Cadrul normativ privind expertizele judiciare face obiectul unei serii de materiale normative, între care se disting codurile juridice şi materialele normative specifice.
Codurile juridice sunt: Codul civil, Codul penal, Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală. Codurile de procedură conţin părţi distincte dedicate expertizelor, iar în codurile civil şi penal se găsesc articole care fac direct sau indirect referire la experţi.
În Codul penal se găsesc reglementări privind: luarea de mită şi primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă, mărturia mincinoasă şi abuzurile contra experţilor.
Codul de procedură penală conţine cele mai multe reglementări privind expertiza: incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea; constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală; secţiunea a X-a intitulată „Expertizele“; reglementarea cheltuielilor efectuate de experţi; amenda judiciară, proceduri premergătoare pentru experţi, dreptul expertului la recurs şi la revizuire.
Materialele normative specifice se referă la suita de decrete şi legi care au operat şi operează în domeniu. Actul normativ curent este O.G. nr. 2/2000, aprobat prin Legea nr. 156/2002, act care a înlocuit Decretul nr. 79/1971 (publicat în M. Of. Nr. 32/1971) privind expertiza contabilă şi expertiza tehnică, primul document cu referire expresă la expertiza tehnică din legislaţia românească. Materialele normative anterioare făceau referire la expertiza contabilă (v. Decretul nr.434/1957 pentru reglementarea efectuării expertizelor contabile judiciare, modificat prin Decretul nr. 321/1958 si republicat la 31 iulie 1958).
Expertiza contabilă este o activitate depusă de un personal autorizat de lege pentru constituirea realităţii unei operaţii de natură economică şi/sau financiară, pe baza cercetării documentelor, datelor şi informaţiilor de contabilitate. Acest personal specializat este reprezentat, în prezent, în România de experţii contabili, membri activi ai Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).
..................................................
*
Prezenta lucrare este structurată în 3 capitole, fiecare capitol cuprinzând mai multe secţiuni în funcţie de complexitatea tematicii supusă dezbaterii din punct de vedere teoretic şi practic.
CAPITOLUL I:
Mijloacele de probă
Probele sunt faptele şi împrejurările prin care se constată adevărul şi se soluţionează cauza penală.
..............................
Secţiunea 1:
Noţiune şi importanţa acestora:
Potrivit legii, respectiv .......................................
Secţiunea a 2-a:
Clasificarea mijloacelor de probă:
..................................
2. Clasificarea în raport de criteriul sediului materiei:
..............................
CAPITOLUL II:
Noţiunea, obiectul şi importanţa expertizei:
...........................
CAPITOLUL III:
Expertiza complexă contabilă – mijloc eficient de probă în procesul penal
..........................
Secţiunea 1:
Procedura de efectuare a expertizei contabile judiciare:
..........................
Secţiunea a 2-a:
Raportul de expertiză contabilă:
........................
PRACTICĂ JUDICIARĂ:
CHELTUIELI JUDICIARE. EXPERT
Sursa: Internet
Secţia penală a Tribunalului Suprem
Decizie nr. 513 din 09/03/1981
În caz de condamnare a inculpatului, costul expertizei dispuse de organul de urmărire penală sau de către instanţă se include în cheltuielile judiciare la plata cărora inculpatul va fi obligat, indiferent dacă efectuarea expertizei s-a dispus din oficiu, ori la cererea părţii civile. Într-un atare caz, obligarea părţii civile la plata costului expertizei este nelegală.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt în paguba avutului obştesc prevăzută de art. 208 raportat la art. 224 alin. 1 C. pen., obligându-l, totodată, la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.150 lei.
Instanţa a reţinut că inculpatul, îngrijitor la Institutul politehnic Timişoara, a sustras în mod repetat de la unitatea unde lucra 114 buc. dale marmorate, 160 kg deşeuri menajere şi o ladă din tablă inox valorând în total 2.788 lei; la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului s-au mai găsit şi alte materiale, despre care expertul contabil a arătat că nu se poate stabili că aparţin Institutului politehnic Timişoara.
Tribunalul judeţean a admis recursul inculpatului şi, între altele, a redus de la 1.150 lei la 350 lei cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora inculpatul a fost obligat.
De asemenea, a fost admis recursul expertului contabil şi s-a dispus ca Institutul politehnic Timişoara să plătească suma de 800 lei către Biroul de experţi al judeţului Timiş, pe seama expertului, pentru expertiza efectuată de acesta.
Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.
Obligarea părţii civile Institutul politehnic Timişoara la plata retribuţiei pentru expert este greşită, iar pe cale de consecinţă este greşită şi diminuarea cuantumului cheltuielilor judiciare pe care trebuie să le plătească inculpatul condamnat.
Potrivit art. 116 C. proc. pen., când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penală ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.
Prin urmare, expertiza este un mijloc de probă asupra căruia au dreptul să dispună numai organul de urmărire penală ori instanţa de judecată, în cadrul procesului penal, nefiind relevantă, din acest punct de vedere, împrejurarea că efectuarea expertizei a fost dispusă din oficiu sau la cererea uneia din părţi.
Pe de altă parte, potrivit art. 189 C. proc. pen., cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, contravaloarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor precum şi orice alte cheltuieli ocazionale de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi, iar potrivit art. 190 alin. 4 şi 5 C. proc. pen. expertul are dreptul la o retribuţie, pentru îndeplinirea însărcinării date, ce se plăteşte din fondul cheltuielilor judiciare, special alocat, după ce şi-a îndeplinit însărcinarea.
Aşa fiind, şi cum potrivit art. 191 C. proc. pen., în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, este greşită hotărârea instanţei de recurs prin care s-a dispus ca retribuţia cuvenită expertului contabil, în sumă de 800 lei, să fie plătită de partea civilă Institutului politehnic Timişoara pentru considerentul că efectuarea expertizei contabile a fost dispusă la cererea acesteia.
Este greşită, de asemenea, diminuarea cuantumului cheltuielilor judiciare la plata cărora inculpatul a fost obligat de prima instanţă, de la 1.150 la 350 lei, în urma deducerii retribuţiei cuvenite expertului.
Publicată în broşura "Caiet nr. 21" din iulie 1984, a Tribunalului Suprem
Secţia penală a Tribunalului Suprem
BIBLIOGRAFIE:
Legislaţie:
1. Constituţia României
2. Codul penal român din 1969 actualizat
3. Codul de procedură penală actualizat
4. Al. Boroi, „Drept penal, partea generală”, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti 2006;
5. Al. Boroi, „Drept penal, partea generală”, Ed. C.H.Beck,
Bucureşti, 2006,
6. Ion Neagu, „Tratat de procedură penală”, Ed. Pro,
Bucureşti, 1997
7. Gh.Mateuţ, „Procedură penală. Partea specială, vol.I şi II,
Editura „Lumina Lex”, Bucureşti, 1997, 1998,
8. Gr.Theodoru „Drept procesual penal. Partea specială, Editura
Cugetarea Iaşi, 1998,
9. C.Băbălău, „Elemente constitutive ale infracţiunii de înşelăciune
prev.de art.215 alin.4 Cod penal Revista „Dreptul”
nr.9/1997, pag.71,
10.E.Mihuleac, „Expertiza judiciară”, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1994,
11.R.Constantin „Expertizele - Mijloc de probă în procesul penal”,
Editura Tehnica, Bucureşti 2000,
12.E.Rădescu, „Expertiza financiar-contabilă în procesul penal”,
13. I.Neagu, „Drept procesual penal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu