Curtea de Apel București a hotărât acordarea de daune morale in valoare de 10.000 RON, ca urmare a concedierii nelegale. În speță, Curtea a reținut că ”practic, de la reangajare, reclamantul-apelant a fost ignorat, i s-a dat un birou gol, fără calculator, fără calorifer, fără geam, nu i s-a răspuns la niciun email, nu i s au trasat sarcini sau i s-au trasat sarcini nefirești și cu toate că a făcut absolut tot ceea ce ținea de el spre a avea relații normale la locul de muncă, a fost tratat permanent cu ostilitate.
Chiar dacă un rezultat negativ de o gravitate considerabilă nu s-a produs, vârsta, experiența de viață și profesională fiind indicatori ai capacității de a rezista într-un mod mai detașat tratamentului arbitrar sau ostil suferit la serviciu, acesta, în felul în care s-a produs : prin marginalizare, izolare, ignorare, sfidare, plasarea în situații inferioare și umilitoare din punct de vedere profesional, al facilităților materiale și tehnice de lucru, are aptitudinea vătămării în modalități inadmisibile, care puteau și trebuia să fie evitate, a valorilor personal-nepatrimoniale care țin de sănătatea, securitatea (inclusiv emoționale) în muncă, respectul, demnitatea și dreptul la propria imagine. Climatul de muncă creat pentru acest salariat după reintegrare – la limita echivocului cât privește atribuțiile încredințate, spațiul atribuit pentru efectuarea muncii și dotările acestuia, liftul de marfă repartizat discriminatoriu pentru deplasare -, nu a fost propriu-zis contestat, de facto, nici de depozițiile martorilor, nici de apărările angajatorului, orientate fiind în direcția semnificării diferite, a normalității desfășurării în acest fel a relației de muncă.
Or, astfel cum s-a argumentat, Curtea nu-și însușește o astfel de relevanță a tratamentului aplicat, caracterul prejudiciabil și susceptibil de dezdăunare morală a acestuia fiind întemeiat nu atât pe gravitatea abuzului și consecințelor, cât pe gratuitatea actelor îndreptate împotriva salariatului care și-a justificat și valorificat drepturile în modalități exclusiv legale, frustrarea care rezultă pentru angajator din succesul lor fiind susceptibilă de tolerare și integrare, și defectivă de manifestare în forme direct sau subtil persecutorii, care să creeze sentimente de inadecvare, lipsă de valoare, inutilitate și vinovăție, fără temei.” (Decizia civilă nr. 125 din 15 ianuarie 2021, pronunțată de Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel București)
Sursa: http://www.rolii.ro/hotarari/60307b1fe49009201300003a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu