Suma pe care recuperatorii de creanțe o pot cere debitorilor ar putea fi plafonată - Legal Land

Suma pe care societățile de recuperare a creditelor o pot solicita debitorilor ar putea să fie plafonată la dublul sumei pentru care a fost preluată creanța de la bănci, potrivit unei propuneri legislative care a primit marți raport favorabil în comisiile reunite de buget-finanțe și cea economică din Senat, anunță Agerpres.

Propunerea legislativă pentru modificarea OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că cesionarul nu va putea pretinde de la debitorul care are calitatea de consumator mai mult decât dublul sumei plătite de acesta pentru a cumpăra creanța de la cedent.

Aceste dispoziții ar urma să se aplice indiferent de instrumentul juridic utilizat pentru transferul creanței, inclusiv în cazurile cesiunii de contract, al cesiunii de portofoliu de creanță și al subrogației.

Debitorul cedat care are calitate de consumator se va putea elibera de datorie plătind cesionarului dublul prețului pe care acesta l-a plătit pentru a dobândi creanța, fără costuri suplimentare.

În cazul în care propunerea va fi adoptată de Parlament, pentru echilibrarea riscurilor contractului, dispozițiile ar urma să se aplice și contractelor aflate în derulare la data intrării sale în vigoare.

Sursa:

Suma pe care recuperatorii de creanțe o pot cere debitorilor ar putea fi plafonată - Legal Land

Poprire. Regimul juridic al PFA - Legal Land

Creditoarea B a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SA şi terţul poprit SA PFA validarea popririi până la concurenţa creanţei în cuantum de x de lei.

În motivare, creditoarea a arătat că prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei SA. Creditoarea a precizat că adresa de înfiinţare a popririi a fost comunicată terţului poprit SA PFA și că terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, astfel încât se impune validarea popririi.

Instanța:

”Măsura popririi nu a fost dispusă cu respectarea condiţiilor legale, debitoarea şi terţul poprit fiind aceeaşi persoană, neexistând situaţia unor entităţi diferite între care să existe raporturi de muncă specifice relaţiei dintre angajat şi angajator.

Pentru a aprecia în acest sens, instanţa are în vedere regimul juridic al persoanei fizice autorizate, figură juridică care permite unei persoane fizice să desfăşoare activităţi economice în urma obţinerii unei autorizaţii şi înregistrării corespunzătoare conform dispoziţiilor OUG nr. 44/2008.

Noţiunea de persoană fizică autorizată este definită în cuprinsul art. 2 lit. i) din OUG nr. 44/2008, iar din întreg regimul juridic aplicabil persoanei fizice autorizate, reglementat prin dispoziţiile actului normativ menţionat, reiese faptul că persoana fizică autorizată nu are personalitate juridică, nefiind o entitate de sine stătătoare, separată de persoana fizică care a obţinut autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii economice, care să beneficieze de un patrimoniu propriu. Astfel, prin faptul obţinerii de către o persoană fizică a unei autorizaţii pentru desfăşurarea activităţilor economice sub forma unui PFA se poate realiza cel mult o divizare patrimonială la nivelul patrimoniului persoanei fizice, prin constituirea unui patrimoniu de afecţiune care reprezintă o masă patrimonială, iar nu un patrimoniu distinct, afectată scopului exercitării activităţii economice.

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa reţine că în cauză s-a urmărit de fapt executarea silită asupra unei eventuale mase patrimoniale afectate desfăşurării activităţii economice a debitoarei, aspect pentru care nu este necesară instituirea popririi, debitorul unei obligaţii răspunzând pentru datoriile sale cu toate bunurile prezente şi viitoare, diviziunile patrimoniale presupunând o anumită ordine în urmărire în funcţie de legătura dintre creanţa a
cărei satisfacere se urmăreşte şi masa patrimonială urmărită.

Astfel, identitatea dintre debitor şi terţul poprit nu permite instituirea popririi ca formă de executare silită prin care să se realizeze creanţa deţinută de un creditor, iar validarea unei popriri nelegale nu este posibilă, prin mecanismul validării popririi fiind vizată crearea unui nou raport juridic între creditor şi terţul poprit, hotărârea de validare a popririi urmând a deveni titlu executoriu împotriva terţului poprit. Or, în cauză, prin validarea unei popriri înfiinţate în condiţiile menţionate nu s-ar crea un nou raport juridic, creditoarea având deja un titlu executoriu împotriva debitoarei pe care poate să-l pună în executare prin recurgerea la formele de executare reglementate prin dispoziţiile legale.” (Judecătoria Sectorului 2 București, Sentința civilă nr. 187/08.01.2016, definitivă prin neapelare, portal.just.ro)

Sursa;

Poprire. Regimul juridic al PFA - Legal Land: Creditoarea B a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SA şi terţul poprit SA PFA validarea popririi până la concurenţa creanţei în cuantum de x de lei. În motivare, creditoarea a arătat că prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti …

Notificare dare in plata a doua oara. Autoritate de lucru judecat sau nu?

Astfel, pot depune o a doua notificare de dare in plata daca s-a admis contestatia bancii?

Ce efecte ar putea sa aiba a doua notificare?

Se vor suspenda obligatiile contractuale si/sau executarea silita?

In primul rand trebuie analizat textul de lege si anume legea 77/2016 si anume, art. 5 alin. 1 –Art. 5. –

(1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

Astfel, avand in vedere textul legal observam ca leguitorul ne vorbeste de ” intentia debitorului de a transmite dreptul sau de proprietate“, astfel , decizia si anume instiintarea creditorului, in acceptiunea noastra nu poate fi considera ca fiind consumata de la prima notificare de dare in plata deci nu este susceptibila de a intra sub puterea de lucru judecat. De asemenea, daca privim catre decizia 623/2016 a CCR, analiza STARII DE IMPREVIZIUNE poate fi ceruta cu privire la X momente raportat la toata perioada de desfasurare a contractului.

Spre exemplu se poate solicita aplicarea impreviziunii cu privire la momentul semnarii contractului sau un an mai tarziu sa la ziua de fata, prin urmare, este exclusa puterea lucrului judecat, in esenta nefiind indeplinite elementele puterii de lucru judecat.

Astfel, raspunsul propus pentru aceasta intrebare este ca notificarea de dare in plata poate fi facuta de mai multe ori!

Prin urmare, urmarind acelasi curs logic al legii, daca legea permite o a doua notificare de dare in plata, asta presupune ca efectele sale sunt direct legate de legea 77/2017 si anume

Art. 6. – (1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.

Astfel, vor opera aceleasi dispozitii legale de suspendare a oricaror obligatii fata de creditorul bancar.

Intrebarea mult mai importanta, ce cauta un raspuns, este referitoare la ce se intampla, daca in urma contestatiei la notificarea de dare in plata, aceasta contestatie este admisa?

Astfel, art. 7 litera 5 (5) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

De esenta, este sa intelegem ce presupune repunerea partilor in situatia anterioara si daca nu cumva leguitorul in esenta a dorit si a urmarit, ca prin repunerea in situatia anterioara, sa dispuna reluarea normala a platilor sau a situatiei asa cum a fost ea lasata in urma cu perioada pe care s-a suspendat orice demers al creditorului.

Pe de-o parte aducem aminte si decizia data in interesu legii de catre ICCJ prin care s-a stabilit ca instantele de judecata investite cu solutionarea cererilor avand ca obiect rezolutiunea sau declararea nulitatii unor acte juridice constitutive sau translative de drepturi nu pot dispune, din oficiu, restabilirea situatiei anterioare/repunerea partilor in situatia anterioara, insa in virtutea rolului activ si cu respectarea principiului contradictorialitatii, pot pune in discutia partilor posibilitatea completarii cererilor prin formularea petitului avand acest obiect .

De asemenea principiul restiturii este consacrat de art. 1254 alin. (3) Noul Cod Civil, care prevede că „în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639 – 1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu”, fiind aplicabil, pe temeiul art. 1325 noul Cod Civil, şi actelor juridice unilaterale lovite de nulitate.

Prin urmare la prima vedere s-ar concluziona ca partile trebuie sa restituie tot ce nu au platit, din urma si ca in esenta repunerea in situatia anterioara nu este nimic altceva decat o restituire totala a prestatiilor, insa daca analizam textele legale de mai sus observam ca textele legale vizeaza contatarea nulitatii sau anularea unor acte, ori notificarea de dare in plata nu este nici contract translativ de proprietate si nici un act ce poate fi supus anularii instantei, fiindca in esenta, instanta ce verifica legalitatea notificarii, verifica indeplinirea unor conditii.

Concluzionam astfel ca daca leguitorul a prevazut si posibilitatea suspendarii efectelor actelor prin aceasta notificare, nu este de natura, ca in cazul in care s-ar admite o contestatie la notificarea de dare in plata, partile sa fie obligate sa plateasca retroactiv, spre exemplu din luna mai 2016 pana in luna aprilie 2017 ci efectul ar fi de reluare a platilor exact de la momentul acestora sau a situatiei, exact asa cum a lasat-o notificarea de dare in plata.

De asemenea, este de esenta legii darii in plata, sa aducem aminte si faptul ca partile au posibilitatea sa ceara radierea datoriilor reziduale, acest aspect a fost consacract cu atat mai mult de catre decizia 623/2016 a CCR, fapt pentru care aceleasi reguli urmeaza sa fie respectate si in raport de solicitarea de radiere a datoriei reziduale.

Sursa: indrumari-juridice

Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în cazul contractului de împrumut cu garanţie imobiliară - Legal Land

Termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este de 3 ani. Acest termen se aplică atât timp cât legea nu prevede un termen special de prescripţie. Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în materia drepturilor reale, indiferent dacă acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau alte hotărâri ori înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, respectiv titlul în temeiul căruia a pornit executarea silită contestată, nu îi este aplicabil termenul special de 10 ani prevăzut de art.706 al.1 teza a II a CPC, nefiind vorba de un titlu în materia dreptului real. (Tribunalul Arad, Decizia civilă nr. 414/17.05.2017, portal.just.ro)

Sursa:

Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în cazul contractului de împrumut cu garanţie imobiliară - Legal Land: Termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este de 3 ani. Acest termen se aplică atât timp cât legea nu prevede un termen special de prescripţie. Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în …