.de art.215 alin.4 Cod penal.
Instanţele au pronunţat uneori achitări pentru infracţiunea respectivă, motivându-se că prevederile art.84 din legea nr.59/1934 sunt abrogate implicit, datorită modului de sancţionare penală cu pedepse principale cumulative cât şi a modului diferit în care aceste fapte au fost incriminate în actualul Cod penal.
Aceste instanţe, inclusiv ICCJ au adoptat însă hotărâri de condamnare pentru infracţiuni prevăzute de art।83 din Legea nr।59/1934.

C. Opinii contradictorii privind infracţiunea prev.de ar.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934
Doctrina prezintă opinii la fel de contradictorii, susţinându-se uneori că între art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 şi art.215 alin.4 Cod penal există un concurs de texte, dar întrucât legea cecului prevede că dispoziţiile sale nu sunt aplicabile în caz de delict sancţionat cu pedeapsă mai mare, sunt incidente numai prev.art.215 alin.4 Cod penal.

Întro altă opinie se susţine că art.553 din Codul penal Carol al II-lea a abrogat infracţiunea prev.de art.84 din legea nr.59/1934 în limita scopului (folos material injust şi a cauzării unei pagube), dar nu contrazice articolul respectiv cu privire la emiterea cecului fără autorizaţie sau fără elemente esenţiale. Se apreciază că numai în aceste situaţii se poate aplica legea specială, pedeapsa fiind de la 6 luni la 1 an. Se concluzionează că ori de câte ori elementele de fapt se circumscriu laturii obiective ale infracţiunii din Codul penal Carol al II-lea şi mai ales actualului Cod penal, se va aplica textul legii generale. Pentru situaţii nereglementate aici cum ar fi emiterea cecului fără elemente esenţiale, se vor putea aplica prev.art.215 alin.1 şi 3 Cod penal, raportat la art.84 alin.1 pct.1,2,3 sau 4 din Legea nr.59/1934.
Examinarea atenta a textelor legale apărute succesiv şi interpretarea corectă a principiilor referitoare la abrogarea expresivă sau tacită, demonstrează însă că este în vigoare infracţiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din legea nr:59/1934.
Pentru susţinerea acestei opinii este relevant faptul că infracţiunea prevăzută de legea cecului est în pericol, întrucât nu necesită producerea unor consecinţe patrimoniale. Ea protejează numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile efectuate cu cecuri, pentru a asigura credibilitatea acestor instrumente de plată, cu rol deosebit în relaţiile comerciale. Precizările din ultima parte a alineatului 2 din acelaşi articol justifică această opinie întrucât fapta este pedepsită cu jumătate din cuantumul pedepsei chiar dacă „emitentul procură trasului disponibilul necesar înainte de prezentarea cecului”. În această alternativă beneficiarul nu suferă nicio pagubă, dar fapta este considerată totuşi infracţiune. Ultima parte al aceluiaşi text nu determină o altă interpretare , deşi prevede clauza apărării de pedeapsă „când emiterea cecului se datorează uni fapt scuzabil”. Această alternativă se referă de fapt numai la latura subiectivă, în sensul că emitentul este în eroare cu privire la disponibilităţile din contul său, din cauza efectuării succesive a mai multor plăţi sau a unor popriri făcute de bancă fără ştirea lui.
Includerea unor incriminări în codurile penale în anul 1937 şi anul 1996 nu justifică abrogarea infracţiunii iniţiale, întrucât cele ulterioare sunt infracţiuni de rezultat , cu alte elemente în latura subiectivă şi în latura obiectivă, constând în scopul de a obţine un folos material injust şi respectiv de a cauza o pagubă posesorului cecului. Sancţionarea mai severă a acestor infracţiuni îndeplineşte condiţia permisă de art.84. alin1, unde se prevede că dacă faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare se aplică acea pedeapsă. În această alternativă, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.84 pct.1 alin.2 din legea 59/1934 sunt absorbite de infracţiunea prevăzută de art.215 alin.4 Cod penal.
Nu se poate invoca nici faptul că infracţiunea prevăzută de art.84 pct.2 din legea nr.59/1934 a fost abrogată de art,601 alin.2 pct.9 din Codul penal din 1937, în care se face referire la abrogarea dispoziţiilor din legile speciale cu caracter penal care sunt în contradicţie cu dispoziţiile acelui cod, pentru că între cele două reglementări existau diferenţieri care le permiteau coexistenţa şi aplicabilitatea în funcţie de particularităţile fiecărei fapte.
Nu reprezintă un impediment nici faptul că legea nr.59/1934 prevedea cumulativ pedeapsa închisorii şi a amenzii, întrucât art.601 alin.3 din Codul penal din 1937 a stabilit că sancţiunile se execută după normele pedepselor echivalente în acel cod. Totodată, decretul nr:544/1953 a stabilit că se abrogă acele dispoziţii din codul penal şi din celelalte legi, care prevăd pedeapsa cu amendă corecţională, dacă această pedeapsă este cumulativă cu o pedeapsă privativă de libertate.
Un alt argument îl reprezintă faptul că Legea nr:59/1934 a fost modificată de mai multe ori, fără să se facă referire la art.84 alin.1 pct.2, deşi legiuitorul avea interesul şi prilejul să reglementeze explicit abrogarea unei prevederi legale de natură penală, dacă aprecia că aceasta este insuficientă.
Abrogarea acelui text de lege ar fi lăsat fără sancţiune faptele care ar eluda spiritul şi litera Legii nr.59/1934, întrucât cecul se bazează pe premisa existenţei disponibilului în contul bancar în momentul emiterii lui.
În doctrină se arată că activitatea de aplicare a dreptului vizează restabilirea ordinii de drept şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare celor care au încălcat-o.
Una din fazele judiciare a aplicării dreptului o constituie interpretarea textului în care a fost fixată norma juridică, astfel încât prin forma propoziţională să fie identificat unicul înţeles voit de legiuitor.
Prevederile art.3 alin.2 din legea nr.59/1934 sunt imperative sub aspectul condiţiilor emiterii cecului, stabilind că operaţiunea poate fi făcută numai dacă trăgătorul are disponibil în cont. Această cerinţă nu poate fi eludată prin acordul părţilor , pentru că norma legală este imperativă, iar cecul nu reprezintă un instrument de garantare a creanţelor şi nu este lăsat conţinutul său la latitudinea părţilor, ca în cazul altor acte juridice. Dacă părţile convin să accepte tranzacţia în alte condiţii decât cele stabilite de Legea nr.59/1934, au la dispoziţie varianta utilizării biletului la ordin, care nu prezintă restricţii legale sub aspectul preconstituirii provizionului.