ÎCCJ - Decizia nr. 228 din 14 noiembrie 2022, pronunțată de Secţia Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Potrivit art. 241 C. pen, constituie bancruta frauduloasă ,,fapta persoanei care, în frauda creditorilor:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele
debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate;
c) înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.”
Acuzaţia din cauza analizată are în vedere modalitatea de ascundere a
activului averii debitorului în frauda creditorilor. Se constată că nu
există o ascundere a activelor, atunci când acestea sunt enumerate
corect şi complet în planul de reorganizare şi în actele contabile care
provin de la societatea debitoare, chiar dacă nu în secţiunea privind
evaluarea activului societăţii. Menţiunile contradictorii din planul de
reorganizare (de exemplu cele din secţiunea 4, Starea societăţii la data
propunerii planului, punctul 4.1,
Evaluarea activului companiei, şi cele de la punctul 3.6, Analiza
evoluţiei patrimoniului societăţii şi a principalilor indicatori
financiari, acestea din urmă fiind însă concordante cu Analiza ratelor
de gestiune şi Analiza riscului de faliment) nu pot fi considerate
omisiuni ale activului averii, atât timp cât datele reale erau indicate
de către debitor.
Instanta a constatat că activele societăţii, au fost prezentate de
către societatea comercială în cererea de deschidere a procedurii de
insolvenţă şi în anexele acesteia, situaţia activelor reieşind din
ultima balanţă de verificare încheiată pentru luna precedentă datei
înregistrării cererii de deschidere a procedurii. S-a mai constatat că
deşi în Planul de reorganizare, „Starea societăţii la data propunerii
planului” la punctul ,,Evaluarea activului companiei”, se arată că
activele societăţii constau în bunuri imobiliare, respectiv teren şi
clădiri, precum şi în bunuri mobile de natura utilajelor şi
echipamentelor specifice şi a mijloacelor de transport, în valoare
totală de piaţă de 3.779.700 RON, la „Analiza evoluţiei patrimoniului
societăţii şi a principalilor indicatori financiari|” se menţionează, în
bilanţul simplificat, că activele societăţii cuprind active imobilizate
şi active circulante din care stocuri, creanţe, disponibilităţi băneşti
şi cheltuieli în avans, în valoare totală de 28.502.144 RON, în luna
iunie 2014 . (…) Tot în planul de reorganizare, la punctul ,,Analiza
ratelor de structură ale activului” este prezentată structura activului
ca fiind compusă din imobilizări necorporale, imobilizări corporale,
imobilizări financiare, active imobilizate, stocuri, creanţe,
disponibilităţi băneşti, active circulante şi cheltuieli în avans, în
luna iunie 2014, iar la secţiunea „Analiza echilibrului financiar”, este
menţionat activul net contabil la data de 30.06.2014 ca fiind compus
din active imobilizate şi active circulante. La analiza ratelor de
gestiune s-a avut în vedere activul total în valoare de 28.502.144 RON,
aferent lunii iunie 2014, iar la analiza riscului de faliment, acelaşi
activ. Prin urmare, în opinia instantei de judecata, nu se poate vorbi
de o „ascundere”, în sensul cerut de art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a mai stabilit că toate elementele de activ sunt reflectate în
Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia
stării de insolvenţă, întocmit de către administratorul judiciar, şi
toate elementele de activ au fost prezentate de către debitoare în
planul de reorganizare, prin administratorul special..
În raport de situaţia de fapt reţinută, respectiv de lipsa unei
ascunderi în sensul art. 241 alin. (1) lit. a) C. pen., soluţia este cea
prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Concluzia lipsei
unei ascunderi în sensul legii penale decurge din prezenţa datelor
contestate în conţinutul planului şi documentele contabile aferente.
Ceea ce lipseşte din conţinutul acuzaţiei care stă la baza acţiunii
penale este chiar fapta prevăzută de legea penală, fiind constatat
opusul acesteia, respectiv prezenţa datelor, ceea ce atrage soluţia de
la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
