𝐂𝐨𝐦𝐢𝐬𝐢𝐚 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧𝐚̆ 𝐬𝐨𝐥𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚̆ 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐩𝐮𝐧𝐚̆ 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫

 

Joi, 16 noiembrie 2023, Comisia Europeană a decis să trimită un aviz motivat Austriei și României pentru netranspunerea normelor UE prevăzute de Directiva privind acțiunile în reprezentare [Directiva (UE) 2020/1828], potrivit unui comunicat.

 

𝐃𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚 𝐢𝐦𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐢𝐭𝐚̆ 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐬𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐞𝐦𝐧𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐢̂𝐧 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̗𝐢𝐞, 𝐢̂𝐧 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫, 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢𝐥𝐞𝐠𝐚𝐥𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐫𝐜𝐢𝐚𝐧𝐭̗𝐢𝐥𝐨𝐫. 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐩𝐫𝐞𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐭̗𝐢 𝐝𝐞 𝐨 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐫𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐢𝐥𝐞𝐠𝐚𝐥𝐚̆ 𝐩𝐨𝐭 𝐬𝐨𝐥𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢, 𝐜𝐮𝐦 𝐚𝐫 𝐟𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐚̆𝐠𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞𝐚, 𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚𝐮 𝐢̂𝐧𝐥𝐨𝐜𝐮𝐢𝐫𝐞𝐚. 

 

În ianuarie 2023, Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere unui număr de 24 de state membre pentru neîndeplinirea obligației de notificare a măsurilor naționale de transpunere integrală a directivei până la termenul de 25 decembrie 2022.

În urma unei analize atente a răspunsurilor acestora, Comisia a concluzionat că Austria și România nu au furnizat informații satisfăcătoare cu privire la măsurile de transpunere a directivei. Austria și România au la dispoziție două luni pentru a remedia deficiențele identificate de Comisie.

Dacă nu primește un răspuns satisfăcător, Comisia poate decide să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

 

https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/inf_23_5380?fbclid=IwAR062I-4w10ztbh_uLiLSiV0llzUQlP-0YhLboEsYYuUloA-L7fJ-QWmGck 

𝐃𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐝𝐞𝐜𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢𝐚 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐛𝐚𝐳𝐚 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐨𝐬̧𝐭𝐞𝐧𝐢𝐭𝐨𝐫

 

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 1020 din 8 noiembrie 2023 a fost publicată Legea nr. 328/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 6/2023 pentru completarea art. 24 din Legea drepturilor pacienților nr. 46/2003.

 

În situaţia în care pacientul s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul cu privire la rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, tratamentul şi a intervenit decesul acestuia, prin excepţie de la prevederile art. 22 (informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres), aceste informaţii pot fi accesate pe baza certificatului de calitate de moştenitor.

Intrare în vigoare: 11 noiembrie 2023

 

https://lege5.ro/Gratuit/ge2dcobsgaztq/legea-nr-328-2023-privind-aprobarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-6-2023-pentru-completarea-art-24-din-legea-drepturilor-pacientilor-nr-46-2003?fbclid=IwAR1I8fyjJA26nfXlbqg6QDgM2oRaurYhmFtVA4w9KdbA9H883KVW1v0pxqw 

𝐒𝐮𝐬𝐩𝐞𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯. 𝐂𝐨𝐧𝐝𝐢𝐭̗𝐢𝐚 𝐩𝐚𝐠𝐮𝐛𝐞𝐢 𝐢𝐦𝐢𝐧𝐞𝐧𝐭𝐞

 

𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟐𝟖𝟕𝟗 𝐝𝐢𝐧 𝟐𝟔 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟑, 𝐩𝐫𝐨𝐧𝐮𝐧𝐭̗𝐚𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐒𝐞𝐜𝐭̧𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐧𝐭𝐞𝐧𝐜𝐢𝐨𝐬 𝐀𝐝𝐦𝐢𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐬̧𝐢 𝐅𝐢𝐬𝐜𝐚𝐥 𝐚 𝐈̂𝐧𝐚𝐥𝐭𝐞𝐢 𝐂𝐮𝐫𝐭̗𝐢 𝐝𝐞 𝐂𝐚𝐬𝐚𝐭̗𝐢𝐞 𝐬̗𝐢 𝐉𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭̗𝐢𝐞

 

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ, 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐢𝐭̗𝐢𝐚 𝐩𝐚𝐠𝐮𝐛𝐞𝐢 𝐢𝐦𝐢𝐧𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐮𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐨 𝐚𝐧𝐮𝐦𝐢𝐭𝐚̆ 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆. 

 

În speță, instanța supremă ”𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑐𝑡 𝑎 𝑎𝑝𝑟𝑒𝑐𝑖𝑎𝑡 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̧𝑎 𝑑𝑒 𝑓𝑜𝑛𝑑 𝑐𝑎̆, 𝑑𝑒𝑠̧𝑖 𝑠𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎 𝑜𝑏𝑡̧𝑖𝑛𝑢𝑡 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑎𝑛𝑢𝑙 2021 (𝑖𝑛𝑣𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡̧𝑖𝑎 𝑝𝑒 𝑠𝑒𝑔𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑣𝑎𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑢𝑛𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑐𝑢𝑚 𝑎 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑠̧𝑖 𝑝𝑎̂𝑟𝑎̂𝑡𝑎), 𝑠𝑢𝑚𝑎 𝑐𝑒 𝑠-𝑎𝑟 𝑖𝑚𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑟𝑒𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑖𝑝𝑜𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑎𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡𝑖𝑣 𝑛𝑢 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑠𝑢𝑠𝑝𝑒𝑛𝑑𝑎𝑡 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑒 3.378.392,20 𝑅𝑂𝑁 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑖𝑐ℎ𝑖𝑑𝑖𝑡𝑎̆𝑡̧𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑐𝑢𝑎𝑛𝑡𝑢𝑚 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑚𝑛𝑎𝑡, 𝒔𝒖𝒎𝒂̆ 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒅𝒂𝒄𝒂̆ 𝒂𝒓 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊 𝒐𝒏𝒐𝒓𝒂𝒕𝒂̆ 𝒊𝒎𝒆𝒅𝒊𝒂𝒕 𝒂𝒍𝒂̆𝒕𝒖𝒓𝒊 𝒔̧𝒊 𝒅𝒆 𝒄𝒆𝒍𝒆𝒍𝒂𝒍𝒕𝒆 𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒂𝒍𝒆 𝒔𝒐𝒄𝒊𝒆𝒕𝒂̆𝒕̧𝒊𝒊 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒂𝒗𝒆𝒂 𝒄𝒂 𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕 𝒖𝒏 𝒑𝒓𝒆𝒋𝒖𝒅𝒊𝒄𝒊𝒖 𝒎𝒂𝒕𝒆𝒓𝒊𝒂𝒍 𝒗𝒊𝒊𝒕𝒐𝒓 𝒔̧𝒊 𝒑𝒓𝒆𝒗𝒊𝒛𝒊𝒃𝒊𝒍.”

 

https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery[0]=.Value%3D206215&fbclid=IwAR062I-4w10ztbh_uLiLSiV0llzUQlP-0YhLboEsYYuUloA-L7fJ-QWmGck#highlight=## 

𝐎 𝐚𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐭̗𝐢𝐞/𝐟𝐮𝐧𝐝𝐚𝐭̗𝐢𝐞 𝐬𝐞 𝐯𝐚 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐟𝐢𝐢𝐧𝐭̗𝐚 𝐢̂𝐧 𝟕 𝐳𝐢𝐥𝐞

 

Guvernul României, în cadrul ședinței din 2 noiembrie 2023, a adoptat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații şi fundații și va fi trimis către Parlament.

Proiectul de lege prevede următoarele aspecte:

 

1. Registru UNIC al asociațiilor și fundațiilor, modern, care să conțină informații adecvate, corecte și actualizate.

• Noul sistem va permite accesul în orice moment la informații despre orice asociație și fundație înregistrată în România.

• Finanțarea va fi asigurată prin PNRR și înlocuiește vechile sisteme electronice depășite și limitate.

Proiectul Ministerului Justiției „Upgrade tehnologic al Registrului electronic al asociațiilor fundațiilor, federațiilor și registrele asociate potrivit legii (precum cel al Beneficiarilor Reali), transferul datelor din registrele actuale în noua aplicație și constituirea unei baze de date electronice” are o valoare de 5.225.787,42 lei.

Din totalul de 137.963 ONG-uri înregistrate în prezent, 114.714 sunt asociații iar restul fundații, federații, uniuni, ONG-uri de utilitate publică sau persoane juridice străine. Numărul ONG-urilor de utilitate publică este de 194.

2. Toate procedurile legate de instanță se vor putea realiza și prin e-mail.

• Se introduc trei formulare tip: a) pentru înscrierea unei asociații/fundații; b) pentru declararea/modificarea beneficiarului real; c) pentru modificări de statut.

• Se prevede expres în cuprinsul textului posibilitatea de a transmite formularul prin mijloace electronice de comunicare.

• Reprezentantul legal al asociației va putea fi declarat doar printr-un e-mail la instanță și se operează modificarea în registru.

3. Debirocratizarea procedurilor: în 7 zile se va putea înființa o asociație/fundație.

• Judecătorul va putea înscrie asociația în Registru când neregulile au fost înlăturate, chiar în absența reprezentantului legal.

4. Fără cenzori/ comisii de cenzori pentru ONG-uri

• La propunerea societății civile: se elimină obligația numirii unui cenzor/comisii de cenzori. Numai asociațiile al căror activ patrimonial depășește 16.000.000 de lei vor mai avea obligația numirii unei comisii de cenzori.

5. Statutul de utilitate publică

• Schimbare de concepție în ceea ce privește acordarea statutului de utilitate publică: îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea statutului de utilitate publică conduce la acordarea acestui statut și formalizarea acestei decizii prin hotărâre a Guvernului, inițiată de autoritatea administrației publice centrale în a cărei sferă de competentă își desfășoară activitatea, împreună cu Secretariatul General al Guvernului.

• Acordarea acestui statut nu se va mai putea refuza din considerente de oportunitate, aspect indicat și de CEDO în Hotărârea Cegolea.

• Se va elimina necesitatea depunerii de documente (hârtii) la care statul are acces pentru obținerea statutului de utilitate publică. Vor fi depuse doar acele documente la care autoritatea nu are acces prin Registru.

 

https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-cadrul-edintei-guvernului-romaniei-din-2-noiembrie-2023?fbclid=IwAR0yhMcCpXAbMx1VPW6RPMjfpJuFz241VSprWkZZcgzAk3o1JDDHlZAiBCw 

Concedierea pentru necorespundere profesională

Art. 61 din Codul Muncii reglementează cazurile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive ce țin de persoana acestuia, respectiv concedierea disciplinară, concedierea în cazul în care salariatul este arestat preventiv sau arestat la domiciliu pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, concedierea în cazul inaptitudinii fizice și/sau psihice a salariatului și, în fine, concedierea pentru necorespundere profesională. 

Dacă în cadrul unui articol publicat anterior, am analizat concedierea disciplinară a salariatului, în cadrul prezentului articol, urmează să ne aplecăm atenția asupra unei alte forme de concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului, respectiv aceea a concedierii pentru necorespundere profesională.

Noțiunea de necorespundere profesională. Deși nu există o definiție legală a noțiunii de necorespundere profesională, în practica instanțelor s-a reținut că aceasta reprezintă o ,,împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obținerea unor performanțe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aștepta de la salariat și presupune necunoașterea regulilor specifice unei funcții, meserii sau profesii.’’[1]

Procedura concedierii pentru necorespundere profesională. Potrivit art. 63 alin. 2 Codul Muncii, concedierea salariatului pentru necorespundere profesională poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a acestuia, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

Așadar, prevederile art. 63 alin. 2 Codul Muncii sunt clare, în sensul că angajatorul are obligația de a stabili criterii de evaluare fie prin contractul colectiv de muncă, fie prin regulamentul intern al unității. În caz contrar, angajatorul nu are niciun temei pentru a dispune concedierea salariatului pentru necorespundere profesională.

Rezultatul evaluării profesionale nu este obligatoriu pentru angajator, acesta fiind singurul în măsură să aprecieze dacă va emite sau nu decizia de concediere pentru necorespundere profesională.

Dacă însă angajatorul va decide să emită decizia de concediere, trebuie să aibă în vedere că art. 62 Codul Muncii prevede că acesta are obligația de a emite decizia de concediere pentru necorespundere profesională în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. În timp ce unii autori au apreciat că termenul de 30 de zile instituit de Codul Muncii este un simplu termen de recomandare, a cărui nerespectare nu atrage nicio sancțiune, alți autori au apreciat că nerespectarea termenului de 30 de zile atrage decăderea angajatorului din dreptul de a mai dispune concedierea.

Decizia de concediere se emite în scris de către angajator iar potrivit art. 62 alin. 3 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.

Motivarea în fapt a deciziei de concediere implică a se indica în concret de ce salariatul nu corespunde profesional postului pe care îl ocupă, motivele pentru care s-au respins cele precizate de salariat și modul în care s-a realizat evaluarea acestuia.

De asemenea, în situația în care a intervenit concedierea pentru necorespundere profesională, angajatorul are obligația de a îi propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională.

Criteriile pentru analizarea corespunderii/necorespunderii profesionale. Pentru a se analiza dacă salariatul corespunde profesional, performanțele sale trebuie să se raporteze la atribuțiile și cerințele postului respectiv, precum și la locul și rolul postului respectiv în ierarhia unității și în cadrul activității desfășurate în general.[2]

Necorespunderea profesională trebuie raportată la întreaga perioadă a executării contractului individual de muncă și nu poate fi raportată numai la momentul încadrării în post[3]. Mai mult, în doctrină[4] s-a reținut că simplele erori în executarea sarcinilor de serviciu, în lipsa unei anumite cantități constante a erorilor, nu sunt apte să conducă la concedierea pentru motive de necorespundere profesională și, în plus, astfel de erori ar trebui analizate și în raport cu volumul total de muncă al salariatului, precum și cu luarea în considerare a gradului de instruire al acestuia raportat la obligația de formare profesională, ce revine angajatorului.

Distincția dintre concedierea disciplinară și concedierea pentru necorespundere profesională. Adesea, în practică, apar situații în care angajatorul trebuie să delimiteze faptele salariatului ce se circumscriu răspunderii disciplinare, de faptele acestuia ce intră sub sfera necorespunderii profesionale.

Cu privire la necorespunderea profesională, în practica instanțelor s-a reținut că, angajatorul trebuie să probeze fapte obiective sau repetate de natură să evidențieze carențe profesionale, delimitându-se în acest mod de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă, a obligațiilor de serviciu, situație în care poate interveni concedierea disciplinară.[5]

Așadar, ceea ce diferențiază cele două noțiuni – concedierea pentru motive de necorespundere profesională și concedierea disciplinară – este culpa salariatului. Cu alte cuvinte, necorespunderea profesională are la bază aptitudinile de muncă ale salariatului, stăpânirea insuficientă a deprinderilor necesare îndeplinirii sarcinilor de serviciu.[6]

Astfel, în practica instanțelor s-a reținut că intră sub incidența cauzelor de concediere disciplinară și nu sub incidența motivelor de concediere pentru necorespundere profesională fapte precum întârzierea în efectuarea unor lucrări, folosirea necorespunzătoare a personalului din subordine, neluarea în considerare a recomandărilor șefului ierarhic.[7]

În schimb, s-a apreciat că sunt fapte apte să conducă la concedierea pentru necorespundere profesională cazul salariatului care nu mai face față obligațiilor sale de serviciu, urmare a reducerii capacității de muncă a acestuia sau ipoteza în care se instituie, prin act normativ, condiția promovării unui examen pentru continuarea activității în calitate de salariat.[8]

Delimitarea celor două noțiuni este extrem de importantă, întrucât identificarea greșită a temeiului concedierii poate conduce la anularea deciziei de concediere, cu consecința reintegrării salariatului pe postul deținut anterior concedierii și obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat.

În plus, se impune a se preciza că nu este posibil ca prin decizia de concediere să fie indicate concomitent mai multe temeiuri de drept ale concedierii, cum ar fi necorespunderea profesională sau abaterea disciplinară, deoarece indicarea mai multor temeiuri ar fi de natură a crea confuzie cu privire la modalitatea prin care a intervenit încetarea raportului juridic de muncă și nu ar permite instanței de judecată ca, în cazul contestării deciziei de concediere, să realizeze un control efectiv de legalitate.[9]

În concluzie, având în vedere că procedura concedierii pentru motive de necorespundere profesională este una rigidă, recomandăm angajatorilor să emită decizia de concediere cu observarea tuturor prevederilor legale incidente, în caz contrar existând riscul anulării deciziei de concediere de către instanțele de judecată. În plus, angajatorul trebuie să cerceteze atent faptele ce i se impută salariatului, astfel încât să identifice dacă acestea intră sub incidența cauzelor de concediere disciplinară sau constituie un motiv de concediere pentru necorespundere profesională.

---

[1] A se vedea decizia nr. 1431/2011 din data de 7 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București. A se vedea în același sens și Alexandru Țiclea. Codul Muncii. Legislație conexă. Comentarii. Jurisprudență, editura Universul Juridic 2020, p. 379;
[2] A se vedea A. Athanasiu, M. Volonciu, L. Dima, O. Cazan cit. în  Marius Cătălin Preduț, Codul muncii comentat. Protecția datelor personale, telemunca, munca virtuală și alte forme de muncă, ediția a II-a, completată și revizuită, editura Universul Juridic 2019, p. 271;
[3] A se vedea decizia nr. 564/2001 citată în Alexandru Țiclea. Codul Muncii. Legislație conexă. Comentarii. Jurisprudență, editura Universul Juridic 2020, p. 381;
[4] A se vedea Marius Cătălin Preduț. Codul muncii comentat. Protecția datelor personale, telemunca, munca virtuală și alte forme de muncă, ediția a II-a, completată și revizuită, editura Universul Juridic 2019, p. 269;
[5] A se vedea decizia nr. 1431/2011 din data de 7 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București. A se vedea în același sens și Alexandru Țiclea. Codul Muncii. Legislație conexă. Comentarii. Jurisprudență, editura Universul Juridic 2020, p. 379;
[6] A se vedea Marius Cătălin Preduț. Codul muncii comentat. Protecția datelor personale, telemunca, munca virtuală și alte forme de muncă, ediția a II-a, completată și revizuită, editura Universul Juridic 2019, p. 211;
[7] A se vedea Alexandru Țiclea. Codul muncii comentat, ediția a IV-a, editura Universul Juridic, p. 710, cit. în Marius Cătălin Preduț, Codul muncii comentat. Protecția datelor personale, telemunca, munca virtuală și alte forme de muncă, ediția a II-a, completată și revizuită, editura Universul Juridic 2019, p. 271;
[8] Idem;
[9] A se vedea în acest sens decizia nr. 1814/2012 din data de 29 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București;

 

Text preluat de pe: https://www.juridice.ro/709118/concedierea-pentru-necorespundere-profesionala.html

Neatacarea cu recurs a încheierii interlocutorii prin care s-au respins obiecțiunile la expertiză - soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție,  a hotărât că expertiza are o valoare probatorie relativă, fără a lega instanța de concluziile raportului de expertiză, ci, din contră, instanța trebuie să motiveze omologarea sau respingerea concluziilor raportului, putând exista situaţii în care expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o valoare ştiinţifică egală. 

 

În speță, instanța supremă a constatat că ”se confirmă susţinerile celor două recurente în sensul că lucrarea de specialitate, în modul în care a fost efectuată, nu a lămurit, pe de-a întregul, împrejurările de fapt invocate de către organele fiscale, în susţinerea legalităţii actelor contestate, iar argumentele primului judecător, avute în vedere, în respingerea obiecţiunilor la raportul de expertiză, inserate în încheierea interlocutorie de la termenul de judecată din data de 30 iunie 2021, sunt neconvingătoare; este adevărat că, prin recursurile care au învestit instanţa de reformare, cele două recurente nu au atacat, în mod expres, şi această încheiere interlocutorie, dar acest fapt nu împiedică analizarea sentinţei, din această perspectivă, câtă vreme stabilirea lacunară a situaţiei de fapt, ca efect al respingerii obiecţiunilor s-a perpetuat şi reflectat în nelegalitatea hotărârii de fond recurată, potrivit argumentelor anterior expuse.”  

 

Soluția: trimiterea cauzei spre rejudecare, refacerea raportului de expertiză, din perspectiva tuturor împrejurărilor neclarificate sau chiar efectuarea unei noi lucrări de specialitate, administrarea suplimentară a oricăror mijloace de probă de natură să conducă la corecta stabilire a situaţiei de fapt, după supunerea, în dezbaterea contradictorie a părţilor, a acestor măsuri procesuale. 

 

(http://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=202649#highlight=##, pronunțată de Secţia de Contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

Infractiunea de bancrută frauduloasă. Tipicitate

ÎCCJ - Decizia nr. 228 din 14 noiembrie 2022, pronunțată de Secţia Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit art. 241 C. pen, constituie bancruta frauduloasă ,,fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate;
c) înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”

Acuzaţia din cauza analizată are în vedere modalitatea de ascundere a activului averii debitorului în frauda creditorilor. Se constată că nu există o ascundere a activelor, atunci când acestea sunt enumerate corect şi complet în planul de reorganizare şi în actele contabile care provin de la societatea debitoare, chiar dacă nu în secţiunea privind evaluarea activului societăţii. Menţiunile contradictorii din planul de reorganizare (de exemplu cele din secţiunea 4, Starea societăţii la data propunerii planului, punctul 4.1,

Evaluarea activului companiei, şi cele de la punctul 3.6, Analiza evoluţiei patrimoniului societăţii şi a principalilor indicatori financiari, acestea din urmă fiind însă concordante cu Analiza ratelor de gestiune şi Analiza riscului de faliment) nu pot fi considerate omisiuni ale activului averii, atât timp cât datele reale erau indicate de către debitor.

Instanta a constatat că activele societăţii, au fost prezentate de către societatea comercială în cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă şi în anexele acesteia, situaţia activelor reieşind din ultima balanţă de verificare încheiată pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii. S-a mai constatat că deşi în Planul de reorganizare, „Starea societăţii la data propunerii planului” la punctul ,,Evaluarea activului companiei”, se arată că activele societăţii constau în bunuri imobiliare, respectiv teren şi clădiri, precum şi în bunuri mobile de natura utilajelor şi echipamentelor specifice şi a mijloacelor de transport, în valoare totală de piaţă de 3.779.700 RON, la „Analiza evoluţiei patrimoniului societăţii şi a principalilor indicatori financiari|” se menţionează, în bilanţul simplificat, că activele societăţii cuprind active imobilizate şi active circulante din care stocuri, creanţe, disponibilităţi băneşti şi cheltuieli în avans, în valoare totală de 28.502.144 RON, în luna iunie 2014 . (…) Tot în planul de reorganizare, la punctul ,,Analiza ratelor de structură ale activului” este prezentată structura activului ca fiind compusă din imobilizări necorporale, imobilizări corporale, imobilizări financiare, active imobilizate, stocuri, creanţe, disponibilităţi băneşti, active circulante şi cheltuieli în avans, în luna iunie 2014, iar la secţiunea „Analiza echilibrului financiar”, este menţionat activul net contabil la data de 30.06.2014 ca fiind compus din active imobilizate şi active circulante. La analiza ratelor de gestiune s-a avut în vedere activul total în valoare de 28.502.144 RON, aferent lunii iunie 2014, iar la analiza riscului de faliment, acelaşi activ. Prin urmare, în opinia instantei de judecata, nu se poate vorbi de o „ascundere”, în sensul cerut de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a mai stabilit că toate elementele de activ sunt reflectate în Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de insolvenţă, întocmit de către administratorul judiciar, şi toate elementele de activ au fost prezentate de către debitoare în planul de reorganizare, prin administratorul special..

În raport de situaţia de fapt reţinută, respectiv de lipsa unei ascunderi în sensul art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., soluţia este cea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Concluzia lipsei unei ascunderi în sensul legii penale decurge din prezenţa datelor contestate în conţinutul planului şi documentele contabile aferente. Ceea ce lipseşte din conţinutul acuzaţiei care stă la baza acţiunii penale este chiar fapta prevăzută de legea penală, fiind constatat opusul acesteia, respectiv prezenţa datelor, ceea ce atrage soluţia de la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

 

https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=198116#highl