În cazul
inscripţiei ipotecare nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub
sechestru deoarece bunurile imobile nu pot fi sustrase de către o persoană,
acestea neputând constitui obiectul material al infracţiunii prevăzute de art.
244 Cod penal.
Cuvinte cheie:
Sustragere de sub sechestru; inscripţie ipotecară; sechestru asiguratoriu
penal; măsuri asiguratorii; lipsa obiectului material al infracţiunii; creditor
ipotecar; garantarea executării pedepselor pecuniare.
Urmare a săvârşiri unei infracţiuni, restabilirea relaţiilor sociale presupune
sancţionarea celor vinovaţi - ca
mijloc de constrângere, reeducare a celor ce au săvârşit astfel de fapte şi
prevenire - dar şi repararea pagubelor produse. Numai în acest fel se
realizează o restabilire a ordinii de drept ,nefiind suficientă doar aplicarea
unei pedepse.
Pentru aceasta codul de procedură penală reglementează în Titlul IV din partea
generală, pe lângă măsurile preventive, măsurile de ocrotire, măsurile de
siguranţă şi unele măsuri asigurătorii, restituirea lucrurilor precum şi
restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.
Măsurile asigurătorii sunt definite ca fiind1 „măsuri de constrângere reală care
constau în indisponibilizarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a
bunurilor şi veniturilor aparţinând învinuitului, inculpatului sau părţii
responsabile civilmente, în vederea asigurării reparării pagubelor cauzate prin
infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepselor pecuniare”. Prin
reglementarea acestor instituţii se asigură executarea obligaţiilor de natură
patrimonială - despăgubirile civile - care decurg din soluţionarea acţiunii
penale şi a acţiunii civile. Trebuie
precizat faptul că funcţionalitatea acestor măsuri procesuale aste asiguratorie
şi nu reparatorie, iar scopul lor este de a garanta acordarea despăgubirilor
civile şi executarea pedepsei amenzii2.
Din dispoziţiile art. 163 alin.2 C.pr.pen. rezultă că obiectul măsurilor
asiguratorii poartă asupra bunurilor mobile şi imobile ale învinuitului sau
inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente care, odată
indisponibilizate prin sechestru, nu pot fi înstrăinate sau grevate,
sustragerea lor constituind infracţiune , respectiv infracţiunea prev. de art.
243 „Ruperea de sigilii” şi infracţiunea prev. de art. 244 C.pen. „ Sustragerea
de sub sechestru”.
Potrivit legii procesual penale, pe lângă măsura sechestrului asiguratoriu a
bunurilor mobile se poate institui măsura sechestrului penal şi asupra
imobilelor iar pentru a da eficienţă acestei inscripţii în raport cu terţii, se
impune îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară. Rezultă de aici
că inscripţia ipotecară constituie o formă specială a sechestrului aplicabilă
în cazul bunurilor imobile.
Sfera bunurilor imobile ce intră sub incidenţa acestei măsuri asigurătorii este
determinată de dispoziţiile art. 488 - 493 C. pr. civ. şi dispoziţiile art. 537
- 538 precum şi art. 876 (3) din Codul civil (fiind avute în vedere atât
imobilele prin natura lor cât şi imobilele prin destinaţie). Astfel, potrivit
art. 488 – 493 C.pr.civ. care reglementează executarea silită a bunurilor
imobile, sunt vizate atât imobile prin natura lor , cât şi imobile prin
destinaţie, în conformitate şi cu prevederile noului cod civil.
Procedura
de instituire a măsurii asigurătorii este comună cu aceea a sechestrului
propriu-zis şi se subsumează Legii nr. 7/1996 privind cadastrul şi
publicitatea imobiliară.
Potrivit art. 166 alineat final C.pr.pen. în cazul inscripţiei ipotecare
, organul care a dispus instituirea măsurii, respectiv organul de urmărire
penală şi/sau instanţa de judecată, cere organului competent respectiv
O.C.P.I. înscrierea în registre a măsurii sechestrului,
anexând copii de pe actul prin care s-a dispus luarea inscripţia (
Ordonanţa procurorului, Încheiere de şedinţă, sentinţa penală) precum şi un
exemplar al procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc.
Întrebarea care se pune în practica penală în legătură cu nerespectarea
măsurilor asiguratorii a inscripţiei ipotecare este aceea dacă se poate săvârşi
infracţiunea de sustragere de sub sechestru prev. 244 C.pen. , cu privire
la bunurile imobile.
În opinia noastră, răspunsul la această întrebare este că în cazul inscripţiei
ipotecare nu se poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru
, pentru considerentele pe care le vom prezenta în continuare:
Potrivit art. 244 C.pen: „Sustragerea
unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de
la o lună la un an sau cu amendă”.
Este adevărat, textul art. 244 C pen. aşa cum este formulat nu face
nici-o distincţie între bunuri mobile sau imobile, putându-se considera că
infracţiunea de sustragere de sub sechestru se poate săvârşi atât cu
privire la bunurile mobile cât şi la bunurile imobile.
Cu toate acestea,
în privinţa înţelesului noţiunii de „sustragere” , literatura de specialitate a
arătat că aceasta înseamnă „
scoaterea ilicită a unui bun mobil din sfera patrimonială a altuia, prin luarea
şi deplasarea acestuia din poziţia în care se găsea”3. Văzând
aceasta se poate concluziona că bunurile imobile , şi aici avem în vedere
casele de locuit şi terenurile, nu pot fi sustrase, în sensul că acestea
nu pot fi mutate prin „luarea şi deplasarea” în alt loc.
De exemplu într-un dosar penal, la cererea părţii civile instanţa de
judecată dispune instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra bunurilor
mobile şi imobile aparţinând inculpatului şi conf. prev. art. 166
C.pr.pen. trimite adresă către OCPI - BCF de luare a inscripţiei
ipotecare. Cu toate acestea, ignorând dispoziţia instanţei de judecată
inculpatul din cauză, proprietar al imobilului astfel indisponibilizat
face un act de dispoziţie şi înstrăinează imobilul sechestrat
asiguratoriu către un terţ prin încheierea unui contract de vânzare – cumpărare în formă autentică.
Vă veţi întreba cum a fost posibilă vânzarea atât timp cât măsura asiguratorie
operează! Au fost dese situaţiile în care datorită faptului că executorul
judecătoresc desemnat de instanţa penală să încheie procesul-verbal de
sechestru pe bunurile inculpatului, încheia un singur proces - verbal de
sechestru atât pentru bunurile mobile cât şi pentru bunurile imobile, când în
mod normal trebuia un proces – verbal de sechestru pe bunurile mobile şi altul
pentru bunurile imobile . În momentul
în care instanţa penală făcea adresa către OCPI BCF pentru luarea inscripţiei
ipotecare asupra bunurilor aparţinând inculpatului, în baza procesului –
verbal de sechestru încheiat de executorul judecătoresc, lucrătorul de carte
funciară care urma să opereze în registre, vedea în procesul – verbal de
sechestru trecute mai întâi bunurile mobile, nu citea până la capăt acest act,
fapt pentru care dispunea înscrierea sechestrului doar în registrele de
inscripţiuni şi transcripţiuni nu şi în registrele de carte funciară.
Numai în această situaţie inculpatul a putut vinde în formă autentică
imobilul legal sechestrat (fără să fie în conivenţă cu cumpărătorul) deoarece
biroul notarial, la încheierea contractului de vânzare cumpărare cere de la
OCPI BCF doar extras de autentificare de la cartea funciară nu şi din celelalte
registre, cum sunt registrele de publicitate mobiliară, registrele de
transcripţiuni şi inscripţiuni.
Evident, asta nu
înseamnă că sechestrul penal nu a fost legal instituit şi că ipoteca legală nu
îşi va produce efectele faţă de creditor şi de terţii dobânditori.
Revenind la aspectul penal al speţei, considerăm că singura sancţiune care
poate interveni în exemplul dat mai sus nu poate fi decât o sancţiune
civilă, în sensul că partea în frauda căreia a fost încheiat acest act
translativ de proprietate, are la dispoziţie calea acţiunii introdusă la
instanţa civilă, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de
vânzare cumpărare. Totodată, raportat tot la exemplul de mai sus, văzând
şi prev. art. 1790 Cod civil (art. 2.360 noul cod civil), considerăm că
persoana civilă care deţine un drept de ipotecă legală (judiciară)
înscris în registrul de carte funciară prin luarea inscripţiei ipotecare
în baza măsurii de instituire a sechestrului asiguratoriu dispus de
instanţa penală, chiar dacă inculpatul a vândut imobilul legal sechestrat,
poate urmări fără nici-o problemă imobilul „în orice mână ar trece”.
Practic, urmare a luării inscripţii ipotecare în registrele de Carte Funciară,
conform prevederilor Codului civil şi a Legii nr.7/1996 privind publicitatea
imobiliară, partea civilă a devenit creditor ipotecar, imobilul putând fi
urmărit de către aceasta în mâna oricui ar ajunge.
Vânzarea
către un terţ a imobilului indisponibilizat prin această măsură asiguratorie nu
afectează în nici-un fel caracterul asiguratoriu al inscripţiei ipotecare
întrucât măsura s-a luat asupra bunului imobil şi există indiferent de
proprietar, operând de la data luării inscripţiei şi până ce instanţa de
judecată va dispune radierea.
În acest sens solvabilitatea debitorului asupra căruia s-a luat inscripţia
ipotecară nu are importanţă pentru creditorul ipotecar. El este şi rămâne
garantat cu imobilul, indiferent dacă imobilul rămâne în proprietatea
debitorului sau trece în patrimoniul unui terţ. Acesta este înţelesul regulii res, non persona debet4 .
Tocmai în acest sens operează şi art.2.345 NCC (art.1746 vechiul CC) şi
art.2.345 NCC (art.1790 vechiul Cod civil), prin care legiuitorul a creat
cadrul legal pentru ca interesele creditorului ipotecar să fie protejate, în sensul
că acesta va putea urmări imobilului asupra căruia exista o inscripţie
ipotecară, şi în mâna terţului dobânditor.
Inscripţia ipotecară instituită asupra imobilului sechestrat, măsură care s-a
constituit astfel într-o garanţie asiguratorie (şi nu reparatorie!) pentru recuperarea
creanţei, operează de la data luării inscripţiei şi până la stingerea
obligaţiei garantate astfel sau până ce instanţa de judecată va dispune
radierea ei.
În raport cu dispoziţiile legale invocate în prezenta opinie apreciem că în
cazul inscripţiei ipotecare, aşa cum am prezentat speţa de mai sus nu se poate
săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru, deoarece bunurile imobile
nu pot fi „sustrase” de o persoană, aceste bunuri neputând constitui obiectul
material al infracţiunii prev. de art. 244 cod penal5.
În acelaşi sens şi decizia penală nr. 5/A, dosar penal nr. 4606/62/2006
pronunţată de instanţa Tribunalului Braşov, în motivarea căreia instanţa reţine
că
„Sustragerea presupune
luare in stăpânire a unui bun mobil legal sechestrat. De esenţa infracţiunii
prev. de art. 244 Cod penal este existenţa unui bun mobil şi nu a unui bun
imobil….Bunul imobil nu poate fi sustras, dar prin vânzarea sa poate să îşi
schimbe proprietarul, sustragerea putând interveni doar în condiţiile
dezmembrării acestuia, caz în care vorbim însa tot de bunuri mobile.”
Pe de altă parte, se poate întâmpla ca proprietarul bunului imobil
legal sechestrat – casă de locuit -,să distrugă acel bun, pentru a şicana
creditorul şi pentru nu mai putea fi scos la licitaţie de către executorul judecătoresc,
„demontând” toată construcţia, bucată cu bucată, prin scoaterea
cărămizilor, uşilor, ferestrelor, si a tuturor elementelor din care a fost
ridicată locuinţa, mutându-le în alt loc. Considerăm că abia în acest caz
„bunurile” devin „mobile”, putând fi „sustrase” în sens material, exact
aşa cum a arătat şi literatura de specialitate. De asemenea, tot în acelaşi
sens considerăm că infracţiunea de sustragere de sub sechestru se poate
săvârşi, atât singură, cât şi în concurs cu altă infracţiune (ex: distrugere
prin incendiere dacă sunt întrunite şi celelalte condiţii legale).
Pe cale de consecinţă, opinia noastră este că în cazul vânzării unui imobil
legal sechestrat asupra căruia a fost luată inscripţia ipotecară nu se
poate săvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru, deoarece bunurile
imobile nu pot fi „sustrase” de o persoană, aceste bunuri neputând constitui
obiectul material al infracţiunii prev. de art. 244 cod penal.
[1] Grigore
Theodoru, Drept procesual
penal, partea generală,Editura Cugetarea, Iaşi, 1996 p. 383.
[2] Ion Neagu, Tratat de procedură penală,
Editura Pro, 1997, pag.1
[3] V. Rămureanu Comentariu în „Codul
penal comentat şi adnotat” ,
Partea specială, Volumul II, de T. Vasiliu ş.a. Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag.46
[4] Res, non persona debet
adică garanţia este incorporată în imobil
[5] Ion Neagu,, Dret
procesual penal, Editura Academiei, Bucureşti 1988, pag. 334.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu