Judecătoria
Călărași
Analiza admisibilității invocării clauzelor abuzive pe calea contestației la executare trebuie să pornească, în primul rând, de la dispozițiile art. 712 C. proc. civ., care reglementează obiectul contestației la executare.
Astfel, din dispozițiile legale mai sus indicate, rezultă că obiectul contestației la executare poate fi reprezentat de:
a) actele de executare sau executarea silită însăși, încheierile întocmite de executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiilor sale, inclusiv încheierea de încuviințare a executării silite, precum și încheierea instanței de învestire cu formulă executorie;
b) lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu;
c) refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită, în condițiile legii.
În conformitate cu dispozițiile art. 713 alin. (2) C. proc. civ., “în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.”
Deși formularea acestui text de lege este, cel puțin la o primă vedere, cât se poate de clară și nu prezintă nici caracter de noutate în legislația procesual civilă, cu toate acestea, interpretarea și aplicarea acestor dispoziții a ridicat unele probleme în materia clauzelor abuzive inserate în contractele încheiate între profesioniști și consumatori, având drept rezultat o practică neunitară la nivelul instanțelor judecătorești naționale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu