Inselaciune. Emiterea unui cec fara acoperire. Fapta prevazuta in art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934.

Sectia penala a Curtii supreme de justitie
Decizie nr. 5683/2001 din 19/12/2001
Inselaciune. Emiterea unui cec fara acoperire. Fapta prevazuta in art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934.


In cazul in care, in cadrul unei tranzactii comerciale, o persoana emite un cec fara acoperire bancara necesara, situatie cunoscuta si acceptata de beneficiar, elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. 4 nu sunt intrunite. Fapta in sine, de a emite un cec fara a avea la tras disponibil suficient, constituie insa infractiunea prevazuta in art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934. Prin sentinta penala nr. 865 din 17 mai 1999, Judecatoria Arad a dispus, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., achitarea inculpatei A.E.F. pentru infractiunea de inselaciune prevazuta in art. 215 alin. 4 C. pen. Instanta a retinut ca, la 29 decembrie 1997, inculpata, asociat unic al unei societati comerciale, a cumparat de la reprezentantul unei alte societati o cantitate de cafea in valoare de 17 milioane de lei, pentru care a emis o fila cec fara a exista acoperirea bancara necesara. La eliberarea cecului, a retinut instanta, inculpata a aratat reprezentantului societatii vanzatoare ca nu are acoperirea necesara in cont, situatie in care neexistand o actiune de inducere in eroare a partii vatamate, elementele constitutive ale infractiunii nu sunt intrunite. Prin decizia penala nr. 748 din 6 septembrie 1999, Tribunalul Arad a admis apelul declarat de procuror si a condamnat pe inculpata in baza art. 215 alin. 2 si 4 C. pen., recursul inculpatei fiind respins prin decizia penala nr. 1526/R din 8 noiembrie 1999 a Curtii de Apel Timisoara. Impotriva ultimelor doua hotarari pronuntate in cauza s-a declarat recurs in anulare, cu motivarea ca in speta nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni. Examinand cauza, se constata ca recursul in anulare este fondat pentru urmatoarele considerente. Potrivit art. 215 alin. 4 C. pen., constituie infractiunea de inselaciune emiterea unui cec stiind ca pentru valorificarea lui nu exista acoperirea necesara, in scopul aratat in alin. 1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului. In speta, desi inculpata a emis cecul fara a avea in cont suma necesara acoperirii sumei, nu se poate retine ca fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, de vreme ce reprezentantul partii vatamate a acceptat ca mijloc de plata cecul, stiind, asa cum rezulta din probe, ca la data emiterii lui inculpata nu avea in banca disponibilul necesar decontarii acestuia. In atare conditii, beneficiarul cecului nu a fost indus in eroare, conditie ce tine de esenta infractiunii de inselaciune in toate formele ei. Fapta inculpatei intruneste insa elementele constitutive ale infractiunii prevazute in art. 84 alin. 4 pct. 2 din Legea CEC-ului nr. 59/1934, potrivit caruia constituie infractiune fapta de a emite un cec fara a avea la tras disponibil suficient sau de a dispune altfel, in total sau in parte, de disponibilul avut, dupa ce s-a tras cecul si mai inainte de trecerea termenului fixat pentru prezentare. Asa fiind, se constata ca faptei i s-a dat o incadrare juridica gresita, caz de casare luat in considerare din oficiu, conform art. 410 alin. ultim C. proc. pen. In consecinta, recursul in anulare a fost admis, s-au casat toate hotararile pronuntate in cauza, s-a schimbat incadrarea juridica potrivit considerentelor ce preced si s-a dispus condamnarea inculpatei conform noii incadrari.