Produsul financiar oferit de către bancă a fost apreciat de către instanță, ca fiind leonin.
Curtea Supremă a Spaniei a obligat recent o bancă, să repare prejudiciul de
peste 13 milioane de euro cauzat unui grup de antreprenori, prin aprobarea unui
produs bancar complex.
După
opt ani de luptă juridică, un grup de oameni de afaceri a fost despăgubit
pentru prejudiciile suferite, obținând despăgubiri de peste 13 milioane de euro
de la BBVA, banca finanțatoare a unui proiect de edificare a unei universități
corporative pentru o mare companie spaniolă
Lupta
juridică s-a dus pentru ca companiile să poată avea aceleași drepturi ca și
consumatorii, atât în noile acorduri (hărțuire financiară), cât și în
„swap-urile” plasate în mod arbitrar de către entitățile bancare.
Conform presei spaniole, sentința este definitivă din data de 4 ianuarie
2021, dată la care recursul băncii a fost respins, iar BBVA a plătit deja
despăgubirea ratificată de decizia Camerei civile a Curții Supreme.
Hotărârea Curții Supreme confirmă deciziile anterioare ale primei instanțe
și ale Curții Provinciale din Barcelona, obligând totodată BBVA să plătească 13
milioane de euro pentru semnarea a două acorduri de novație ale produsului
financiar inițial, novații care au produs prejudicii companiei care a
achiziționat produsul financiar al băncii.
BBVA (Banco Bilbao Vizcaya Argentaria) este un grup bancar multinațional
basc care a fost format în 1999 prin fuzionarea a două bănci, Banco Bilbao
Vizcaya și Argentaria.
Povestea a început prin participarea companiei (Parc de Belloch) la un
concurs pentru construirea unei universități corporative pentru Telefónica în
Catalonia, grupul de antreprenori câștigând concursul. De fapt, compania (Parc
de Belloch ) a fost creată tocmai cu scopul de a lansa această inițiativă de
afaceri.
Partenerul companiei ,,Telefónica” a fost BBVA, bancă care urma să se ocupe
de finanțare. Această bancă s-a ocupat de toată partea financiară. Au existat o
serie de produse financiare pe care această entitate le-a impus antreprenorilor
reclamanți, problemele începând la nivelul finanțării.
O finanțare complicată: În ceea ce privește produsul financiar
oferit de bancă și pe care l-a achiziționat compania reclamantă, avocatul
Marcelino Tamargo, care a reprezentat compania în proces, a relatat sursei
citate că a fost vorba despre o „finanțare de proiect”, finanțare structurată,
care se face chiar de către bancă fără ca clientul să poată decide nimic despre
finanțarea menționată.
Avocatul a menționat că initial, costul financiar al operațiunii era de 2%
din total, dar apoi a crescut până la 9%. Dacă nu ar fi finalizat proiectul
,,Universitatea”, firma contractantă ar fi fost distrusă de penalitățile
prevăzute pentru întârzieri și nerespectarea contractului. Conform avocatului,
la doi ani de la semnarea finanțării, BBVA însăși a propus semnarea unei
novații de către reprezentanții companiei create pentru lansarea Universității,
însă condițiile erau inacceptabile.
Primul proces a fost intentat în 2014. Compania de construcții, a primit
finanțare pentru înființarea universității corporative Telefónica, iar
proiectul a fost realizat folosind formula „Project Finance”, banca a acționat
în calitate de consilier financiar și finanțator al proiectului.
„În această procedură, BBVA a fost banca agent care a plasat un produs
structurat în scopuri de acoperire a dobânzii (SWAP). Patru ani mai târziu, din
inițiativa băncii, antreprenorii au fost forțați să semneze o altă novație prin
care au fost modificate toate condițiile contractuale dar și împrumuturile
obținute. Confruntați cu această situație, acești antreprenori aproape că au
ajuns în ruină “, a explicat Tamargo sursei citate.
Tamargo a subliniat că prin hotărârea Tribunalului de Primă Instanță 52 din
Barcelona, din 26 ianuarie 2015, a judecătorului Remei Vergés Cortit, „s-au
anulat creditele ipotecare subscrise de către companie. S-au anulat deoarece
banca a forțat semnarea celei de-a doua novații datorită situației de epuizare
financiară în care s-a ajuns pentru că au fost modificate condițiile inițiale
”.
În ciuda inconvenientelor, profesioniștii companiei de construcții, au
continuat, apelând simultan la consiliere juridică pentru că au văzut că nu au
capacitatea financiară de a duce la bun sfârșit misiunea care li s-a
încredințat.
Ulterior, un alt magistrat, Raquel
Alastruey, tot de la Tribunalul de Primă Instanță 52 din Barcelona a emis o
hotărâre de paralizare a produsului financiar, menținând măsurile de precauție
propuse de către antreprenori. Avocatul companiei a susținut
că hotărârea instanței a fost în premieră față de acest tip de produs financiar
și mai ales față de cuantumul ridicat al sumelor aflate în joc.
Prin hotărârea menționată, instanța a solicitat adoptarea unor măsuri de
precauție constând în acordul de a înceta provizoriu decontările provenite din
produsele derivate (SWAP) care fac obiectul litigiului principal.
Ca și garanție, a oferit suma corespunzătoare a zece luni de decontări în
favoarea băncii, echivalentă cu 1.433.974 euro, care să fie consolidată prin
constituirea unei garanții ipotecare pentru suma respectivă asupra activelor
imobiliare deținute de compania de construcții, fără taxe și sarcini, și fără
evaluare oficială anterioară.
Deși banca s-a opus, prin hotărâre s-a dispus suspendarea provizorie a
plății decontărilor periodice ale contractelor swap din 13 iulie 2007 și 10
martie 2009.
„Aceasta a fost ca o sticlă de oxigen pentru clientul nostru care, fără a
fi nevoit să efectueze acele plăți, a reușit să finalizeze universitatea”, a
mai precizat avocatul pentru sursa citată.
După pronunțarea soluției de suspendare provizorie menționate, s-a ivit
ideea de a se invoca invalidarea contractelor de confirmare a produselor
structurate și a contractelor-cadru de operațiuni. În mod subsidiar, s-a
solicitat anularea lor și, de asemenea, s-a exercitat acțiunea în răspundere
contractuală și extracontractuală, acțiuni care au și fost promovate și
exercitate pentru încălcarea obligațiilor cu obligarea la compensarea daunelor.
În cele din urmă, instanța a stabilit responsabilitatea băncii pentru
neglijență și s-a dispus despăgubirea companiei pentru daunele și pierderile
suferite.
În hotărârea Curții Supreme sunt
dezvoltate trei aspecte legate de inadmisibilitatea acțiunii: în primul rând s-a constatat că nu există nicio încălcare a reglementărilor
legale, așa cum a susținut banca. Banca a susținut prescripția dreptului de a
acționa în instanță, însă instanța a respins argumentul băncii:„Fiind o
angajare inițială și apoi o novare a aceleiași activități, nu a existat o
situație de caducitate, fiind în prezența unui caz de angajare continuă în
timp”.
Curtea Supremă a subliniat că acest aspect a fost stabilit prin hotărârea
89/2018, a plenului, din 19 februarie 2018 și ulterior în hotărârea 527/2019,
din 9 octombrie, și în hotărârea 553/2020, din 23 octombrie.
În ceea ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate, Curtea Supremă
subliniază că abordarea băncii implică o revizuire completă a complexității
faptice și juridice a litigiului, ceea ce ar însemna transformarea acestuia
într-o a treia instanță care excede funcției de casare.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv, Curtea Supremă a amintit că,
înainte de emiterea hotărârii finale, a acordat băncii posibilitatea de a-și
apăra din nou poziția.O finanțare complicată
Avocatul antreprenorilor a declarat sursei
citate că hotărârea Curții Supreme „anulează finanțarea inițială și novarea
care a fost făcută ulterior, pentru motivul că a fost leonină”.
Reamintim că în jurisprudenţa românească, clauza leonină, a fost
considerată drept acea „înţelegere care îi favorizează pe unii asociaţi
(parteneri într-o societate comercială) în detrimentul celorlalţi, iar
fundamentul acestei interdicţii îşi are izvorul în încălcarea altui principiu
care consacră egalitatea părţilor în tratarea unei afaceri comerciale”.
Conform definiției date de art. 1902 alin. (3), (4) și (5) C. civ., clauza
leonină este acea stipulație statutară care stabilește partea de câștig altfel
decât proporțional cu contribuția la pierderi, iar această disproporție este
nerezonabilă în raport cu împrejurările. În vechiul Cod civil, art. 1513
interzicea atât contractele prin care un asociat îşi stipulează totalitatea
câştigurilor, cât și convenţiile prin care se hotărăşte scutirea unora dintre
asociaţi de la participarea la pierdere. Sancţiunea prevăzută de textul din
vechiul cod pentru încălcarea dispoziţiilor imperative era nulitatea
convenţiei.
Clauza leonină presupune așadar, fie o împărțire vădit disproporționată a
profitului sau chiar o preluare integrală, fie o neparticipare sau o participare
vădit disproporționată la pierderi, fie ambele împreună. Conform noului Cod
civil, o astfel de clauză nu duce la nulitatea societății ci pur și simplu este
considerată nescrisă (art. 1902 alin. (5) C. civ.).
Conform investopedia un
,,swap”, în finanțe, este un acord între două contrapartide pentru a schimba
instrumente financiare sau fluxuri de numerar sau plăți pentru un anumit timp.
Instrumentele pot fi aproape orice, dar majoritatea swap-urilor implică numerar
în baza unei sume principale noționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu