Gabriela Pădurariu : decembrie 2015

Sunt Gabriela Padurariu din Iași iar acesta este locul meu virtual in care îmi expun opinia despre diverse aspecte juridice. Accept orice comentariu făcut cu bun simt doar pe marginea a ceea ce am scris pe acest blog. În privinta sfaturilor juridice vă rog să nu uitați că ele nu se pot acorda profesional decât față în față și nu virtual .
Informatiile de pe acest blog nu reprezintă consultanță juridică. Ele vor fi folosite doar în scop de informare generală, nu pentru luarea unor decizii. Pentru luarea unor decizii trebuie să mă contactați personal sau să apelați la alți profesioniști.
Aceste precizări au semnificația unei declinări de obligație.

Pe această pagină, încerc să traduc din drept în română, adică să explic prin cuvinte simple, diverse chestiuni din drept. Da, uneori mă adresez unui public neinițiat dar și celor care au nevoie de un minim de informare dar nu știu de unde să înceapă; mai departe, însă, consultați un avocat în mod direct! De asemenea, mă mai adresez și celor care vor să cunoască, pentru că informația înseamnă putere (nu-i așa? ) iar un minim de cultură generală juridică încă nu știu să fi făcut rău cuiva. Pentru toate acestea, informațiile sunt mult simplificate în diverse articole juridice, pentru a fi accesibile și a contura un cadru general. Fac asta ca parte a programului personal de educație juridică - ca misiune pro bono, în acord și cu prevederile legale – program pe care îl dezvolt deja de câțiva ani buni. Asta este ceea ce dau eu înapoi lumii pentru privilegiul de avea un loc sub soare: informații! Și zic eu că nu este puțin lucru! Considerați, astfel, conținutul acestei pagini ca fiind unul cu titlu informativ și general. Nu sunt responsabilă, sub nicio formă, cu privire la modul cum înțelegeți, cum interpretați și cum alegeți să folosiți informațiile postate motiv pentru care, vă îndemn la modul cel mai serios să consultați un profesionist în mod direct, înainte de a lua orice decizie cu privire la speța dvs., căruia să îi spuneți toate detaliile și să vadă actele, dacă este cazul, fiindcă doar așa puteți primi un răspuns corect, complet și perfect adaptat situației dvs.

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU:

DESPRE GABRIELA PĂDURARIU: Recunoscută pentru atenţia sa la detalii, Gabriela Pădurariu reprezintă în instanţa de judecată cât şi în faţa altor autorităţi, persoane juridice – societăţi, ONG-uri, etc. – în diverse cauze civile, comerciale, penale, în special în executarea silită. Funcţie de interesul celui pe care îl reprezintă ştie să urgenteze sau să temporizeze soluţionarea unei cauze – în special executări silite, cauze comerciale sau procedura insolvenţei -, caută şi găseşte întotdeauna cele mai bune soluţii tehnice din punct de vedere juridic şi al strategiei soluţionării corecte a cauzei de către instanţa de judecată, în sensul că-i oferă toate informaţiile necesare atât în fapt cât şi în drept pentru ca aceasta să poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică. Din experienţa acumulată în practica dreptului execuţional civil, poate spune că stăpăneşte în amănunt toate subtilităţile şi tertipurile de care se folosesc atât părţile din executarea silită – creditor şi debitor – cât şi executorul judecătoresc şi chiar instanţa de executare, pentru tergiversarea urmăririi silite. De asemenea, cunoaşte foarte bine cum îşi ascund debitorii bunurile şi veniturile de la urmărire şi cum pot fi acestea găsite/descoperite sau/și readuse în patrimoniul debitorului pentru a putea fi executat silit. În cazul în care în legătură cu soluţionarea unei cauze s-au ivit probleme legate de ineditul situaţiei fie anterior sesizării autorităţii corespunzătoare, fie în derularea unui proces civil, comercial, penal, fie în faza de urmărire silită, a apelat la grupul de profesionişti în drept – grupul său de colaboratori - care s-a format în timp şi în care dezbat foarte serios probleme de drept material, obiectiv, substanțial, cât şi de procedură, căutând cele mai eficiente soluţii de rezolvare. Apără și argumentează exclusiv ce i se potrivește persoanei și ce poate duce speța respectivă atât din punct de vedere uman cât și juridic. De foarte multe ori a consiliat partea să renunțe la anumite pretenții pentru că nu puteau fi dovedite, pentru că erau doar ambiții și dorințe neîntemeiate și pentru că totodată nu poate munci, nu poate crea intelectual un lucru, o cerință care nu este validă, care nu e parte din povestea acelei persoane, a acelui dosar.

13 decembrie 2015

Conferinta Internațională ”Procesul civil și executarea silita - teorie și practică” - Tîrgu Mureș - 27 - 29 august 2015

EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR ARBITRALE

- REZUMAT -

Gabriela Pădurariu - Arbitru judiciar – Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași

Fiind pronunţată după o procedură cu mult asemănătoare hotărârii judecătoreşti, hotărârea arbitrală - care este pronunțată într-o jurisdicție aleasă de părți, într-un litigiu patrimonial susceptibil de tranzacție iar soluția ei poate fi rezultatul aplicării uzanțelor sau al aprecierilor personale ale arbitrilor, fiind definitivă și obligatorie - se încadrează și ea în rândul titlurilor executorii. Despre această asemănare face trimitere expresă chiar art. 615 (1) C. pr. civ. care prevede că hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească după învestită cu formulă executorie.

Hotărârea arbitrală este pronunțată ca urmare a desfășurării unei jurisdicții private, puternic bazată pe atitudinea convențională a părților de a-și asuma această jurisdicție specială în care predomină autonomia de voință, însă într-un cadru procesual care să respecte ordinea publică, bunele moravuri și dispozițiile imperative ale legii. Sub acest din urmă aspect hotărârea arbitrată este supusă controlului judecătoresc prin calea de atac a acţiunii în anulare, care la art. 608 (1) lit.h C. pr. civ., prevede în acest sens un motiv expres de desfiinţare.

Textul art. 606 C. pr. civ. prevede că hotărârea arbitrală comunicată părților este definitivă și obligatorie. Hotărârea arbitrală se redactează şi se comunică integral părţilor în termen de cel mult o lună de la data când aceasta se pronunţă (art.605 alin. 1 C. pr. civ.). Este foarte important momentul comunicării hotărârii către părţi pentru că numai de la data când ea este comunicată părţilor devine definitivă şi poate fi pusă în executare, cu alte cuvinte având efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, care se pronunţă de instanţele statale de fond, apel sau recurs așa cum este reglementat în art. 634 C.pr.civ.

Ca şi în cazul hotărârilor judecătoreşti, atunci când debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţiile din dispozitivul hotărârii arbitrale, aşa cum i se adresează legiuitorul în art. 614 C. pr. civ., urmează ca la cererea creditorului, hotărârea arbitrală să fie învestită cu formulă executorie în vederea executării silite.

Revenind la momentul în care poate fi valorificată hotărârea arbitrală prin executare silită pentru care se cere ca aceasta să fie comunicată părţilor având efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive se pun două probleme, şi anume: prima problemă, dacă hotărârea arbitrală poate fi executată înainte de comunicare, respectiv cea de-a doua problemă dacă hotărârea arbitrală trebuie comunicată către toate părţile, pentru a dobândi caracterul definitiv urmat de efectul executoriu.

1. Cu referire la prima problemă: în ceea ce priveşte executare hotărârii arbitrale înainte de a deveni definitivă și obligatorie conform art. 605 - 606 din Cod, nimic nu opreşte părţile ca în baza principiului disponibilităţii drepturilor procesuale să tranzacţioneze sau să execute de bunăvoie dispoziţiile luate prin hotărârea arbitrală, ca de altfel prin orice titlu executoriu, sau chiar în afara lui prin recunoaşterea unei creanţe care a generat îndeplinirea acesteia.

O astfel de hotărâre arbitrală, deşi există ca act juridic, nu are însă forţa de a fi executată silit prin mijlocirea executorului judecătoresc, pentru că nu poate fi învestită cu formulă executorie şi nu poate fi dispusă încuviinţarea executării silite, câtă vreme comunicarea nu s-a făcut şi în consecinţă, caracterul definitiv nu a fost dobândit.

Văzând prev. Codului de pr.civ. acest aspect este de discutat dacă ţinem seama că arbitrajul este o jurisdicţie privată şi părţile au latitudinea de a simplifica procedurile prin derogare de la dreptul comun. O atare posibilitate este oferită de noua reglementare a arbitrajului prevăzută de art. 544 C.pr.civ. care prevede, atât pentru părţile litigante cât şi pentru Tribunalul arbitral competent, ca părţile să stabilească reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca regulile respective să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii.

Considerăm că prin convenţia arbitrală, în virtutea autonomiei lor de voinţă şi de dispoziţie, părţile NU pot conveni ca hotărârea arbitrală să fie pusă în executare din chiar momentul pronunţării acesteia, prin derogare de la dreptul comun existent în materia hotărârilor judecătoreşti, deoarece numai legea este cea care poate conferi caracter executoriu unui înscris, devenind, astfel, un act apt de urmărire silită. Părțile contractante nu pot deroga prin convenția lor de la prevederile imperative ale legii în materie, neputând conferi caracter de titlu executoriu unei convenții.

În legătură cu acest aspect au fost exprimate și opinii contrare[1], afirmându-se că părțile contractante își pot crea singure prin voința lor, legea care să le guverneze raporturile juridice, singura limită impusă voinței libere constituind-o interdicția instituită prin art. 11 Cod civil respectiv că, citez: ” Nu se poate deroga prin convenții sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri”.

Este adevărat că executarea silită este guvernată și ea de disponibilitate însă realizarea practică se face numai cu concursul forței coercitive a statului, așadar prin punerea în funcțiune a unui ansamblu de mijloace legale de natură a restabili ordinea de drept încălcată.

2. Cu referire la a doua problemă, aceea a comunicării hotărârii arbitrale pentru ca aceasta să dobândească efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive și obligatorie, şi în consecinţă să devină executorie, apreciem că este necesară să se facă dovada comunicării efective atât către parte, cât și instanţei judecătoreşti cu ocazia învestirii cu formulă executorie. În acest sens, tribunalul arbitral, sau arbitrul ad-hoc, este obligat să producă şi să predea părţii câştigătoare dovezile de comunicare, sau la solicitarea instanţei.

[1] GH.Dobrican, I.Popa, Discuții în legătură cu admisibilitatea convenirii de către părți cu privire la caracterul executoriu al contractului de credit bancar. Revista Dreptul nr. 4/1994, p.29 și urm. V.Pătulea, Posibilitatea constituirii titlurilor executorii prin voința părților, Revista Dreptul nr.7/1996,p.96-97;Cas.s.civ.prop.int.dec.nr.4506/30.05.2005.