Viorel TERZEA - Probleme practice privind nulitatea actului juridic

Suma pe care recuperatorii de creanțe o pot cere debitorilor ar putea fi plafonată - Legal Land

Suma pe care societățile de recuperare a creditelor o pot solicita debitorilor ar putea să fie plafonată la dublul sumei pentru care a fost preluată creanța de la bănci, potrivit unei propuneri legislative care a primit marți raport favorabil în comisiile reunite de buget-finanțe și cea economică din Senat, anunță Agerpres.

Propunerea legislativă pentru modificarea OUG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că cesionarul nu va putea pretinde de la debitorul care are calitatea de consumator mai mult decât dublul sumei plătite de acesta pentru a cumpăra creanța de la cedent.

Aceste dispoziții ar urma să se aplice indiferent de instrumentul juridic utilizat pentru transferul creanței, inclusiv în cazurile cesiunii de contract, al cesiunii de portofoliu de creanță și al subrogației.

Debitorul cedat care are calitate de consumator se va putea elibera de datorie plătind cesionarului dublul prețului pe care acesta l-a plătit pentru a dobândi creanța, fără costuri suplimentare.

În cazul în care propunerea va fi adoptată de Parlament, pentru echilibrarea riscurilor contractului, dispozițiile ar urma să se aplice și contractelor aflate în derulare la data intrării sale în vigoare.

Sursa:

Suma pe care recuperatorii de creanțe o pot cere debitorilor ar putea fi plafonată - Legal Land

Poprire. Regimul juridic al PFA - Legal Land

Creditoarea B a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SA şi terţul poprit SA PFA validarea popririi până la concurenţa creanţei în cuantum de x de lei.

În motivare, creditoarea a arătat că prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitoarei SA. Creditoarea a precizat că adresa de înfiinţare a popririi a fost comunicată terţului poprit SA PFA și că terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, astfel încât se impune validarea popririi.

Instanța:

”Măsura popririi nu a fost dispusă cu respectarea condiţiilor legale, debitoarea şi terţul poprit fiind aceeaşi persoană, neexistând situaţia unor entităţi diferite între care să existe raporturi de muncă specifice relaţiei dintre angajat şi angajator.

Pentru a aprecia în acest sens, instanţa are în vedere regimul juridic al persoanei fizice autorizate, figură juridică care permite unei persoane fizice să desfăşoare activităţi economice în urma obţinerii unei autorizaţii şi înregistrării corespunzătoare conform dispoziţiilor OUG nr. 44/2008.

Noţiunea de persoană fizică autorizată este definită în cuprinsul art. 2 lit. i) din OUG nr. 44/2008, iar din întreg regimul juridic aplicabil persoanei fizice autorizate, reglementat prin dispoziţiile actului normativ menţionat, reiese faptul că persoana fizică autorizată nu are personalitate juridică, nefiind o entitate de sine stătătoare, separată de persoana fizică care a obţinut autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii economice, care să beneficieze de un patrimoniu propriu. Astfel, prin faptul obţinerii de către o persoană fizică a unei autorizaţii pentru desfăşurarea activităţilor economice sub forma unui PFA se poate realiza cel mult o divizare patrimonială la nivelul patrimoniului persoanei fizice, prin constituirea unui patrimoniu de afecţiune care reprezintă o masă patrimonială, iar nu un patrimoniu distinct, afectată scopului exercitării activităţii economice.

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa reţine că în cauză s-a urmărit de fapt executarea silită asupra unei eventuale mase patrimoniale afectate desfăşurării activităţii economice a debitoarei, aspect pentru care nu este necesară instituirea popririi, debitorul unei obligaţii răspunzând pentru datoriile sale cu toate bunurile prezente şi viitoare, diviziunile patrimoniale presupunând o anumită ordine în urmărire în funcţie de legătura dintre creanţa a
cărei satisfacere se urmăreşte şi masa patrimonială urmărită.

Astfel, identitatea dintre debitor şi terţul poprit nu permite instituirea popririi ca formă de executare silită prin care să se realizeze creanţa deţinută de un creditor, iar validarea unei popriri nelegale nu este posibilă, prin mecanismul validării popririi fiind vizată crearea unui nou raport juridic între creditor şi terţul poprit, hotărârea de validare a popririi urmând a deveni titlu executoriu împotriva terţului poprit. Or, în cauză, prin validarea unei popriri înfiinţate în condiţiile menţionate nu s-ar crea un nou raport juridic, creditoarea având deja un titlu executoriu împotriva debitoarei pe care poate să-l pună în executare prin recurgerea la formele de executare reglementate prin dispoziţiile legale.” (Judecătoria Sectorului 2 București, Sentința civilă nr. 187/08.01.2016, definitivă prin neapelare, portal.just.ro)

Sursa;

Poprire. Regimul juridic al PFA - Legal Land: Creditoarea B a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SA şi terţul poprit SA PFA validarea popririi până la concurenţa creanţei în cuantum de x de lei. În motivare, creditoarea a arătat că prin încheierea pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti …

Notificare dare in plata a doua oara. Autoritate de lucru judecat sau nu?

Astfel, pot depune o a doua notificare de dare in plata daca s-a admis contestatia bancii?

Ce efecte ar putea sa aiba a doua notificare?

Se vor suspenda obligatiile contractuale si/sau executarea silita?

In primul rand trebuie analizat textul de lege si anume legea 77/2016 si anume, art. 5 alin. 1 –Art. 5. –

(1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.

Astfel, avand in vedere textul legal observam ca leguitorul ne vorbeste de ” intentia debitorului de a transmite dreptul sau de proprietate“, astfel , decizia si anume instiintarea creditorului, in acceptiunea noastra nu poate fi considera ca fiind consumata de la prima notificare de dare in plata deci nu este susceptibila de a intra sub puterea de lucru judecat. De asemenea, daca privim catre decizia 623/2016 a CCR, analiza STARII DE IMPREVIZIUNE poate fi ceruta cu privire la X momente raportat la toata perioada de desfasurare a contractului.

Spre exemplu se poate solicita aplicarea impreviziunii cu privire la momentul semnarii contractului sau un an mai tarziu sa la ziua de fata, prin urmare, este exclusa puterea lucrului judecat, in esenta nefiind indeplinite elementele puterii de lucru judecat.

Astfel, raspunsul propus pentru aceasta intrebare este ca notificarea de dare in plata poate fi facuta de mai multe ori!

Prin urmare, urmarind acelasi curs logic al legii, daca legea permite o a doua notificare de dare in plata, asta presupune ca efectele sale sunt direct legate de legea 77/2017 si anume

Art. 6. – (1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.

Astfel, vor opera aceleasi dispozitii legale de suspendare a oricaror obligatii fata de creditorul bancar.

Intrebarea mult mai importanta, ce cauta un raspuns, este referitoare la ce se intampla, daca in urma contestatiei la notificarea de dare in plata, aceasta contestatie este admisa?

Astfel, art. 7 litera 5 (5) În situația în care se admite contestația formulată de creditor, părțile vor fi puse în situația anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

De esenta, este sa intelegem ce presupune repunerea partilor in situatia anterioara si daca nu cumva leguitorul in esenta a dorit si a urmarit, ca prin repunerea in situatia anterioara, sa dispuna reluarea normala a platilor sau a situatiei asa cum a fost ea lasata in urma cu perioada pe care s-a suspendat orice demers al creditorului.

Pe de-o parte aducem aminte si decizia data in interesu legii de catre ICCJ prin care s-a stabilit ca instantele de judecata investite cu solutionarea cererilor avand ca obiect rezolutiunea sau declararea nulitatii unor acte juridice constitutive sau translative de drepturi nu pot dispune, din oficiu, restabilirea situatiei anterioare/repunerea partilor in situatia anterioara, insa in virtutea rolului activ si cu respectarea principiului contradictorialitatii, pot pune in discutia partilor posibilitatea completarii cererilor prin formularea petitului avand acest obiect .

De asemenea principiul restiturii este consacrat de art. 1254 alin. (3) Noul Cod Civil, care prevede că „în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639 – 1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu”, fiind aplicabil, pe temeiul art. 1325 noul Cod Civil, şi actelor juridice unilaterale lovite de nulitate.

Prin urmare la prima vedere s-ar concluziona ca partile trebuie sa restituie tot ce nu au platit, din urma si ca in esenta repunerea in situatia anterioara nu este nimic altceva decat o restituire totala a prestatiilor, insa daca analizam textele legale de mai sus observam ca textele legale vizeaza contatarea nulitatii sau anularea unor acte, ori notificarea de dare in plata nu este nici contract translativ de proprietate si nici un act ce poate fi supus anularii instantei, fiindca in esenta, instanta ce verifica legalitatea notificarii, verifica indeplinirea unor conditii.

Concluzionam astfel ca daca leguitorul a prevazut si posibilitatea suspendarii efectelor actelor prin aceasta notificare, nu este de natura, ca in cazul in care s-ar admite o contestatie la notificarea de dare in plata, partile sa fie obligate sa plateasca retroactiv, spre exemplu din luna mai 2016 pana in luna aprilie 2017 ci efectul ar fi de reluare a platilor exact de la momentul acestora sau a situatiei, exact asa cum a lasat-o notificarea de dare in plata.

De asemenea, este de esenta legii darii in plata, sa aducem aminte si faptul ca partile au posibilitatea sa ceara radierea datoriilor reziduale, acest aspect a fost consacract cu atat mai mult de catre decizia 623/2016 a CCR, fapt pentru care aceleasi reguli urmeaza sa fie respectate si in raport de solicitarea de radiere a datoriei reziduale.

Sursa: indrumari-juridice

Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în cazul contractului de împrumut cu garanţie imobiliară - Legal Land

Termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este de 3 ani. Acest termen se aplică atât timp cât legea nu prevede un termen special de prescripţie. Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în materia drepturilor reale, indiferent dacă acestea sunt hotărâri judecătoreşti sau alte hotărâri ori înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, respectiv titlul în temeiul căruia a pornit executarea silită contestată, nu îi este aplicabil termenul special de 10 ani prevăzut de art.706 al.1 teza a II a CPC, nefiind vorba de un titlu în materia dreptului real. (Tribunalul Arad, Decizia civilă nr. 414/17.05.2017, portal.just.ro)

Sursa:

Prescripţia dreptului de a obţine executarea silită în cazul contractului de împrumut cu garanţie imobiliară - Legal Land: Termenul general de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită este de 3 ani. Acest termen se aplică atât timp cât legea nu prevede un termen special de prescripţie. Termenul de 10 ani este aplicabil titlurilor executorii emise în …

Considerații și corelații în legătură cu infracțiunea de cesiune fictivă a unei societăți

Autori: Nicolae-Alexandru MOICEANU

Procuror – Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti

Mihai-Costin TOADER  
Ofiţer de poliţie judiciară – IPJ Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice

Sursa:
https://www.juridice.ro/541932/consideratii-si-corelatii-in-legatura-cu-infractiunea-de-cesiune-fictiva-a-unei-societati.html

    

Prezentul studiu își propune să trateze una dintre cele mai întâlnite infracțiuni din sfera criminalității afacerilor, respectiv infracțiunea prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 care reglementează transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor în scopul săvârșirii unei infracțiuni, sustragerii de la răspundere penală sau îngreunării acesteia. Autorii și-au propus să treacă în revistă principalele elemente constitutive ale infracțiunii încercând să stabilească situațiile în care această infracțiune ar trebui reținută și să analizeze corelațiile acesteia cu alte texte legale asemănătoare, cum ar fi infracțiunea de evaziune fiscală ținând cont și de practica judiciară din domeniu.

I. Considerații introductive

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale[1], reprezintă un act normativ special care cuprinde în conținutul său și dispoziții legale cu caracter penal, respectiv un set de incriminări ale unor infracțiuni specifice. În practica judiciară aferentă acestui gen de criminalitate, una dintre cele mai frecvente infracțiuni cu care se confruntă organele de urmărire penală este infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia, prevăzută de art. 280¹  din Legea nr. 31/1990. În acest articol vom realiza o analiză succintă a acestei infracțiuni, dar și raportul dintre aceasta și alte incriminări specifice, precum și implicațiile acestei infracțiuni în sfera criminalității economico-financiare.

II. Elemente de specificitate ale infracțiunii supuse analizei

În ceea ce privește subiectul activ al acestei infracțiuni, deși legiuitorul nu indică în mod expres, așa cum se reține și în doctrina de specialitate[2], acesta este un subiect activ calificat prin calitatea de acționar sau asociat, doar o asemenea persoană putând realiza cesiunea unei societăți. Latura obiectivă a infracțiunii este circumscrisă acțiunii de transmitere fictivă a părților sociale, în cazul societăților cu răspundere limitată, sau a acțiunilor în cazul societăților pe acțiuni sau în cazul societăților în comandită pe acțiuni. Prin transmitere fictivă se înțelege cesiunea unui fond de comerț în mod scriptic, pur formal, în absența unor efecte practice. Această conduită prohibită de legea penală trebuie realizată cu un scop specific, respectiv acela de săvârșire a unei infracțiuni sau de sustragere de la urmărire penală sau îngreunarea acesteia. Se observă faptul că legiuitorul nu prevede că scopul acestei infracțiuni poate fi și sustragerea de la judecată, ceea ce presupune că dacă cesiunea fictivă s-a realizat în momentul când cauza penală se afla pe rolul instanței, această conduită nu intră sub incidența legii penale. Acest scop circumstanțiază factorul intelectiv și determină forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune, care poate fi atât intenția directă cât și intenția indirectă. Apreciem că cesiunea se poate realiza atât în cursul procesului penal, dar și înainte de declanșarea urmăririi penale, făptuitorul adoptând o astfel de conduită, după ce a prefigurat urmarea socialmente periculoasă a conduitei sale. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat într-o decizie de speță[3] că nu prezintă importanţă dacă urmărirea penală a fost începută sau nu, sau dacă s-a pus sau nu în mişcare acţiunea penală împotriva acestei persoane, ci, sub aspectul elementului material al laturii obiective, este relevant să existe o transmitere fictivă a părţilor sau a acţiunilor şi persoana care a efectuat cesionarea părţilor sociale sau a acţiunilor să fi săvârşit anterior o infracţiune în legătură cu activitatea societăţii. În speţă, din probatoriul administrat a rezultat că inculpatul a efectuat cesionarea părţilor sociale ale societăţii după ce a acumulat datorii la bugetul consolidat al statului, prin nevărsarea la buget a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă (TVA, impozit pe salarii, impozit pe profit etc.)(s.n.infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost dezincrimată în mod tacit în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 363/2015), în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990.

Este de remarcat faptul că această infracțiune poate fi o  infracțiune cu caracter subsecvent, fiind condiționată de  comiterea unei alte fapte prevăzute de legea penală, în prealabil, sustragerea de la urmărire penală referindu-se la o faptă prevăzută de legea penală anterioară sau concomitentă cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 sau determină săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală subsecventă în cazul în care prin transmiterea fictivă se urmărește săvârșirea unei infracțiuni. În practica judiciară, cesiunea fictivă a părților sociale/acțiunilor urmărește în mod real derobarea de răspundere penală/fiscală prin transmiterea pasivului către o terță persoană căreia ar trebui să-i fie transferată și răspunderea juridică și mai ales disimularea ,,amprentei infracționale”, printr-o justificare aparent legală cu scopul de a ascunde documentele de evidență contabilă și fiscală ale societății și uneori chiar activul acesteia. În cvasimajoritatea cazurilor, simultan sau anterior cesiunii, se întocmesc înscrisuri care atestă în mod nereal că cesionarul a preluat întreaga evidență contabilă și fiscală a societății precum și patrimoniul acesteia (atât activul cât și pasivul), tocmai pentru a zădărnici urmărirea penală. De asemenea este de precizat că în Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale[4] există o infracțiune asemănătoare (art. 12, litera a), respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin cesionarea părților sociale deținute într-o societate cu răspundere limitată, efectuată în acest scop. Ceea ce se interzicea prin acea infracțiune era cesionarea părților sociale într-o societate cu răspundere limitată și în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale fiind excluse alte tipuri de societăți[5]. În această sferă juridică, este de precizat și faptul că Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, reglementează o incriminare distinctă: constituie infracțiune de evaziune fiscală următoarea faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor. Din cauza acestor incriminări multiple, în practica judiciară s-a pus problema raportului dintre infracțiunea prev. de 280¹  din Legea nr. 31/1990 și infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005, în situația în care se săvârșește o infracțiune de evaziune fiscală, iar concomitent sau ulterior se realizează și o cesiune fictivă a societății pentru a se eluda mecanismul răspunderii penale. Într-o primă opinie se poate susține că deoarece cesionarea fictivă a societății este însoțită și de ascunderea actelor contabile, iar fapta este săvârșită pentru a evita tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru o infracțiune de evaziune fiscală, atunci dezlegarea de principiu a dilemei ar fi că organele judiciare ar trebui să rețină doar săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005. Un alt argument în sprijinul acestei teze este și faptul că în măsura în care există un concurs de legi penale, ar trebui aplicată legea ,,mai specială”, adică cea care normativizează un set mai restrâns de valori sociale, Legea nr. 241/2005 fiind în raport cu Legea nr. 31/1990, lege specială. Încă un argument care susține această soluție este și faptul că prin cesionarea fictivă a societății se urmărește ca scop imediat ascunderea evidenței contabile și fiscale a societății și ca scop mediat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat, ori infracțiunea de evaziune fiscală se săvârșește tocmai în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Cu toate acestea apreciem că soluția judicioasă pentru dezlegarea problemei de drept este ca organele judiciare să rețină în concurs ideal cele 2 infracțiuni, atunci când se realizează o acțiune de cesionare fictivă prin ascunderea evidenței contabile și fiscale în scopul derobării de răspundere penală. Astfel, este de sesizat faptul că, în genere, o astfel de vânzare simulată a fondului de comerț urmărește îngreunarea urmăririi penale și preconstituirea unui impediment pentru tragerea la răspundere penală, în condițiile în care evidențele contabile și fiscale ale unei societăți reprezintă un suport probatoriu esențial în dovedirea infracțiunilor de evaziune fiscală. Așadar, făptuitorul urmărește să se sustragă de la urmărire penală sau să îngreuneze o urmărire penală în curs sau viitoare prin cesionarea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor urmată de disimularea evidenței contabile și fiscale a societății, faptă ce se circumscrie obiectiv și subiectiv elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 280¹  din Legea nr. 31/1990. Totodată, printr-o astfel de conduită făptuitorul își manifestă intenția neechivocă de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat prin ascunderea actelor contabile, situație de fapt care intră sub incidența infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005. Așadar când o acțiune săvârșită de o persoană din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs realizează conținutul mai multor infracțiuni, organele judiciare vor trebui să dea efect concursului formal de infracțiuni și nu să aprecieze doar asupra unei singure incriminări.

O altă formă de manifestare, rar întâlnită în practica judiciară, a acestei infracțiuni este și cesionarea fictivă în scopul săvârșirii unei infracțiunii. În această situație, considerăm că rezoluția infracțională pentru săvârșirea infracțiunii scop trebuie să fie anterioară sau concomitentă cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280¹  din Legea nr. 31/1990, iar cesionarea fictivă nu trebuie urmată de săvârșirea unei infracțiuni ci este suficient doar să se urmărească săvârșirea unei astfel de fapte prevăzute de legea penală. În situația în care totuși se săvârșește și o infracțiune subsecventă, organele judiciare vor da curs instituției concursului real de infracțiuni.

III. Concluzii

Pentru a conchide, considerăm că infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate în scopul săvârșirii unei infracțiuni sau al sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia, prevăzută de art. 280¹  din Legea nr. 31/1990 reprezintă o incriminare autonomă și distinctă care trebuie corelată și cu o altă incriminare specifică, respectiv cu infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9, litera d din Legea nr. 241/2005 și trebuie raportată și la alte variante normative care au produs consecințe juridice în sfera dreptului penal, așa cum este infracțiunea prev. de art. 12, litera a din vechea Lege a evaziunii fiscale (Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, în prezent abrogată). Aceasta poate fi o  infracțiune cu caracter subsecvent, fiind condiționată de  comiterea unei alte fapte prevăzute de legea penală, în prealabil, sustragerea de la urmărire penală referindu-se la o faptă prevăzută de legea penală anterioară sau concomitentă cu săvârșirea acesteia sau determină săvârșirea unei infracțiuni subsecvente în cazul în care prin transmiterea fictivă se urmărește săvârșirea unei infracțiuni.

---

[1] Republicată în Monitorul Oficial nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.
[2] Mihai Adrian Hotca, Mirela Gorunescu, Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Radu-Florin Geamănu, ,,Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Comentarii și explicații, Ediția 3, Editura C.H. Beck, București, 2013, pag. 374.
[3] Decizia nr. 938 din 18 martie 2013 pronunţată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
[4] Abrogată prin Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27.07.2005.
[5] Alexandru Boroi, Mirela Gorunescu, Ionuț Andrei Barbu, Dreptul penal al afacerilor, Ediția 5, Editura C.H.Beck, București,2011, pag.107.

---

Nicolae-Alexandru Moiceanu
Procuror – Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti
Mihai-Costin Toader
Ofiţer de poliţie judiciară – IPJ Dâmboviţa – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice
* Prezentul articol a fost publicat în Revista Curierul Judiciar nr. 6/2017 disponibilă online pe beckshop.

Decizia nr. 66.02.10.2017 a ICCJ : Dezlegare chestiune de drept: Competența de executare a titlurilor executorii - hotărâri judecătorești privind creanțe bugetare

Dezlegare chestiune de drept: Competența de executare a titlurilor executorii - hotărâri judecătorești privind creanțe bugetare

Decizia nr. 66.02.10.2017 a ICCJ:

Executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătorești privind creanțe bugetare, datorate în temeiul unor raporturi juridice contractuale care se fac venit la bugetul consolidat al satului, se realizează prin executorii fiscali, ca organe de executare silită ale statului.

Sursa:

http://www.legal-land.ro/dezlegare-chestiune-de-drept-organul-de-executare-titlurilor-executorii-hotarari-judecatoresti-privind-creante-bugetare/

Instanța de judecată demontează principiul nominalismului și aplică impreviziunea

HOTĂRÂRE: Instanța de judecată demontează principiul nominalismului și aplică impreviziunea (într-un dosar pe înghețare curs) înainte de „legiferarea” acesteia de către CCR, adaptând contractul de credit în CHF pentru viitor:

Judecătoria Rm. Vâlcea, în dosarul nr. 11101/288/2015, având ca obiect inclusiv „înghețarea” cursului leu-chf la valoarea de la momentul acordării împrumutului, constată aplicabilă impreviziunea și dispune adaptarea contractului de credit, pentru viitor, părțile urmând să suporte în mod egal diferențele de curs valutar.

Hotărârea a fost pronunțată de către instanță pe data de 09.06.2016, moment la care nu exista Decizia Curții Constituționale nr. 623/25.10.2016 prin care s-a recunoscut, în mod expres, aplicarea impreviziunii și pentru contractele de credit încheiate anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011).

Nu soluția în sine este cea care ar trebui să ne atragă atenția, ci considerentele instanței de judecată, care apreciază că echilibrul contractual este rupt în situația în care moneda națională se devalorizează cu 20% în raport cu moneda străină. 

De asemenea, clauzele din contractul de credit care conduc la aplicarea principiului nominalismului monetar (conform acestui principiu debitorul ar avea obligația de a restitui împrumutul în aceeași monedă în care a fost acordat creditul, indiferent de valoarea acesteia) sunt considerate a fi clauze abuzive din perspectiva instanței de judecată, pentru că nu există o altă clauză contractuală care să permită adaptarea contractului în cazul survenirii unui risc valutar. 

Totodată, spre deosebire de alte teorii eronate întâlnite în cadrul hotărârilor judecătoresti (de tipul „doar boala intempestivă poate conduce la aplicarea impreviziunii”), instanța de la Rm. Vâlcea constată că simpla devalorizare a leului în raport cu francul elvețian este suficientă pentru a constata aplicabilă impreviziunea și pentru a dispune adaptarea contractului de credit. Desigur, instanța de judecată nu putea invoca din oficiu aplicarea impreviziunii, fiind învestită în acest sens de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată. 

Sursa: 

http://contrabanci.com/clienti-contra-banci/hotarare-instanta-de-judecata-demonteaza-principiul-nominalismului-si-aplica-impreviziunea-intr-un-dosar-pe-inghetare-curs-inainte-de-legiferarea-acesteia-de-catre-ccr-adaptand-c/

Dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de trei ani, de la data ultimei plati efectuată de debitor

Sursa:

http://www.legal-land.ro/dreptul-de-a-obtine-executarea-silita-se-prescrie-in-termenul-de-3-ani-de-la-data-ultimei-plati-efectuate-de-debitor/#.WazmgFGbwH8.facebook

Perimarea executării silite. Constatare

Autori: Evelina Oprina și Ioan Gârbuleț

Constatarea perimării executării silite:

Deși art. 696 alin. 1 C. pr. civ. prevede că perimarea operează de drept, din formularea art. 697 alin. 1 C. pr. civ. rezultă că „perimarea se constată de către instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părții interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părților”.

Prin urmare, simpla împlinire a termenului de 6 luni de la data primirii de către creditor a cererii adresate de executorul judecătoresc nu are ca efect perimarea executării silite, aceasta trebuind a fi constatată de instanța de executare.

Legitimare procesuală activă în a invoca sancțiunea perimării executării are, potrivit art. 697 alin. 1 C. pr. civ., executorul judecătoresc sau oricare parte interesată, neputând fi invocată din oficiu de către instanța de judecată. Această interpretare rezultă și din prevederile art. 711 alin. 1 C. pr. civ. care arată că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, ceea ce înseamnă că în faza executării silite au dreptul de a acționa pe calea contestației la executare numai persoanele care justifică un interes.

Prin expresia „parte interesată” trebuie să se înțeleagă orice persoană implicată în raportul juridic execuțional, dar și terța persoană ale cărei bunuri sunt supuse urmăririi silite, deși nu are calitatea de debitor. În general, partea interesată în a invoca perimarea executării silite este debitorul, această sancțiune fiind edictată în interesul acestuia și în defavoarea creditorului.

............................................

Sursa:

https://www.universuljuridic.ro/perimarea-executarii-silite-constatare/?utm_content=bufferf03dd&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer

Legea nr. 77/2016: efectul suspensiv al notificării și reluarea procedurilor după suspendare

Autor: Bogdan Dumitrache

1. Efectul suspensiv al notificării adresate creditorului

1.1. Efectul suspensiv față de codebitorii solidari

În ceea ce privește categoria codebitorilor, sediul materiei, în vechiul Cod civil, îl constituie art. 1039-1056, iar în Noul Cod, art. 1.447-1.460, ca texte care reglementează obligațiile solidare între debitori. În ciuda formulării legii speciale, și anume a evocării codebitorilor fără indicarea speciei de pluralitate pasivă, este evident că, în cazul contractelor de credit la care se referă legea specială, nu se întâlnesc cazuri de codebitori obligați în regim de divizibilitate.

Elementele principale ale acestei reglementări și, în același timp, relevante în contextul legii speciale sunt următoarele:

– creditorul – instituția de credit ipotecar – îl poate urmări pe fiecare dintre codebitorii solidari, fără ca vreunul dintre codebitorii solidari să poată opune beneficiul de diviziune [art. 1042 C. civ. 1865, respectiv art. 1.447 alin. (1) NCC];
– în consecință, acțiunea intentată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu îl împiedică pe creditor să exercite acțiunea și împotriva celorlalți codebitori solidari [art. 1043 C. civ. 1865, respectiv art. 1.447 alin. (2) NCC], ceea ce, pentru identitate de rațiune, explică și posibilitatea urmăririi silite îndreptate, concomitent, împotriva tuturor codebitorilor solidari până la limita acoperirii integrale a sumei datorate;
– codebitorul solidar poate opune creditorului toate excepțiile personale, precum și pe cele comune tuturor codebitorilor [art. 1047 alin. 1 C. civ. 1865, respectiv art. 1.448 alin. (1) teza întâi NCC];
– codebitorul solidar care a plătit în totalitate datoria nu poate să se regreseze împotriva celorlalți codebitori solidari decât pentru partea ce revine fiecăruia dintre ei [art. 1053 alin. 1 C. civ. 1865, respectiv art. 1.456 alin. (1) NCC].

Există o excepție de la această ultimă regulă, regulă întemeiată pe divizarea de drept a obligației în raporturile dintre codebitori, ca urmare a plății făcute de către unul dintre codebitori, și anume cazul în care se asumă în regim de solidaritate pasivă, dar în interesul unuia dintre codebitorii solidari, adevăratul și unicul beneficiar al creditării; în acest din urmă caz, regresul codebitorului plătitor, dacă acesta este cel care, practic, s-a angajat alături de codebitorul solidar interesat, fără a fi, și el, un beneficiar (parțial) al creditării, este un regres pentru totalitatea a ceea ce a plătit (art. 1055 C. civ. 1865, respectiv art. 1.459 NCC).

Cum legea specială pune la îndemâna debitorului principal – consumator, prin ipoteză – o modalitate specială de stingere a datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat, soluția în sensul de a permite codebitorilor solidari să beneficieze de efectul suspensiv al procedurilor inițiate (și) împotriva lor de către instituția de credit ipotecar apare ca fiind logică și legitimă. În lipsa art. 6 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, s-ar fi ajuns la situația în care sumele obținute prin plăți, voluntare ori silite, de la codebitorii solidari să fie imputate debitorului principal pe calea regresului împotriva debitorului principal, golind de conținut, în asemenea cazuri, efectul suspensiv explicit recunoscut de lege în favoarea debitorului principal însuși (art. 5 din Lege).

Într-adevăr, efectul suspensiv recunoscut în favoarea debitorului principal ar fi nul dacă, în lipsa art. 6 alin. (1) din Lege, s-ar fi permis creditorului ipotecar să obțină sume de bani de la codebitorul solidar, prin plăți voluntare ori pe cale de executare silită, în intervalul dintre data comunicării notificării și data încheierii convenției privind darea în plată a imobilului ipotecat, interval în care, în temeiul art. 5 alin. (3), asemenea sume nu puteau fi pretinse debitorului principal. Sumele astfel plătite de codebitorul solidar în intervalul anterior menționat, neîntrunind condițiile unei plăți nedatorate, ar deveni susceptibile de recuperare pe calea regresului formulat de codebitorul solidar împotriva debitorului principal, care, confruntat cu acest regres, și-ar simți pierdut ori infirmat beneficiul legal al suspendării.

.....................................................

Sursa:

https://www.universuljuridic.ro/legea-nr-772016-efectul-suspensiv-al-notificarii-si-reluarea-procedurilor-dupa-suspendare/?utm_content=buffer50320&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer

În ipoteza admiterii contestației la executare, petentul are posibilitatea să solicite restituirea taxei de timbru. Instituirea acestei posibilități exclude aplicarea art. 453 NCPC

Plata cheltuielilor de judecată vs. restituirea taxei judiciare de timbru - Legal Land: În ipoteza admiterii contestației la executare, petentul are posibilitatea să solicite restituirea taxei de timbru, potrivit art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013. Instituirea acestei posibilități exclude aplicarea art. 453 C.pr.civ., în sensul obligării intimatului la plata …

Incompetența sau decesul contabilei nu absolvă pe administrator de răspunderea penală pentru evaziunea fiscală corelată cu nelegala ținere a registrelor și evidențelor contabile

Răspunderea pentru nelegala ținere a registrelor și evidențelor contabile - Legal Land: ”Fapta inculpatului care în calitate de administrator al _ SRL Reșița, în cursul anului 2013, nu a înregistrat în evidența contabilă operațiuni comerciale cu deșeuri feroase, producând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 50.589 lei, realizează …

Divorțul nu poate face obiectul medierii - Legal Land

Divorțul nu poate face obiectul medierii - Legal Land: ”Acțiunea prin care se urmărește consfințirea înțelegerii părților cuprinsă într-un acord de mediere, având ca obiect divorțul prin acordul soților, printr-o hotărâre judecătorească de expedient întemeiată pe dispozițiile art. 59 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 nu este posibilă, întrucât …

Acțiunea pauliană (revocatorie), condiții necesare pentru admiterea acțiunii; noțiune, jurisprudență Legal-Land

Atunci cand debitorul incheie un act juridic prin care isi plateste o alta datorie, satisfacandu-si deci un alt creditor, acel act juridic nu poate fi atacat pe calea actiunii pauliene, considerandu-se ca diminuarea patrimoniului, desi reala, este insotita si de o corespunzatoare micsorare a pasivului patrimonial.

http://www.legal-land.ro/codul-civil-adnotat/art-1-562-notiune/

Exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă. Interesul superior al copilului - Legal Land

Exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă. Interesul superior al copilului - Legal Land: ”Potrivit dispozițiilor art. 483 coroborate cu cele ale art. 503 și art. 504 NCC, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Conform art. 398 …

Aplicabilitatea modificărilor legislative aduse în materia executărilor silite demarate în baza unor înscrisuri sub semnătură privată - Legal Land

Aplicabilitatea modificărilor legislative aduse în materia executărilor silite demarate în baza unor înscrisuri sub semnătură privată - Legal Land: Prin modificarea legislativă adusă în materia executărilor silite conform Legii nr. 17/2017, ce a intrat în vigoare începând cu data de 24.03.2017 (fiind publicată în M. Of. nr. 196/21.03.2017) se modifică cerințele referitoare la executarea silită demarată în baza unor …

Contestarea valabilității procedurii de preluare a bunului mobil ipotecat în contul creanței - Legal Land

Contestarea valabilității procedurii de preluare a bunului mobil ipotecat în contul creanței - Legal Land: Calea procesuală de urmat în situația în care se contestă valabilitatea procedurii de preluare a bunului mobil ipotecat în contul creanței, o reprezintă opoziția la executare, cale de atac specială. Acest fapt implică inadmisibilitatea contestației la executare. Prin Capitolul al …

Persoana fizică preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta din activităţile economice desfăşurate în mod independent sau profesii libere - Legal Land

Propuneri legislative referitoare la persoana fizica care poate prelua obligatiile bugetare datorate de aceasta din activitati economice desfasurate in mod independent sau profesii liberale:

Persoana fizică preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta din activităţile economice desfăşurate în mod independent sau profesii libere - Legal Land: Persoana fizică, în nume propriu, preia obligaţiile bugetare datorate de aceasta, potrivit legii, din activităţile economice desfăşurate de aceasta în mod independent sau profesii libere, se stipulează în mod expres în proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. …

Teren de casa gratuit, de la stat, conform prev.Legii nr. 15 din 2003, republicată în MO pe 13 martie 2014 :

Românii cu varste cuprinse intre 18 si 35 de ani pot primi de la stat un teren de casa gratuit pe care sa isi ridice o casa. Terenul, dat tinerilor in folosinta gratuita, poate avea o suprafata cuprinsa intre 150 și 1.000 de metri patrati. Marimea terenului oferit difera in functie de localitate.

Acest drept al tinerilor majori cu varste de cel mult 35 de ani este prevazut in Legea nr. 15 din 2003,  republicată în MO pe 13 martie 2014.

Legea, veche de 13 ani , este destul de putin cunoscuta in Romania, multi dintre tineri nestiind ca au acest drept.

Sursa:

http://casepractice.ro/teren-de-casa-gratuit-tineri/

Ediție specială „Ora arbitrajului” cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – Maria Hauser Morel, Laetitia de Montalivet: Curtea de Arbitraj Internațional, ICC Paris Pentru mai multe informații accesați:

Contractele de leasing încheiate cu consumatorii, precum și contractele de credit încheiate de IFN-uri cu consumatorii nu vor mai constitui titluri executorii

Potrivit unei  propuneri legislative  , contractele de leasing încheiate cu consumatorii, precum și contractele de credit încheiate de IFN-uri cu consumatorii nu vor mai constitui titluri executorii:

Sursa:
http://www.legal-land.ro/contractele-de-leasing-si-contractele-de-credit-incheiate-de-ifn-uri-cu-consumatorii-nu-vor-mai-constitui-titluri-executorii-propunere-legislativa/

CONCEDIUL DE MATERNITATE (PRE ȘI POST NATAL) PENTRU MAMELE-AVOCAT

Autor: Av. Diana Grama -  http://avocatdivortgalatidianagrama.blo

     Am decis să scriu acest articol, deși nu este unul de larg interes, ci se adresează doar mamelor avocat și parțial, mamelor ce desfășoară activități independente (asimilate PFA), întrucât nu am reușit să găsesc o informare corectă și completă, motiv pentru care am fost nevoită să tot alerg între instituții. Sper, prin această modalitate, să vin în întâmpinarea colegelor care se confruntă cu acest hățiș birocratic.

       

I.            Când poate intra o viitoare mamă-avocat în concediu prenatal?

Discuțiile pe acest subiect sunt îndelung dezbătute în mediul online, fiind păreri împărțite. Conform OUG 158/2005 actualizată, durata totală a concediului de maternitate este de 126 de zile calendaristice, aceasta fiind și perioada pentru care se primește indemnizația de maternitate. (a nu se confunda cu indemnizația de creștere copil!). Ordonanța recomandă ca zilele să fie împărțite în mod egal, respective 63 înainte de naștere (prenatal) și 63 după naștere (postnatal), însă acestea se pot compensa, în funcție de dorința mamei și permisiunea medicului de familie.

Împărțirea zilelor de concediu trebuie făcută astfel încât după naștere să rămână cel puțin 42 de zile. (durata minima a concediului de lăuzie)

Având în vedere că nașterea poate avea loc (la termen) între săptămânile 38 și 42, mamele pot beneficia de concediu prenatal începând cu săptămâna 29 de sarcină. (recomandarea medicilor este să luați acest concediu începând cu săptămânile 30-31 pentru a fi sigure de numărul zilelor rămase după naștere, însă trebuie să cunoașteți că aveți dreptul de a solicita împărțirea zilelor și în mod diferit)

     În luarea deciziei privind împărțirea zilelor trebuie să tineți cont și de faptul că indemnizația pentru creștere copil se poate acorda doar după terminarea concediului de maternitate și nu mai devreme de a 43-a zi de la nașterea copilului!

Este important de știut că, în calitate de avocat, poți beneficia de indemnizație de concediu de maternitate, atât de la Casa de Asigurări de Sănătate, cât și de la barou.

II.       Cum poți obține indemnizația de concediu de la CAS și care sunt documentele necesare?

În primul rând, asigurarea pentru indemnizații și concedii medicale este facultativă pentru avocați, respectiv PFA-uri. Astfel, dacă doriți să vă asigurați, trebuie să urmați procedura OUG 158/2005, actualizată și să depuneți la Casa de Asigurări de Sănătate din circumscripția căreia locuiți o declarație privind asigurarea pentru concedii și indemnizații.

Declarația de asigurare trebuie însoțită de o copie a actului de identitate și dovada veniturilor. (decizia de impunere – formularul 260). Totodată, la momentul depunerii declarației, se va calcula contribuția ce trebuie să o achitați. Cota de contribuție este de 0,85% și se va aplica asupra veniturilor din decizia de impunere (estimată/anuală).

Spre exemplu, dacă doriți să vă asigurați în anul 2017 și aveți o decizie de impunere (estimată) pentru venituri în cuantum de 30.000 lei, contribuția va fi de 255 lei/an, urmând a beneficia de concediu de maternitate în cuantum de 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni. (Media veniturilor este de 30.000/12=2500 lei/lună, Concediul de maternitate va fi 85% din 2500, aproximativ 2000 lei - se plătesc doar zilele lucrătoare!

Termenul de plată a contribuțiilor pentru concedii și indemnizații este până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.

Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor este de o lună de 22 de zile lucrătoare realizată în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical. (se recomandă asigurarea înainte de împlinirea celei de-a cincea lună de sarcină, însă nu este obligatoriu, important este să îndepliniți stagiul de cotizare)

Ori de câte ori intervin modificări asupra elementelor care au stat la baza declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații (venit, nume, date de contact), este obligatorie depunerea comunicării de modificare a acesteia, în termen de maximum 30 de zile de la apariția modificării respective. (De exemplu, dacă v-ați asigurat în baza deciziei de impunere estimate, va fi nevoie să duceți decizia de impunere anuală, conform veniturilor efectiv realizate)

Persoanele fizice asigurate pe bază de declarație de asigurare pot solicita retragerea declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații prin depunerea la CAS a solicitării de retragere a declarației. Nedepunerea formularului-tip de retragere a declarației de asigurare pentru concedii și indemnizații nu exonerează asiguratul de obligațiile asumate prin declarația de asigurare pentru concedii și indemnizații. 

! Dacă îndepliniți stagiul de cotizare și pe parcursul sarcinii apar probleme de sănătate și primiți concediu medical pentru boală obișnuită/risc maternal, condițiile de obținere a indemnizației de concediu sunt aceleași, doar că vi se va plăti 75% din media lunară a veniturilor raportat la numărul zilelor de concediu.

După ce ați obținut de la medical prescriptor formularul de concediu, va trebui să îi faceți una-două copii, după care să vă întoarceți la medic să vă scrie ”conform cu originalul”, să semneze și să parafeze copiile. Sună cam ciudat, nu? Subliniez acest aspect întrucât vi se va solicita formularul de concediu în original (alb+roz) la barou, iar la CAS veți prezenta copia conform cu originalul, parafată și semnată de medic. Până anul trecut se solicita legalizarea la notar, însă mi s-a comunicat că este o procedură învechită și nu pot fi primite copii legalizate.

Așadar, după parcurgerea acestei etape, veți merge la CAS și veți depune:

1. În cazul concediului medical inițial:

-              Cerere tip privind solicitarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate – anexa 9 din OUG158/2005, în unul sau două exemplare, în funcție de Casa de Asigurări de Sănătate de care aparțineți;

-              Copia semnată și parafată de către medic a concediului medical;

-              Copie a declarației de asigurare;

-              Copie de pe dovada venitului (decizie de impunere);

-              Copie după dovada de plată a contribuției cuvenite (chitanță/ordin de plată);

-              Extras de cont pe numele titularei – pentru efectuarea plății prin virament;

2. În cazul concediului medical în continuare:

-              Cererea tip privind solicitarea indemnizației de asigurări sociale de sănătate – anexa 9 din OUG158/2005, în unul sau două exemplare, în funcție de Casa de Asigurări de Sănătate de care aparțineți;

-              Copia semnată și parafată de către medic a concediului medical;

-              Extras de cont pe numele titularei – pentru efectuarea plății prin virament – optional, în funcție de Casa de Asigurări de Sănătate de care aparțineți.

Concediul medical se depune la CAS până pe data de 5 ale lunii următoare față de data emiterii și se plătește până pe data de 15. (Pentru a fi mai explicită, să presupunem că aveți concediu pentru perioada 1.05.2017 – 31.05.2017. Aveți obligația de a depune documentația până pe 5.06.2017, iar plata se va face până pe 15.06.2017. Recomandarea ar fi să nu așteptați până pe 5, ci să îl duceți din timp, la scurt timp după emitere.)  

III.       Cum poți obține indemnizația de concediu de la barou și care sunt documentele necesare?

Ca și în situația precedentă, aveți dreptul la 126 de zile de concediu de maternitate plătit. Stagiul minim de cotizare este 12 luni și trebuie să aveți achitate la zi obligațiile de plată către sistem. De asemenea, de aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care, în condiţiile statutului si regulamentului au încetat plata contribuţiei de asigurări sociale, în cadrul sistemului de asigurări sociale ale avocaţilor, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calităţii de asigurat cu condiţia ca anterior pierderii acestei calităţi să fi realizat un stagiu de cotizare în sistem de cel puţin 12 luni.

Cuantumul indemnizației de concediu este de 90% din media contribuţiilor lunare efectiv plătite la fondul Casei de Asigurări a Avocaţilor pe ultimele 12 luni, însă nu poate fi mai mică de 40% și nici mai mare de 100% din venitul de referinţă lunar pe profesia de avocat, stabilit de către Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, în vigoare la data soluţionării cererii. La momentul anului 2017, venitul de referință este de 2428 lei. Astfel, indemnizația nu poate fi mai mică de 971,2 lei sau mai mare de 2428 lei.

Din indemnizația primită se reține 11%, contribuție la fondul sistemului, indemnizația efectiv plătită de către barou fiind între 864,4 lei și 2160,92 lei.

Totodată, trebuie să aveți în vedere că, în cazul în care ați înregistrat încasări în perioada pentru care solicitați indemnizația de concediu, indemnizația va fi redusă proportional cu cuantumul încasărilor, printr-un algoritm al sistemului. Dacă încasările depășesc venitul de referință lunar, nu veți beneficia de indemnizație și veți achita contribuțiile conform veniturilor realizate.

Nu sunt considerate venituri noi încasările din oficii pentru dosare finalizate în lunile anterioare!

La va trebui să depuneți doar formularul de concediu medical, în original.

! Pentru a beneficia de indemnizațiile menționate în prezentul material nu trebuie să vă suspendați activitatea (nici la administrația financiară, nici la barou). Suspendarea o veți solicita după terminarea concediului de maternitate, iar dovada suspendării vă va fi necesară la momentul depunerii cererii de concediu pentru creșterea copilului, respectiv acordare indemnizație de creștere copil.

*** Acest material este orientativ. Pentru informații complete, contactați instituțiile abilitate.

 OUG 158/2005 și anexe

Sursa:http://avocatdivortgalatidianagrama.blogspot.ro/