Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul unui litigiu cu element de extraneitate – încuviinţarea executării ipotecii mobiliare, solicitate de un creditor cu domiciliul în Olanda împotriva unor pârâți cu domiciliul în România – se vor aplica regulile de la Cartea a VII-a din Codul de procedură civilă – Procesul civil internaţional.
În acest caz, instanța trebuie să verifice:
- competența internațională conform art. 1071 alin. 1 C. proc. civ.: Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nicio altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1070.
- competența teritorială conform art. 1072 alin. 1 C. proc. civ.: Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Legea specială, în acest caz, este Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care la art. 1811 instituie competenţa teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei de la sediul creditorului. Aceste dispoziţii care au un caracter special faţă de normele generale prevăzute în Codul de procedură civilă la Titlul III, Capitolul II, care reglementează competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti.
𝐈̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐜𝐢𝐧𝐭̗𝐚̆, 𝐧𝐞𝐩𝐮𝐭𝐚̂𝐧𝐝𝐮-𝐬𝐞 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐞𝐳𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚, 𝐟𝐚𝐭̧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐎𝐥𝐚𝐧𝐝𝐚, 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐞𝐦𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟐) 𝐚𝐥𝐞 𝐚𝐫𝐭. 𝟏𝟎𝟕𝟐 𝐂. 𝐩𝐫𝐨𝐜. 𝐜𝐢𝐯. – 𝐉𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟏 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̧𝐭𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭𝐚̆ 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥. (Decizia nr. 971 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu