Despre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2016, Registrul național notarial de evidență a actelor de dare în plată, Impozitului pe venit veniturile din salarii si TVA pentru unele produse din sectorul agricol și Retragerea din bancă de sume mai mari decât plafonul existent în prezent

Legea 77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite. Legea darii in plata

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 330 din 28 aprilie 2016

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege:

 
Art. 1

1) Prezenta lege se aplica raporturilor juridice dintre consumatori si institutiile de credit, institutiile financiare nebancare sau cesionarii creantelor detinute asupra consumatorilor.

(2) Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (3) Dispozitiile prezentei legi se aplica si in cazul in care creanta creditorului izvorand dintr-un contract de credit este garantata cu fideiusiunea si/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplatitori.

(4) Prevederile prezentei legi nu se aplica creditelor acordate prin programul "Prima Casa" aprobat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 60/2009 privind unele masuri in vederea implementarii programului "Prima Casa", aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 368/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 2

Dispozitiile prezentei legi se coroboreaza cu dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu celelalte dispozitii legale in vigoare.

Art. 3

Prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorate din contractele de credit cu tot cu accesorii, fara costuri suplimentare, prin darea in plata a imobilului ipotecat in favoarea creditorului, daca in termenul prevazut la art. 5 alin. (3), partile contractului de credit nu ajung la un alt acord.

Art. 4

(1) Pentru stingerea creantei izvorand dintr-un contract de credit si a accesoriilor sale prin dare in plata trebuie indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

a) creditorul si consumatorul fac parte din categoriile prevazute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislatia speciala;

b) cuantumul sumei imprumutate, la momentul acordarii, nu depasea echivalentul in lei al 250.000 euro, suma calculata la cursul de schimb publicat de catre Banca Nationala a Romaniei in ziua incheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achizitiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinatie de locuinta sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel putin un imobil avand destinatia de locuinta;
d) consumatorul sa nu fi fost condamnat printr-o hotarare definitiva pentru infractiuni in legatura cu creditul pentru care se solicita aplicarea prezentei legi.

(2) In situatia in care executarea obligatiilor asumate prin contractul de credit a fost garantata cu doua sau mai multe bunuri, in vederea aplicarii procedurii prevazute de prezenta lege debitorul va oferi in plata toate bunurile ipotecate in favoarea creditorului.

 

Art. 5

(1) In vederea aplicarii prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care il informeaza ca a decis sa ii transmita dreptul de proprietate asupra imobilului in vederea stingerii datoriei izvorand din contractul de credit ipotecar, detaliind si conditiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

(2) Notificarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa cuprinda si stabilirea unui interval orar, in doua zile diferite, in care reprezentantul legal sau conventional al institutiei de credit sa se prezinte la un notar public propus de debitor in vederea incheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobanzi, penalitati, izvorand din contractul de credit ipotecar, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi.

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilita la un termen mai scurt de 30 zile libere, perioada in care se suspenda orice plata catre creditor, precum si orice procedura judiciara sau extrajudiciara demarata de creditor sau de persoane care se subroga in drepturile acestuia indreptata impotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

(4) Cu cel putin 3 zile libere inainte de prima zi de convocare la notarul public, partile transmit acestuia informatiile si inscrisurile necesare incheierii actului de dare in plata.
(5) Toate costurile notariale si, dupa caz, ale executorului judecatoresc sau ale avocatului, se suporta de catre debitor.

Art. 6

(1) De la data primirii notificarii prevazute la art. 5 se suspenda dreptul creditorului de a se indrepta impotriva codebitorilor, precum si impotriva garantilor personali sau ipotecari.
(2) In situatia admiterii definitive a contestatiei prevazute la art. 7, creditorul poate demara sau, dupa caz, relua orice procedura judiciara sau extrajudiciara atat impotriva debitorului, cat si impotriva altor garanti personali sau ipotecari.

(3) Demersurile prevazute la art. 5 si art. 7-9 pot fi intreprinse si de codebitori, precum si de garantii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor sai.
(4) Actiunea in regres impotriva debitorului principal va putea fi formulata numai dupa stingerea integrala a datoriei izvorand din contractul de credit, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi.

Art. 7

(1) In termen de 10 zile de la data comunicarii notificarii emise in conformitate cu dispozitiile art. 5, creditorul poate contesta indeplinirea conditiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judeca in procedura de urgenta, cu citarea partilor, de judecatoria in circumscriptia careia domiciliaza consumatorul.

(3) Apelul impotriva hotararii pronuntate in conformitate cu dispozitiile alin. (2) se depune de partea interesata in termen de 15 zile lucratoare de la comunicare si se judeca cu celeritate.
(4) Pana la solutionarea definitiva a contestatiei formulate de creditor se mentine suspendarea oricarei plati catre acesta, precum si a oricarei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subroga in drepturile acestuia impotriva debitorului.
(5) In situatia in care se admite contestatia formulata de creditor, partile vor fi puse in situatia anterioara indeplinirii demersurilor prevazute de prezenta lege.

(6) In termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestatiei, creditorul are obligatia sa se prezinte, in conformitate cu notificarea prealabila a debitorului, la notarul public indicat in cuprinsul acesteia. Dispozitiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atat in vederea transmiterii informatiilor si a inscrisurilor, cat si in vederea stabilirii datei exacte a semnarii actului de dare in plata.

Art. 8

(1) In situatia in care creditorul nu se conformeaza dispozitiilor prevazute de prezenta lege, debitorul poate cere instantei sa pronunte o hotarare prin care sa se constate stingerea obligatiilor nascute din contractul de credit ipotecar si sa se transmita dreptul de proprietate catre creditor.
(2) Cererea se judeca cu celeritate, cu citarea partilor, de catre judecatoria in circumscriptia careia domiciliaza debitorul.

(3) Pana la solutionarea definitiva a cererii prevazute la alin. (1), se mentine suspendarea oricarei plati catre creditor, precum si a oricarei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subroga in drepturile acestuia impotriva debitorului.
(4) Actiunea prevazuta de prezentul articol este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
(5) Dreptul de a cere instantei sa constate stingerea datoriilor izvorate din contractele de credit apartine si consumatorului care a fost supus unei executari silite a imobilului ipotecat indiferent de titularul creantei, de stadiul in care se afla ori de forma executarii silite care se continua contra debitorului.

Art. 9

Hotararea pronuntata potrivit prevederilor art. 8 poate fi atacata cu apel, in termen de 7 zile de la comunicare.

Art. 10

(1) La momentul incheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronuntarii hotararii judecatoresti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, dupa caz, ale art. 9, va fi stinsa orice datorie a debitorului fata de creditor, acesta din urma neputand solicita sume de bani suplimentare.
(2)De dispozitiile prezentului articol beneficiaza si codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligatia debitorului principal.

Art. 11

In vederea echilibrarii riscurilor izvorand din contractul de credit, precum si din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplica atat contractelor de credit aflate in derulare la momentul intrarii sale in vigoare, cat si contractelor incheiate dupa aceasta data.

Art. 12

Prezenta lege intra in vigoare la 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, in conditiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 prin care Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.666 din Codul de procedura civil

CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.666 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale: „Declansarea procedurii executarii silite este sustrasa controlului judecatoresc”

 

Comunicatul CCR:

 

"In ziua de 17 decembrie 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.29 din Legea nr.138/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe. Curtea, avand in vedere art.62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, a constatat ca obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie reglementarea corespondenta din actul de baza, si anume art.665 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.545 din 3 august 2012. Solutia legislativa cuprinsa in aceasta dispozitie, in urma republicarii Legii nr.134/2010 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.247 din 10 aprilie 2015, a fost preluata in art.666, text asupra caruia Curtea s-a pronuntat prin prezenta decizie. Art.666 priveste, in esenta, incuviintarea executarii silite de catre executorul judecatoresc.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.666 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale. Curtea a stabilit ca acestea contravin prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(4), prin prisma exercitarii de catre executorii judecatoresti a unei activitati specifice instantelor judecatoresti, precum si ale art.21 alin.(3) si art.124, prin prisma faptului ca declansarea procedurii executarii silite este sustrasa controlului judecatoresc, iar, in acest fel, pe de o parte, exigentele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul impartialitatii si independentei autoritatii, nu sunt respectate, iar, pe de alta parte, infaptuirea justitiei este 'delegata' executorului judecatoresc.

De asemenea, Curtea a retinut incalcarea art.147 alin.(4) din Constitutie, intrucat legiuitorul nu a respectat Decizia Curtii Constitutionale nr.458 din 31 martie 2009, ignorand exigentele constitutionale stabilite prin aceasta.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Judecatoria Oradea – Sectia civila".

 
 

Cum poate fi invocata Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 prin care Curtea Constituționala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.666 din Codul de procedura civil :
 

Sursa: http://www.ccr.ro/uploads/RelatiiExterne/2012/CB.pdf
 

Pentru contestatorii cu litigii in desfasurare cauze pendinte pe rolul instantelor de judecata, contestatii la executare impotriva executarii silite,  acolo unde executarea a fost incuviintata de catre executorul judecatoresc si nu de catre instanta de executare, se poate invoca Decizia nr. 895/17.12.2015 pentru a obtine anularea executarile silite astfel inceputa.
 

De asemenea, considerentele cuprinse în decizia Curţii Constituționale ar putea fi aplicate în cadrul proceselor în curs numai in următoarele condiții:

 
– să fie vorba de o contestaţie la executare care are ca obiect şi nulitatea încheierii de încuviinţare a executării;

– temeiul cererii de anulare a încheierii de încuviinţare a executării silite îl constituie necompetenţa de atribuţie a executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită ori absenţa unui control a priori din partea unei instanţe judecătoreşti sau altă formulare care să pună în discuţie problema de neconstituţionalitate dezlegată de Curtea Constituţională;

– contestaţia la executare să fie formulată în termenul prevăzut de lege;

– contestaţia la executare să nu fie nulă pentru motive prevăzute de Codul de procedură civilă sau de alte legi speciale, precum O.U.G. nr. 80/2013;

– contestaţia la executare să fie admisibilă în raport cu art. 713 alin. (3) NCPC;

– să fie întrunite condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile;

– dacă se află în calea de atac a apelului, în cadrul acestuia să se critice soluţia cu privire la nulitatea încheierii de încuviinţare, deoarece în caz contrar problema ar intra în autoritatea de lucru judecat ca urmare al principiului tantum devolutum quantum appellatum.

 

 

 

Legea care limitează profitul firmelor de recuperare a creanţelor a fost adoptată de Senat la începutul lunii octombrie

Sursa:

http://stiri.tvr.ro/o-lege-care-i-ar-ajuta-pe-datornici-si-ar-limita-profitul-recuperatorilor--tinuta-la-sertar_71903.html

După legea insolvenţei persoanelor fizice şi darea în plată, parlamentarii ar trebui să voteze şi proiectul de lege care să limiteze profitul recuperatorilor de creanţe. De aproape jumătate de an, legea este blocată la Comisia de buget-finanţe din Camera Deputaţilor. Adoptarea ei ar fi o lovitură pentru firmele de recuperare, dar i-ar ajuta pe datornici.

Legea care limitează profitul firmelor de recuperare a creanţelor a fost adoptată de Senat la începutul lunii octombrie. De atunci însă, a rămas blocată în sertarele Camerei Deputaţilor. Recuperatorii speră ca legea să rămână uitată în sertare. Legea le-ar permite recuperatorilor să ceară de la datornici cel mult dublul sumei pe care au plătit-o pentru creanţă. Proiectul ar fi în beneficiul datornicilor, iar furnizorii de servicii ar fi mai puţin interesaţi să vândă datoria, spun iniţiatorii. Potrivit unui contract de cesiune de creanţe obţinut de Ştirile TVR, o mare bancă din România a vândut datoriile clienţilor, în valoare de 34 de milioane de euro, unei firme de recuperări. S-a mulţumit cu un preţ de un milion şi jumătate de euro. Nici măcar 5% din totalul datoriei. Chiar dacă legea spune foarte clar că o creanţă se şterge după 3 ani, recuperatorii nu se lasă şi merg la uşilor datornicilor pentru a le lua şi ultimul leu. O directivă europeană stabileşte reguli clare pentru firmele de recuperări şi limite pentru activitatea acestora. Ar fi trebuit să intre în vigoare la 21 martie, dar ANPC încă lucrează la modificarea legii. -

Conferinta Internațională ”Procesul civil și executarea silita - teorie și practică” - Tîrgu Mureș - 27 - 29 august 2015

 

 

 

 

 

EXECUTAREA  HOTĂRÂRILOR ARBITRALE

                                           - REZUMAT -

 Gabriela Pădurariu - Arbitru judiciar – Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași 

 

     Fiind pronunţată după o procedură cu mult asemănătoare hotărârii judecătoreşti, hotărârea arbitrală - care este pronunțată într-o jurisdicție aleasă de părți, într-un litigiu patrimonial susceptibil de tranzacție iar soluția ei poate fi rezultatul aplicării uzanțelor sau al aprecierilor personale ale arbitrilor, fiind definitivă și obligatorie - se încadrează și ea în rândul titlurilor executorii. Despre această asemănare face trimitere expresă chiar art. 615 (1) C. pr. civ. care prevede că hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească după învestită cu formulă executorie.

 

     Hotărârea arbitrală este pronunțată ca urmare a desfășurării unei jurisdicții private, puternic bazată pe atitudinea convențională a părților de a-și asuma această jurisdicție specială în care predomină autonomia de voință, însă într-un cadru procesual care să respecte ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii. Sub acest din urmă aspect hotărârea arbitrată este supusă controlului judecătoresc prin calea de atac a acţiunii în anulare, care la art. 608 (1) lit.h  C. pr. civ., prevede în acest sens un motiv expres de desfiinţare.

 

     Textul art. 606 C. pr. civ. prevede că hotărârea arbitrală comunicată părților este definitivă și obligatorie. Hotărârea arbitrală se redactează şi se comunică integral părţilor în termen de cel mult o lună de la data când aceasta se pronunţă (art.605 alin. 1 C. pr. civ.). Este foarte important momentul comunicării hotărârii către părţi pentru că numai de la data când ea este comunicată părţilor devine definitivă şi poate fi pusă în executare, cu alte cuvinte având efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se pronunţă de instanţele statale de fond, apel sau  recurs așa cum este reglementat în art. 634 C.pr.civ.

     Ca şi în cazul hotărârilor judecătoreşti, atunci când debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile din dispozitivul hotărârii arbitrale, aşa cum i se adresează legiuitorul în art. 614 C. pr. civ., urmează ca la cererea creditorului, hotărârea arbitrală să fie învestită cu formulă executorie în vederea executării silite.

 

     Revenind la momentul în care poate fi valorificată hotărârea arbitrală prin executare silită pentru care se cere ca aceasta să fie comunicată părţilor având efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive se pun două probleme, şi anume: prima problemă, dacă  hotărârea arbitrală poate fi executată înainte de comunicare, respectiv cea de-a doua problemă  dacă hotărârea arbitrală trebuie comunicată  către toate părţile, pentru a dobândi caracterul definitiv urmat de efectul executoriu.

    1. Cu referire la prima problemă: în ceea ce priveşte executare  hotărârii arbitrale înainte de a deveni definitivă și obligatorie conform art. 605 - 606 din Cod, nimic nu opreşte părţile ca în baza principiului disponibilităţii drepturilor procesuale să tranzacţioneze sau să execute de bunăvoie dispoziţiile luate prin hotărârea arbitrală, ca de altfel prin orice titlu executoriu, sau chiar în afara lui prin recunoaşterea unei creanţe care a generat îndeplinirea acesteia.

     O astfel de hotărâre arbitrală, deşi există ca act juridic, nu are însă forţa de a fi executată silit prin mijlocirea executorului judecătoresc, pentru că nu poate fi învestită cu formulă executorie şi nu poate fi dispusă încuviinţarea executării silite, câtă vreme comunicarea nu s-a făcut şi în consecinţă, caracterul definitiv nu a fost dobândit.

     Văzând prev. Codului de pr.civ. acest aspect este de discutat dacă ţinem seama că arbitrajul este o jurisdicţie privată şi părţile au latitudinea de a simplifica procedurile prin derogare de la dreptul comun. O atare posibilitate este oferită de noua reglementare a arbitrajului prevăzută de art. 544 C.pr.civ. care prevede, atât pentru părţile litigante cât şi pentru Tribunalul arbitral competent, ca părţile să stabilească reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca regulile respective să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.

     Considerăm că prin convenţia arbitrală, în virtutea autonomiei lor de voinţă şi de dispoziţie, părţile NU pot conveni ca hotărârea arbitrală să fie pusă în executare din chiar momentul pronunţării acesteia, prin derogare de la dreptul comun existent în materia hotărârilor judecătoreşti, deoarece numai legea este cea care poate conferi caracter executoriu unui înscris, devenind, astfel, un act apt de urmărire silită. Părțile contractante nu pot deroga prin convenția lor de la prevederile imperative ale legii în materie, neputând conferi caracter de titlu executoriu unei convenții.

     În legătură cu acest aspect au fost exprimate și opinii contrare[1], afirmându-se că părțile contractante își pot crea singure prin voința lor, legea care să le guverneze raporturile juridice, singura limită impusă voinței libere constituind-o interdicția instituită prin art. 11 Cod civil respectiv că, citez: ” Nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri”.

     Este adevărat că executarea silită este guvernată și ea de disponibilitate însă  realizarea practică se face numai cu concursul forței coercitive a statului, așadar prin punerea în funcțiune a unui ansamblu de mijloace legale de natură a restabili ordinea de drept încălcată.

 

     2. Cu referire la a doua problemă, aceea a comunicării hotărârii arbitrale pentru ca aceasta să dobândească efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive și obligatorie, şi în consecinţă să devină executorie, apreciem că este necesară să se facă dovada comunicării efective atât către parte,  cât și instanţei judecătoreşti cu ocazia învestirii cu formulă executorie. În acest sens, tribunalul arbitral, sau arbitrul ad-hoc, este obligat să producă şi să predea părţii câştigătoare dovezile de comunicare, sau la solicitarea instanţei.

 

 

---

[1] GH.Dobrican, I.Popa, Discuții în legătură cu admisibilitatea convenirii de către părți cu privire la caracterul executoriu al contractului de credit bancar. Revista Dreptul nr. 4/1994, p.29 și urm. V.Pătulea, Posibilitatea constituirii titlurilor executorii prin voința părților, Revista Dreptul nr.7/1996,p.96-97;Cas.s.civ.prop.int.dec.nr.4506/30.05.2005.

 

CONTRACTELE CESIONATE NU SUNT TITLURI EXECUTORII – Tribunalul Specializat Cluj

Judecătorii Tribunalului Specializat au analizat dacă „acel caracter de titlu executoriu al contractului de credit se apreciază exclusiv în persoana instituţiei bancare şi a debitorului împrumutat sau se aplică şi cesionarului în cazul cesiunii de creanţă a contractului de credit”. „Asupra acestei probleme de drept, în opinia acestei instanțe, atunci când creditorul care solicită executarea silită a unui contract de credit este creditorul cesionar în urma încheierii unei cesiuni de creanţă cu instituţia de credit, executarea silită este lipsită de un titlu executoriu”, au explicat magistrații.

Instanța de judecată a Tribunalului Specializat Cluj arată că „valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor”, lucru valabil în cazul contractelor de credit, dar nu și în cazul celor de cesiune. „Nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu prevăzut de art. 120 din OUG 99/2006 în privinţa contractului de cesiune de creanţă”, mai argumentează judecătorii.

„Noţiunea de creanţă, de garanţii, de accesorii priveşte materialitatea, substanţa dreptului dedus judecăţii, iar nu atributul executorialităţii sale, aspect de drept procesual”, au mai arătat magistrații, care au explicat că „este greşit a interpreta că transferul creanţei implică şi transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanţei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. În cazul contractelor de garanţie reală şi personală aferente contractului de credit a fost reglementat în mod expres caracterul de titlu executoriu. În cazul cesiunii de creanţă nu a fost prevăzut în mod expres acest caracter”.

„În acelaşi sens, tribunalul reţine că legiuitorul a înţeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituţiei de credit care acordă împrumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal şi accesoriile, precum şi la subiectele sale: instituţia bancară şi debitorul”, au mai explicat judecătorii Tribunalului Specializat Cluj.

Aceștia au mai arătat că cesiunea de creanţă reprezintă un contract de sine stătător, care poate comporta transformări în planul întinderii dreptului de creanţă şi care poate fi şi trebuie să fie, la rândul său, supus analizei judecătorului în ceea ce priveşte întinderea creanţei pretinse pe calea unei acţiuni de drept comun, debitorul cedat având, la rândul său, posibilitatea invocării unor apărări, precum inopozabilitatea cesiunii de creanţă, aspecte care privesc fondul dreptului, iar ulterior obţinerii unui titlu executoriu, cesionarul creditor se poate adresa executorului judecătoresc în vederea executării silite.

Pe speța dedusă judecății, Tribunalul a decis că executarea silită în dosarul execuţional s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu, fiind în consecință anulată.

 

Cititi articolul integral aici http://www.clujust.ro/creantele-cesionate-de-banci-la-recuperatori-nu-pot-fi-puse-in-executare-decizie-definitiva-de-la-cluj/

 

 

Conferința Naționala (ed.5) ” Executarea silită de la teorie la practică ” - Iași - 17.10.2015

 

 

 

Conferința se va desfășura conform urmatorului program:


9.00 – 9.15 – Deschiderea conferinței.
9.15 – 9.45 – Avocat dr. Nicolae-Horia Țiț, asist. univ. dr. la Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași
• Investirea cu formulă executorie a Antecontractului de vânzare-cumpărare.

 9.45 – 10.15 –  Gabriela Pădurariu, Arbitru judiciar – Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași, Mediator – Corpul profesional al mediatorilor din județul Iași
• Executarea (benevolă și silită) a sultei. Termen de prescripție. Radiere din CF.

 10.15 – 11.15 – Jud. dr. Ioan Gârbuleț – Inspector, Inspecția Judiciară din cadrul CSM
• Preluarea bunurilor mobile si imobile in contul creantei. Aspecte teoretice si practice.
11.15 – 11.30 – Pauză de cafea.

 11.30 – 12.00 – Executor judecătoresc Bogdan Dumitrache, membru al Comisiilor de elaborare a noului Cod civil, precum și a legilor de punere în aplicare a noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă.
• Urmărirea imobilelor grevate de (alte) drepturi reale.

 12.00 – 12.30 – Executor judecătoresc Bogdan Dumitrache, membru al Comisiilor de elaborare a noului Cod civil, precum și a legilor de punere în aplicare a noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă.

– Jud. Andreea Tabacu, conf. univ. dr. la Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești.
• Vânzarea pe calea executării silite a autorizației de funcționare a unei farmacii.
12.30 – 13.30 – Jud. Andreea Tabacu, conf. univ. dr. la Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești.
• Efectele deschiderii procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2014 asupra actelor de executare întocmite sau, după caz, efectuate la data deschiderii procedurii sau cel târziu la data opozabilității acestei proceduri, caz de încetare a executării silite pe cale de excepție.
• Comunicarea actelor de procedură persoanelor cu dizabilități.
13.30 – 14.30 – Pauză de masă

14.30 – 15.30 – Jud. dr. Ioan Gârbuleț – Inspector, Inspecția Judiciară din cadrul CSM
• Punerea in posesie a imobilului în baza actului de adjudecare.
15.30 – 16.30 – Executor judecătoresc conf. univ. dr. Eugen Hurubă, Director Revista Română de Executare Silită.


• Urmărirea bunului mobil înscris în AEGRM. Radierea sarcinilor.
• Adjudecarea unui imobil, în situația în care după ce „falsul adjudecatar” nu a depus prețul imobilului în termenul de 30 de zile, însă se prezintă la noul termen de licitație, pentru a plăti prețul oferit inițial și pentru a fi declarat adjutecatar. Va fi declarat adjudecatar al imobilului „falsul adjudecatar”, fără a se mai ține termenul de licitație sau se va organiza noul termen de licitație și în urma acestuia va fi declarat adjutecatarul?
• Concursul dintre creditori (creditorul urmăritor vs. creditorul intervenient (ipotecar)) în cazul urmării imobiliare : creditorul urmăritor dorește vânzarea imobilului, iar creditorul intervenient (ipotecar) dorește suspendarea sau să nu se realizeze vânzarea sub un anumit preț, iar în caz contrar suspendarea executării (ex: pentru a evita scăderea prețului la 50%). Care dintre cei doi creditori primează ?
• În cazul ofertei reală urmată de consemnațiune, actul ce trebuie emis de executorul judecătoresc având în vedere dispozițiile art. 174 lit. b) din OG 700/2014 (care prevede emiterea unei încheieri definitive) vs. dispozițiile art. 1010 Cod Procedură Civilă (care prevede emiterea unei încheieri ce poate fi anulată în termen de 15 zile)? În practică OCPI respinge cererea de radiere a sultei ce are la baza încheierea emisă în conformitate cu art. 1010 Cod Procedura Civilă, solicitând încheierea definitivă emisa de executorul judecătoresc, pentru care însă nu exista temei legal de a fi emisă. • Care este procedura de urmărire silită a bunurilor imobile întabulate în Cartea Funciară, însă pe care se află construcții fără autorizație, neîntabulate în Cartea Funciară (ex: teren întabulat în Cartea Funciară pe care se află amplasată o construcție fără autorizație de construcție sau Teren +casa de locuit întabulate în Cartea Funciară și construcție-anexă – fără autorizație de construcție și neîntabulată în Cartea Funciară). Este necesară întabularea și acestor construcții pentru a putea fi urmărite?