Perimarea executării silite. Constatare

Autori: Evelina Oprina și Ioan Gârbuleț

Constatarea perimării executării silite:

Deși art. 696 alin. 1 C. pr. civ. prevede că perimarea operează de drept, din formularea art. 697 alin. 1 C. pr. civ. rezultă că „perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părților”.

Prin urmare, simpla împlinire a termenului de 6 luni de la data primirii de către creditor a cererii adresate de executorul judecătoresc nu are ca efect perimarea executării silite, aceasta trebuind a fi constatată de instanța de executare.

Legitimare procesuală activă în a invoca sancțiunea perimării executării are, potrivit art. 697 alin. 1 C. pr. civ., executorul judecătoresc sau oricare parte interesată, neputând fi invocată din oficiu de către instanța de judecată. Această interpretare rezultă și din prevederile art. 711 alin. 1 C. pr. civ. care arată că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, ceea ce înseamnă că în faza executării silite au dreptul de a acționa pe calea contestației la executare numai persoanele care justifică un interes.

Prin expresia „parte interesată” trebuie să se înțeleagă orice persoană implicată în raportul juridic execuțional, dar și terța persoană ale cărei bunuri sunt supuse urmăririi silite, deși nu are calitatea de debitor. În general, partea interesată în a invoca perimarea executării silite este debitorul, această sancțiune fiind edictată în interesul acestuia și în defavoarea creditorului.

............................................

Sursa:

https://www.universuljuridic.ro/perimarea-executarii-silite-constatare/?utm_content=bufferf03dd&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer