În cadrul ședinței din data de 18 februarie 2025, Curtea Constituțională a admis, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a stabilit că dispozițiile cuprinse în articolul 438 alineatul (1) punctul 8 din Codul de procedură penală, care prevăd excluderea inculpatului din dreptul de a formula recurs în casație în cazul în care nu a fost dispusă, în mod eronat, încetarea procesului penal, sunt neconstituționale.
Astfel, în vederea adoptării acestei soluții, Curtea Constituțională a constatat că normele prevăzute la articolul 438 alineatul (1) punctul 8 din Codul de procedură penală creează un regim juridic diferit pentru procuror și pentru inculpat, în ceea ce privește posibilitatea celor două părți de a invoca, prin recursul în casație, o apreciere greșită din partea instanței competente referitoare la incidența sau nu a unei cauze de încetare a procesului penal.
Prin urmare, se generează un dezechilibru între mijloacele procesuale puse la dispoziția procurorului și a inculpatului, asigurându-se în mod exclusiv procurorului dreptul de a formula recurs, conform reglementărilor legale aflate sub incidența controlului de constituționalitate.
Dispozițiile supuse controlului creează o situație procesuală defavorabilă inculpatului în raport cu procurorul, diferență care nu beneficiază de o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel contrară principiilor fundamentale consacrate de Constituția României, respectiv de articolul 16 alineatul (1), referitor la egalitatea în drepturi, și de articolul 21 alineatul (3), privind dreptul la un proces echitabil.
În această lumină, normele prevăzute de articolul 438 alineatul (1) punctul 8 din Codul de procedură penală sunt incompatibile cu prevederile articolelor 1 și 16 din Constituție, raportate la articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu permit exercitarea căii de atac a recursului în casație atunci când instanța nu dispune încetarea procesului penal, creând astfel un tratament diferențiat în cazul unor situații procesuale identice, fără o justificație obiectivă și rezonabilă.
Mai mult, reglementarea încalcă și principiul nediscriminării și al egalității, astfel cum sunt prevăzute în articolele 20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, fiind necesar, în acest context, ca dreptul european să fie interpretat în conformitate cu principiile enunțate, iar, în subsidiar, să se aplice direct și prioritar.
În concluzie, decizia Curții Constituționale confirmă faptul că sute de persoane au fost private în mod ilegal de libertate, având în vedere că excepțiile trimise și nesoluționate până în prezent de Curtea Constituțională au fost, în general, de ordinul zecilor.
Așadar, este vorba în esență despre inculpații față de care instanțele au refuzat să dispună încetarea procesului penal în baza intervenirii prescripției, prin neaplicarea deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale, însă care nu au avut posibilitatea de a formula recurs în casație, din cauza faptului că legea prevedea acest drept doar în cazul în care procesul penal era încheiat în mod greșit, nu și atunci când procesul penal nu era încheiat, chiar dacă aceasta era situația impusă de neaplicarea hotărârilor CCR privind prescripția.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu