Anularea apelului ca netimbrat după mai mult de o jumătate de an de la primul termen de judecată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că anularea apelului ca netimbrat se poate dispune de instanță la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată (conform art. 470 alin. 3 teza finală C. proc. civ.) sau, cel mai târziu, la termenul la care a dispus prima amânare a pronunţării în vederea depunerii dovezii achitării taxei de către parte. În speță, instanța supremă a constatat că instanța de apel – la primul termen de judecată, cu părţile legal citate, respectiv la 14 noiembrie 2019 – pronunţându-se şi asupra cererilor de probatorii formulate, a amânat pronunţarea, atât pe excepţia netimbrării cât şi asupra fondului apelului. ”Or, cât timp aceasta nu a dispus măsura anulării apelului, ca netimbrat, la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată (aşa cum o prevede expres norma cuprinsă la art. 470 alin. 3 teza finală C. proc. civ.) sau, cel mai târziu, la termenul la care a dispus prima amânare a pronunţării în vederea depunerii dovezii achitării taxei de către parte, instanţa de apel nu mai putea lua respectiva măsură după mai mult de o jumătate de an de la data ultimului termen şi după dispunerea repetată, sub diverse alte motive, a amânării pronunţării/judecăţii în cauză, în condiţiile în care, în tot acest interval de timp, prelungit peste limitele legale permise de art. 470 alin. 3 C. proc. civ., partea a şi depus la dosar taxa judiciară de timbru stabilită de instanţă.” Concluzia: prin admiterea excepţiei netimbrării, curtea de apel a pronunţat o soluţie eronată, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. 2  C. proc. civ., soluția fiind de admitere a recursului, de casare a deciziei și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel. 

(Decizia nr. 1094 din 19 mai 2021, pronunțată de Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

Cheltuieli de judecată când „pierzi procesul” dar culpa aparține celeilalte părți. Necesitatea solicitării cheltuielilor DOAR pe cale separată. Imposibilitate de acordare cheltuieli direct în temeiul art. 453 Cod. proc. civ. Autoritate de lucru judecat

Prin Decizia definitivă nr. 420 din 08.12.2021, Curtea de Apel Cluj a stabilit că partea care pierde un proces, chiar dacă din culpa procesuală a adversarului, nu poate solicita cheltuieli de judecată în acel proces, ci ar putea doar pe cale separată, față de sintagma specifică din art. 453 Cod proc. civ. care prevede că doar „partea care pierde procesul” poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult, Curtea a stabilit că dacă s-au cerut cheltuieli de judecată în acel proces, acestea trebuie respinse și o atare împrejurare va constitui autoritate de lucru judecat pentru a mai fi cerute pe cale separată.

În concluzie, s-a stabilit că dacă pierzi procesul din culpa adversarului (apel împotriva sechestru judiciar unde ulterior reclamantul nu plătește cauțiunea), atunci pentru recuperarea cheltuielilor de judecată trebuie: (i) să nu le soliciți în acel proces, ci (ii) doar ulterior pe cale separată.

I. Primul dosar

Reclamantul inițial a obținut un sechestru judiciar. Ulterior, pârâtul a formulat apel în termenul de 5 zile de la comunicare, dar reclamantul a beneficiat de un termen de 20 de zile pentru a plăti cauțiunea. Reclamantul însă, nu a mai achitat cauțiunea.

Prin Decizia definitivă nr. 458 din 17.09.2019, Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca rămas fără obiect, și a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Curtea a arătat însă că respingerea e cauzată doar de o problemă de formă, anume că art. 453 Cod proc. civ. prevede că doar „partea care pierde procesul” poate fi obligată la cheltuieli și că nu poate analiza în continuare celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale. Totuși, Curtea a precizat obiter dictum că, într-o atare situație, apelanta ar putea cere cheltuielile de judecată pe cale separată.

II. Al doilea dosar

Apelanta a formulat ulterior cerere separată pentru recuperarea cheltuielilor. Deși cererea a fost admisă la fond, tribunalul ulterior a schimbat hotărârea, iar Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 420 din 08.12.2021 a menținut hotărârea din apel, reținând autoritatea de lucru judecat. Considerentele decizorii au fost următoarele:

„ Pentru a fi reţinută autoritatea de lucru judecat nu este necesar ca obiectul celor două dosare să fie identic ci este necesar ca în procesul anterior să fi fost tranşată o chestiune care este din nou invocată în noul proces, chiar şi pe cale incidentală sau de excepţie în procesul anterior, cum este cazul cheltuielilor de judecată, care sunt un aspect incidental, iar obiectul principal este diferit în fiecare cauză.

Art. 430 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.“

Faţă de prevederea expresă că hotărârea judecătorească poate statua asupra unui incident, şi să aibă autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, Curtea reţine că acel aspect soluţionat, chiar şi pe cale incidentală, cum sunt cheltuielile de judecată, are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată, astfel că nu poate fi repus din nou în discuţie într-un nou proces, nici pe cale principală nici pe cale incidentală, dat fiind că autoritatea de lucru judecat împiedică repunerea în discuţie în orice mod a unei chestiuni deja tranşate, iar această finalitate nu poate fi atinsă decât în cazul unei imposibilităţi absolute, indiferent de mijloacele folosite de parte în noul dosar.

(…)

Prin decizia civilă nr. 458/17.09.2019 (…), Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat în ce priveşte cheltuielile de judecată asupra unui aspect de formă – partea care a pierdut procesul, iar în acest fel a analizat şi existenţa sau inexistenţa culpei procesuale, pentru că pe acest temei se acordă sau nu cheltuieli de judecată.

(…)

Distincţia între cine a câştigat sau a pierdut procesul în dosarul anterior, cum a pierdut procesul sau a fost respins apelul sau cererea pe fond, că nu s-a plătit cauţiunea, că procesul a rămas fără interes, nu poate fi repusă în discuţie, iar instanţa de apel în prezenta cauză a expus argumentele pentru care a reţinut autoritatea de lucru judecat.

(…)

Faptul că art. 453 C.pr.civ. ar institui o condiţie suplimentară atragerii răspunderii, aceea a câştigării procesului, nu înseamnă că se poate rediscuta în prezenta cauză aceaşi chestiune de fond, fără condiţia suplimentară, cât timp chestiune de fond, cu sau fără condiţia suplimentară, a fost deja tranşată. ”

Așadar, deși în primul proces analiza Curții asupra condițiilor răspunderii delictuale s-a limitat la art. 453 Cod proc. civ. dar acordarea cheltuielilor a fost respinsă, în al doilea proces Curtea a considerat că ce este relevant este dispozitivul de respingere, nu și motivele care au stat la bază.

Drept urmare, în situații similare, când de exemplu pârâtul achită pe parcursul procesului datoria și cererea rămâne fără obiect, reclamantul trebuie să nu ceară cheltuieli în acel proces, deoarece formal i se vor respinge, iar o astfel de hotărâre va avea autoritate de lucru judecat într-un eventual nou proces, de solicitare a cheltuielilor pe cale separată.

Av. Cătălin I. Radbâță – RN LEX Litigation & Insolvency – Baroul Brașov

Practician în insolvență – RN LEX IPURL – UNPIR București

Text preluat de pe site-ul: https://www.juridice.ro/769023/curtea-de-apel-cluj-cheltuieli-de-judecata-cand-pierzi-procesul-dar-culpa-apartine-celeilalte-parti-necesitatea-solicitarii-cheltuielilor-doar-pe-cale-separata-imposibilitate-de-a.html

Reţinerea şi nevărsarea impozitelor şi/sau contribuţiilor cu reţinere la sursă, DIN NOU INFRACTIUNE

Noutatea legislativă se regăseşte în art. XXIX din OUG nr. 130/2021, prin care s-a introdus art. 61 în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Prin acestă nouă dispoziţie legală, Guvernul a reincriminat infracţiunea de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi/sau contribuţiilor cu reţinere la sursă, dispoziţia urmând să intre în vigoare din 1 martie 2022.

Reamintim că infracţiunea a fost iniţial prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, însă Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea normei, apreciind că aceasta nu întruneşte condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate. Mai exact, Curtea a apreciat că nu se poate determina sensul noţiunii de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, astfel că destinatarul normei nu poate să îşi ordoneze conduita. Ca urmare a Deciziei nr. 363/2015 a CCR, infracţiunea în discuţie a fost dezincriminată.

Parlamentul nu a considerat o prioritate reincriminarea conduitei în discuţie, astfel că timp de mai bine de 6 ani, fapta a rămas în afara sferei dreptului penal. Însă Guvernul a sărit în ajutor şi a incriminat el însuşi, printr-o ordonanţă de urgenţă, fapta de a reţine şi nu vărsa impozitele, respectiv contribuţiile cu reţinere la sursă.

Această abordare a Guvernului este discutabilă nu doar din pricina faptului că nu a existat o urgenţă timp de peste 6 ani, aceasta brusc concretizându-se acum, ci şi din pricina faptului că reincriminarea a avut loc printr-o ordonanţă de urgenţă, în dezacord cu referendumul pe tema justiţiei din 26 mai 2019.

În orice caz, începând cu data de 1 martie 2022, va constitui infracţiune „reţinerea şi neplata, încasarea şi neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadenţă prevăzut de lege, a impozitelor şi/sau contribuţiilor prevăzute în anexa la prezenta lege”.

După cum se poate observa, Guvernul a fost atent la criticile Curţii Constituţionale şi a stabilit expres impozitele şi contribuţiile în privinţa cărora poate fi reţinută infracţiunea, făcând trimitere inclusiv la prevederile aferente din Legea nr. 277/2015 privind Codul fiscal.

Concret, infracţiunea se va putea reţine raportat la următoarele categorii de impozite şi contribuţii:

impozitul pe dividendele plătite de o persoană juridică română către o persoană juridică română;

impozitul pentru veniturile din activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă;

impozitul pe veniturile din drepturile de proprietate intelectuală;

impozit pe venitul din salarii şi asimilate salariilor;

impozitul pe veniturile din arendă;

impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi;

impozitul pe veniturile impozabile obţinute din lichidarea unei persoane juridice sau din reducerea capitalului social, potrivit legii;

impozit pe veniturile sub formă de dividende;

impozitul pe veniturile din pensii;

impozitul pe veniturile din premii şi din jocuri de noroc;

impozitul pe veniturile din alte surse;

impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică sau entitate – asociere fără personalitate juridică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific, cu modificările şi completările ulterioare;

impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului III din Legea nr. 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare;

contribuţia de asigurări sociale;

contribuţia de asigurări sociale de sănătate;

impozitul cu reţinere la sursă pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;

impozitul datorat pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;

contribuţia la Fondul pentru mediu.

Pedeapsa pentru ”noua” infracţiune va fi închisoarea de la 1 an la 5 ani sau amenda.

Cu privire la acest aspect, prezintă importanţă inclusiv modificarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, în sensul că respectivele cauze de nepedepsire şi de reducere a pedepsei se vor aplica şi în cazul acestei infracţiuni. Prin urmare, dacă prejudiciul este acoperit integral, iar valoarea lui nu depăşeşte 50.000 euro, judecătorul va fi obligat să aplice pedeapsa amenzii. Dacă prejudiciul este de până în 100.000 euro şi este acoperit integral, judecătorul poate opta pentru aplicarea pedepsei amenzii, nefiind însă obligat. Iar dacă prejudiciul este de până în 100.000 euro, şi acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte.

Concluzionând, o ”nouă” infracţiune a fost reglementată, fiind însă vorba doar de o veche infracţiune, dezincriminată printr-o decizie a Curţii Constituţionale şi reincriminată, teoretic, în acord cu prevederile Constituţiei.

ANAF a emis oficial reguli pentru cei care dau apartamente în chirie

Recent, ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) a emis un ghid cu reguli pentru impozitarea veniturilor obținute din închirerea unor locuințe sau spații deschise. 

Regulile trebuie respectate de toată lumea în 2022.

https://www.capital.ro/anaf-a-trimis-oficial-regulile-pentru-cei-care-dau-apartamente-in-chirie-nu-este-de-gluma-in-2022.html?fbclid=IwAR20GZYC-sZJcOEhaqZqHP3G3WJMAf9fkZ8RMLd5dn7dsJx_4uCTD00yeFQ

Când drepturile colective sunt impuse prin constrângere, cele individuale deja au murit - by Renate Weber, Avocatul Poporului

”Au mai fost, în ultimii 75 de ani, și alte epidemii care au avut nevoie de abordări complexe, inclusiv de campanii de vaccinare, de exemplu contra poliomielitei, contra tuberculozei, contra rujeolei, dar niciodată până acum nu a fost folosită agresivitatea colectivă pentru impunerea lor. ”

Sursa: https://www.juridice.ro/essentials/5165/cand-drepturile-colective-sunt-impuse-prin-constrangere-cele-individuale-deja-au-murit?fbclid=IwAR11BQccnypRgmEPy0krG2mX_6BEInBnKLSu_5o0Q0b0pPEV4v7GVwwg1qU

Întoarcerea executării. Acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului de adjudecare acțiuni

ÎCCJ - Decizia nr. 593 din 11 martie 2021, pronunțată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că art. 777 C. proc. civ. nu vizează procedura de executare silită, ci actul juridic de vânzare încheiat ca urmare a finalizării procedurii de executare silită şi, în acest context, fiind depășită etapa executării silite, legiuitorul a reglementat posibilitatea desființării actului de vânzare pe calea dreptului comun.

Așadar, în cazul formulării unei acțiuni în constatarea nulității absolute a certificatului de adjudecare acțiuni, în raport de art. 777 C. proc. civ., fiind o acţiune de drept comun, în care se invocă un motiv de nulitate absolută, cererea se analizează în raport cu normele care conturează regimul acestei nulităţi, iar nu potrivit normelor din materia contestaţiei la executare.

Potrivit unui proiect al Comisiei Juridice a Camerei Deputaților, plângerile contravenționale se vor judeca online, la cererea contravenientului, cu încuviințarea instanței:

Comisia juridică a Camerei Deputaților a adus mai multe amendamente proiectului de completare a OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Proiectul mai trebuie votat în ședința Camerei Deputaților, aceasta fiind camera decizională.

Raport asupra Proiectului de Lege pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor:

”După articolul 36 se introduce un nou articolul, art.36 1 cu următorul cuprins:

„Art. 36¹. – (1) La cererea contravenientului care a formulat plângerea contravențională, cu încuviințarea instanței de judecată, ședințele de judecată din fond și din căile de atac se desfășoară exclusiv prin sisteme de telecomunicații audiovizuale care permit verificarea identității părților și garantează securitatea, integritatea, confidențialitatea și calitatea transmisiunii, instanțele de judecată dispunând măsurile necesare în acest scop.

(2) Contravenientul va solicita desfășurarea ședințelor de judecată prin sisteme de telecomunicații audiovizuale prin intermediul plângerii contravenționale.

(3) Dacă prin plângerea contravențională a fost formulată cererea de desfășurare a ședințelor de judecată prin sisteme de telecomunicații audiovizuale, contravenientul nu mai poate ulterior renunța la această solicitare și ședințele de judecată se vor desfășura în conformitate cu prevederile alin.(1).

(4) Dacă contravenientului care a formulat plângerea contravențională a solicitat judecarea prin sisteme de mijloace de telecomunicații audiovizuale, toate actele procedurale din cauza respectivă vor fi comunicate exclusiv prin intermediul poștei electronice.

5) Audierea celorlalte persoane, martori sau experți, are loc prin aceleași sisteme de telecomunicații audiovizuale. Partea care a propus administrarea probei cu martori sau contravenientul, în cazul administrării din oficiu a probei cu martori sau în cazul audierii martorilor sau experților, va asigura posibilitatea martorilor și a experților de a participa la audiere prin videoconferință în locația stabilită de către instanță. Înregistrarea audierii este obligatorie.

(6) Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare la data de 01.01.2022.”