Noutatea legislativă se regăseşte în art. XXIX din OUG nr. 130/2021, prin care s-a introdus art. 61 în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Prin acestă nouă dispoziţie legală, Guvernul a reincriminat infracţiunea de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi/sau contribuţiilor cu reţinere la sursă, dispoziţia urmând să intre în vigoare din 1 martie 2022.
Reamintim că infracţiunea a fost iniţial prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, însă Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea normei, apreciind că aceasta nu întruneşte condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate. Mai exact, Curtea a apreciat că nu se poate determina sensul noţiunii de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”, astfel că destinatarul normei nu poate să îşi ordoneze conduita. Ca urmare a Deciziei nr. 363/2015 a CCR, infracţiunea în discuţie a fost dezincriminată.
Parlamentul nu a considerat o prioritate reincriminarea conduitei în discuţie, astfel că timp de mai bine de 6 ani, fapta a rămas în afara sferei dreptului penal. Însă Guvernul a sărit în ajutor şi a incriminat el însuşi, printr-o ordonanţă de urgenţă, fapta de a reţine şi nu vărsa impozitele, respectiv contribuţiile cu reţinere la sursă.
Această abordare a Guvernului este discutabilă nu doar din pricina faptului că nu a existat o urgenţă timp de peste 6 ani, aceasta brusc concretizându-se acum, ci şi din pricina faptului că reincriminarea a avut loc printr-o ordonanţă de urgenţă, în dezacord cu referendumul pe tema justiţiei din 26 mai 2019.
În orice caz, începând cu data de 1 martie 2022, va constitui infracţiune „reţinerea şi neplata, încasarea şi neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadenţă prevăzut de lege, a impozitelor şi/sau contribuţiilor prevăzute în anexa la prezenta lege”.
După cum se poate observa, Guvernul a fost atent la criticile Curţii Constituţionale şi a stabilit expres impozitele şi contribuţiile în privinţa cărora poate fi reţinută infracţiunea, făcând trimitere inclusiv la prevederile aferente din Legea nr. 277/2015 privind Codul fiscal.
Concret, infracţiunea se va putea reţine raportat la următoarele categorii de impozite şi contribuţii:
impozitul pe dividendele plătite de o persoană juridică română către o persoană juridică română;
impozitul pentru veniturile din activităţi independente realizate în baza contractelor de activitate sportivă;
impozitul pe veniturile din drepturile de proprietate intelectuală;
impozit pe venitul din salarii şi asimilate salariilor;
impozitul pe veniturile din arendă;
impozitul pe veniturile sub formă de dobânzi;
impozitul pe veniturile impozabile obţinute din lichidarea unei persoane juridice sau din reducerea capitalului social, potrivit legii;
impozit pe veniturile sub formă de dividende;
impozitul pe veniturile din pensii;
impozitul pe veniturile din premii şi din jocuri de noroc;
impozitul pe veniturile din alte surse;
impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;
impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică sau entitate – asociere fără personalitate juridică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific, cu modificările şi completările ulterioare;
impozitul pe veniturile obţinute de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlului III din Legea nr. 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare;
contribuţia de asigurări sociale;
contribuţia de asigurări sociale de sănătate;
impozitul cu reţinere la sursă pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;
impozitul datorat pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;
contribuţia la Fondul pentru mediu.
Pedeapsa pentru ”noua” infracţiune va fi închisoarea de la 1 an la 5 ani sau amenda.
Cu privire la acest aspect, prezintă importanţă inclusiv modificarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, în sensul că respectivele cauze de nepedepsire şi de reducere a pedepsei se vor aplica şi în cazul acestei infracţiuni. Prin urmare, dacă prejudiciul este acoperit integral, iar valoarea lui nu depăşeşte 50.000 euro, judecătorul va fi obligat să aplice pedeapsa amenzii. Dacă prejudiciul este de până în 100.000 euro şi este acoperit integral, judecătorul poate opta pentru aplicarea pedepsei amenzii, nefiind însă obligat. Iar dacă prejudiciul este de până în 100.000 euro, şi acesta, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte.
Concluzionând, o ”nouă” infracţiune a fost reglementată, fiind însă vorba doar de o veche infracţiune, dezincriminată printr-o decizie a Curţii Constituţionale şi reincriminată, teoretic, în acord cu prevederile Constituţiei.
