Mecanismul impreviziunii, altfel spus, ideea de a
cere reechilibrarea unui contract în care o parte ajunge în ruină, în
timp ce cealaltă parte prosperă pe ruinarea sa, este aplicabil tuturor
tipurilor de contracte de credit, indiferent de moneda în care s-a făcut
împrumutul, indiferent de valoarea acestuia ș.a.m.d. Impreviziunea se
aplică inclusiv celor care au făcut credite prin programul "Prima casă",
chiar dacă aceștia s-au văzut discriminați prin Legea dării în plată,
care i-a exclus din start.
În contextul Legii nr. 77/2016 privind darea în plată și al proiectului
de lege pentru conversia creditelor în franci elvețieni, numeroși
români s-au plâns că sunt discriminați de prevederile acestora. Legea
dării în plată se aplică numai celor care au făcut credite imobiliare și
s-au împrumutat de maxim 250.000 de euro (echivalentul în lei al
acestei sume), iar legea conversiei creditelor, dacă ar fi intrat în vigoare în forma votată, așa cum se aștepta, se adresa doar celor împrumutați în franci elvețieni.
Practic, la momentul dezbaterilor pe aceste legi, românii împrumutați
în programul "Prima Casă", ori cei cu credite în alte monede și care
depășesc anumite praguri sau care sunt garantate cu alte tipuri de
bunuri s-au văzut excluși prin aceste inițiative. Mai ales că Legea nr.
77/2016 prevede expres faptul că nu se aplică celor cu "Prima Casă", iar
numărul celor împrumutați prin acest program devine de la un an la
altul tot mai mare.
Prin Decizia Curții Constituționale a României (CCR) nr. 623/2016,
Curtea nu numai că s-a pronunțat cu privire la unele aspecte de
constituționalitate ale Legii privind darea în plată, dar a pus în
lumină un mecanism juridic ca un colac de salvare pentru toți cei
împrumutați: impreviziunea, altfel spus ideea de
reechilibrare a unui contract în care o parte a ajuns să se ruineze, în
timp ce cealaltă parte face profit pe ruina sa (dacă ar fi să definim
acest mecanism juridic în cuvinte puține și cât se poate de clare).
Impreviziunea se aplică tuturor tipurilor de contracte care presupun prestații eșalonate în timp,
așadar tuturor tipurilor de contracte de credit. În mecanismul ei de
funcționare nu există praguri de la care se aplică soluții și praguri
până la care nici nu se deschid discuțiile. În impreviziune există doar
ideea de echitate și de bună-credință, în mod tradițional.
Ca exemple concrete, putem spune că reechilibrarea contractelor poate fi cerută de cei care au încheiat:
- contracte de credit în programul "Prima Casă";
- contracte de credit imobiliar, indiferent că le-au încheiat în lei, în euro, în dolari, în franci elvețieni, așadar, indiferent de monedă.;
- contracte de credit garantate cu bunuri mobile;
- leasinguri;
- credite de nevoie personale etc.
De asemenea, nu se face nicăieri nicio distincție cu privire la cine
poate și cine nu poate să aibă calitatea de creditor, ceea ce înseamnă
că nu contează dacă respectivul credit este făcut la o bancă sau o
instituție financiară de alt tip, ori la un dezvoltator.
"În esenţă, impreviziunea intervine când în executarea contractului
a survenit un eveniment excepţional şi exterior ce nu putea fi prevăzut
în mod rezonabil la data încheierii contractului în privinţa amplorii
şi efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea
obligaţiilor prevăzute de acesta. Drept urmare, clauzele contractului cu
executare succesivă în timp trebuie adaptate în mod adecvat la noua
realitate în măsura survenirii unui risc care se circumscrie ideii de
impreviziune.", extragem din cuprinsul deciziei Curții.
Și cei care au încheiat contracte înainte de 2011?
Desigur, impreviziunea, așa cum o regăsim actualmente în Codul civil,
nu se poate aplica decât contractelor care s-au încheiat după 1
octombrie 2011. Însă pentru contractele încheiate înainte de această
dată, când era în vigoare vechiul Cod civil, avem de asemenea un
mecanism de reechilibrare a contractelor, chiar dacă nu exista expres
reglementată impreviziunea, așa cum e acum, în actul normativ, ea era
recunoscută de practicieni, după cum a subliniat și Curtea în decizia sa
cu privire la Legea dării în plată. Așadar, reechilibrarea contractelor poate fi cerută și de cei care au încheiat contracte înainte de 1 octombrie 2011.
"În acest sens, Curtea reţine că sub imperiul Codului civil din
1864 atât doctrina, cât şi practica au recunoscut posibilitatea
aplicării teoriei impreviziunii în cazul în care un eveniment
excepţional şi exterior voinţei părţilor ce nu putea fi prevăzut în mod
rezonabil de acestea la data încheierii contractului ar face excesiv de
oneroasă executarea obligaţiei debitorului. Această instituţie şi-a
găsit aplicarea în sistemul de drept românesc încă din prima parte a
secolului XX, după Primul Război Mondial", a mai precizat instanța.
Important! În materia contractelor de credit, se
prezumă că există un dezechilibru contractual între consumator (adică
datornicul, pe scurt) și profesionist (creditorul), ceea ce înseamnă că
acesta din urmă trebuie să vină și să dovedească contrariul.
Avem, de asemenea, un exemplu recent și foarte bun cu
privire la succesul pe care l-am putea avea în instanță, cerând
reechilibrarea contractului: Judecătoria Sectorului 2 al Capitalei a dat
o decizie prin care dispune adaptarea unui contract de credit cu
Bancpost, prin înghețarea cursului valutar al contractului în franci elvețieni și prin eliminarea comisionului de acordarea și a celui de administrare. Mai multe detalii puteți afla de aici.
Așadar, dacă creditorul nostru nu este dispus să accepte și realitatea
noastră, atunci intanța de judecată este singura soluție. Putem obține,
prin aceeași acțiune în instanță, atât reechilibrarea contractului, cât
și eliminarea unor eventuale clauze abuzive.
Dacă într-un contract de credit ar exista clauze care să blocheze
accesul la o instanță de judecată pe ideea de impreviziune, ori care să
excludă din start ideea de reechilibrare necesară a contractului, atunci
acestea ar putea fi cu ușurință eliminate de judecător din contract,
pentru că se opun unor principii de ordine publică.
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu