Înalta Curte de Casație și Justiție, a hotărât că expertiza are o valoare
probatorie relativă, fără a lega instanța de concluziile raportului de
expertiză, ci, din contră, instanța trebuie să motiveze omologarea sau
respingerea concluziilor raportului, putând exista situaţii în care
expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o
valoare ştiinţifică egală.
În speță, instanța supremă a constatat că ”se
confirmă susţinerile celor două recurente în sensul că lucrarea de
specialitate, în modul în care a fost efectuată, nu a lămurit, pe de-a
întregul, împrejurările de fapt invocate de către organele fiscale, în
susţinerea legalităţii actelor contestate, iar argumentele primului
judecător, avute în vedere, în respingerea obiecţiunilor la raportul de
expertiză, inserate în încheierea interlocutorie de la termenul de
judecată din data de 30 iunie 2021, sunt neconvingătoare; este adevărat
că, prin recursurile care au învestit instanţa de reformare, cele două
recurente nu au atacat, în mod expres, şi această încheiere
interlocutorie, dar acest fapt nu împiedică analizarea sentinţei, din
această perspectivă, câtă vreme stabilirea lacunară a situaţiei de fapt,
ca efect al respingerii obiecţiunilor s-a perpetuat şi reflectat în
nelegalitatea hotărârii de fond recurată, potrivit argumentelor anterior
expuse.”
Soluția: trimiterea cauzei spre rejudecare, refacerea
raportului de expertiză, din perspectiva tuturor împrejurărilor
neclarificate sau chiar efectuarea unei noi lucrări de specialitate,
administrarea suplimentară a oricăror mijloace de probă de natură să
conducă la corecta stabilire a situaţiei de fapt, după supunerea, în
dezbaterea contradictorie a părţilor, a acestor măsuri procesuale.
(http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=202649#highlight=##, pronunțată de Secţia de Contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu