Răspunderea instituită de dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014, nu constituie o formă specială de răspundere patrimonială, ci reprezintă o aplicație a răspunderii civile delictuale în materia insolvenței, textul limitându-se la a enumera faptele ilicite ce constituie temei al răspunderii, adăugând o condiţie suplimentară sub aspect cauzal – respectiv, aceea ca faptele imputate persoanelor vinovate să fi determinat starea de insolvenţă a debitoarei.
Însă, pe lângă condiţia existenţei unor fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și condiția ca starea de insolvență să fi fost rezultatul activității ilicite a pârâtului, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia este necesară şi întrunirea celorlalte condiţii prevăzute de art. 1357 Cod civil, respectiv: culpa, prejudiciul şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Prin ipoteză, insolvenţa presupune acumularea de datorii, care nu mai pot fi achitate din lipsă de lichidităţi. A accepta că simpla acumulare de datorii este suficientă pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar ar însemna ca acesta să răspundă, de plano, în toate cazurile în care procedura a fost declanşată.
Or, nu aceasta este intenţia legiuitorului, instituţia antrenării răspunderii având rolul de a asigura repararea prejudiciilor cauzate printr-o conduită frauduloasă a fostului administrator statutar, nicidecum pentru acele situaţii în care incapacitatea de plată s-a ivit datorită unor motive neimputabile, cum ar fi conjuncturi economice nefavorabile, pierderi independente de voinţa debitoarei, imposibilitatea încasării unor creanţe etc.
În atare situaţie, Curtea constată că neachitarea datoriilor acumulate de societatea debitoare nu întruneşte, niciuna dintre ipotezele normative invocate în susţinerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, aşa încât apreciază că în mod justificat judecătorul sindic a procedat la respingerea acesteia, sub aspectul analizat. (Curtea de Apel Timișoara, Secţia a II-a civilă, Decizia civilă nr. 522 din 23 iunie 2016, rezumată de judecător conf. univ. dr. Marian Bratiş, portal.just.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu