𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐫𝐬 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐈̂𝐧𝐚𝐥𝐭𝐚 𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚 𝐚𝐫𝐛𝐢𝐭𝐫𝐚𝐣 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 – 𝐄𝐱𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭̗𝐢𝐢, 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐞 𝐬̗𝐢 𝐮𝐧 𝐬𝐞𝐦𝐧 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞

 1. Introducere

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât în 17 iunie 2024, ca urmare a unui recurs în interesul legii, că asociațiile și fundațiile înființate în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 din 30 ianuarie 2000 („OG nr. 26/2000”) pot avea ca scop organizarea arbitrajului instituționalizat numai atunci când autorizația vine din partea legiuitorului, nevoia autorizării de către legiuitor fiind o altă cerință distinctă față de dobândirea statutului de organizație de interes public. Decizia Înaltei Curți a fost publicată în Monitorul Oficial pe 27 august 2024, aceasta fiind data de la care va produce efecte.

În prezent, există un număr de curți de arbitraj care funcționează în cadrul sau pe lângă asociații sau fundații, și care nu au acea autorizare din partea legiuitorului fără de care nu mai pot continua organizarea arbitrajului instituționalizat, cu toate că, așa cum urmează să explicăm, aceste curți de arbitraj nu sunt desființate propriu-zis. Astfel, în urma publicării deciziei de soluționare a recursului în interesul legii („decizia de recurs în interesul legii”) (având în vedere contextul actual în care există un număr de astfel de curți de arbitraj care funcționează în această manieră prohibită, dar și convenții arbitrale prin care acestea sunt alese de părți, și evident posibile arbitraje în curs în cadrul acestora) efectele asupra curților de arbitraj, convențiilor arbitrale, și a procedurilor arbitrale în sine trebuie analizate riguros.

.......................................

Sursa: https://www.juridice.ro/essentials/8491/dileme-proceduraledecizia-de-recurs-in-interesul-legii-prin-care-inalta-curte-a-stabilit-cine-poate-organiza-arbitraj-institutionalizat-explicatii-efecte-juridice-si-un-semn-de-intrebare

𝐂𝐮𝐫𝐭̗𝐢𝐥𝐞 𝐒𝐮𝐩𝐫𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐃𝐞𝐥𝐚𝐰𝐚𝐫𝐞 𝐬̗𝐢 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐒𝐔𝐀 𝐚𝐮 𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐀𝐈 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐞

 

Și pentru profesioniștii din România este interesant de observat modul în care Curțile Supreme din SUA, Delaware în 22.10.2024 și Georgia în 22.10.2024, au adoptat noi măsuri privind utilizarea inteligenței artificiale generative (GenAI) în instanțe și de către profesioniștii din domeniul juridic. Ordinele, așa cum se poate observa, au fost adoptate numai la doar o zi distanță în 21 și 22 octombrie 2024.

Curtea Supremă din Delaware permite acum utilizarea AI de către ofițerii judiciari în conformitate cu anumite linii directoare stricte pentru a asigura responsabilitatea și conformitatea. Curtea Supremă din Georgia a lansat un grup consultativ AI format din 16 membri pentru a evalua riscurile și beneficiile, cu scopul de a proteja încrederea publicului. Ambele state se concentrează pe standardele și garanțiile de utilizare a inteligenței artificiale, reflectând o atenție crescândă a reglementărilor din sistemul judiciar.

Aceste Curțile Supreme au adoptat recent ordine cheie referitoare la utilizarea inteligenței artificiale generative (GenAI) în instanțe și de către profesioniștii din domeniul juridic. Ordinele curților supreme evidențiază impactul și importanța tot mai mare a GenAI pentru profesioniștii din domeniul juridic.

Delaware consideră că primordială este responsabilitatea utilizatorului. Curtea amintește că în 2013 a înființat Comisia Delaware pentru Drept și Tehnologie („DCLT”) pentru a oferi avocaților din Delaware îndrumări și educație atunci când aceștia folosesc tehnologia în practica avocaturii. În 2023, Curtea a extins misiunea Comisiei pentru a evalua tehnologiile în curs de dezvoltare și pentru a identifica nevoile și lacunele acesteia. Comisia a recomandat adoptarea de politici interimare pentru utilizarea Inteligenței Artificiale Generative („GenAI”) de către ofițerii judiciari și personalul instanței; Curtea a considerat că o astfel de politica interimară a avut scopul de a asigura utilizarea sigură și adecvată a GenAI de către ofițerii judiciari și personalul instanțelor, dar ea nu poate fi utilizată ca un substitut pentru experiența judiciară profesională.

Delaware impune ca orice persoană care acționează în domeniul judiciar și care folosește AI generativă să rămână responsabil pentru rezultatul utilizării. Utilizatorii trebuie să se asigure că conținutul derivat al AI este corect și se aliniază cu responsabilitățile lor. Utilizare GenAI să fie făcută în cunoștință de cauză, iar utilizatorilor să fie instruiți în capacitățile și limitările GenAI înainte de a o folosi într-un context judiciar. Utilizatorii ar trebui să fie instruiți cu privire la capacitățile tehnice și limitările GenAI înainte de utilizare. Instanța subliniază că GenAI nu ar trebui să influențeze deciziile judiciare sau să înlocuiască judecata umană. Utilizarea AI trebuie să fie în conformitate cu legile și politicile existente în ramura judiciară din Delaware, prevenind încălcarea neintenționată a politicilor. Numai instrumentele AI generative aprobate sunt permise pentru utilizare pe resursele tehnologice de stat, asigurând o aplicare controlată și reducând riscurile potențiale.

Politica creează, de asemenea, o categorie de „GenAI aprobat”, care include instrumente care au fost aprobate de biroul administrativ al sistemului judiciar.

Și în Georgia se urmărește protejarea încrederii publice în sistemul judiciar, dacă de folosește GenAI. Curtea Supremă a Georgiei a emis, pe 22 octombrie, un ordin prin care sunt numiți 16 membri ai unui Comitet ad-hoc pentru inteligența artificială și relația cu instanțele. Toți cei 16 membri ai comisiei, cu excepția a trei, sunt judecători, grefieri și administratori de instanță. Din cei trei, unul reprezintă Baroul de Stat din Georgia, unul reprezintă Consiliul Apărătorului Public și unul este avocatul general al Districtului Cherokee din Georgia. Comitetul, înființat printr-un ordin, a avut prima întâlnire pe 23 octombrie, semnalând intenția Georgiei de a evalua AI într-o manieră sistematică.

Acest comitet va evalua modul în care AI poate afecta sistemul juridic al Georgiei, concentrându-se pe potențialele riscuri la adresa integrității judiciare și a încrederii publicului. Mandatul grupului include explorarea aplicațiilor AI de care beneficiază instanțele, asigurându-se în același timp că utilizarea AI este aliniată cu așteptările publicului. Membrii urmează să recomande politici care să prevină abuzurile și să mențină transparența.

Cele două instanțe din SUA stabilesc liniile generale privind utilizarea inteligenței artificiale generative (GenAI) în instanțe și de către profesioniștii din domeniul juridic. Textele pot oferi o sursă de inspirația pentru modul în care poate fi reglementată utilizarea AI de către profesioniștii din România. În principal utilizatorul trebuie să fi considerat responsabil pentru rezultatul utilizării AI și este importantă protejarea încrederii publice în sistemul judiciar, dacă de folosește AI.

 

Sursa: https://www.juridice.ro/761976/curtile-supreme-din-delaware-si-georgia-sua-au-stabilit-reguli-privind-utilizarea-ai-in-sistemele-juridice.html?fbclid=IwY2xjawGrru9leHRuA2FlbQIxMAABHTPQOdyfmV19VqU6GApeRwqGrpcagDbMoMTiQWgn9ApesedPEM43KvYGVw_aem_xbC-s7jloIYptaHCExWyPw

”𝑷𝒊𝒔𝒊𝒄𝒊𝒊 𝒑𝒊𝒔𝒊𝒄𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒊𝒔𝒊𝒄𝒖𝒕̗𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒎𝒂̆𝒎𝒖𝒕̗𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒎𝒂𝒎𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒂𝒕̗𝒂̆! ...”😂 𝐂𝐡𝐚𝐩𝐞𝐚𝐮 𝐛𝐚𝐬, 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐢𝐧❗

 „Universitatea asta a lui ISI și a lui PISI! Nu mai pot!” Exasperarea unui profesor lingvist care a explodat la măcelărie

„Sunt terminat. Mă simt devastat, dislocat în Universitatea asta a lui ISI și a lui PISI!! Nu mai pot!!! Am devenit Alice, ființa ruptă de lumea ei, care trece, ultimativ, prin oglindă…”

Nonel Pămînteanu, colegul meu comparatist, m-a abordat recent pe coridoarele Universității, cuprins fiind de o criză de exasperare. „Dragul meu”, a strigat el cu intonație dramatică, „nu mai pot trăi, pur și simplu, în această instituție a sfertodoctismului manifest. Eu sunt specialist, cum știi, în Literatură Universală și, prin natura preocupărilor mele, am o deschidere largă. Dețin ceea ce se numește (cam simplist totuși) cultură generală. Nu accept, prin urmare, ca un universitar să fie obtuz, captiv carevasăzică în domeniul lui strâmt de expertiză. Noi ne pretindem vârfuri ale intelectualității și trebuie de aceea să dovedim enciclopedism. Or, numai asta, prietene, nu găsești în spațiul academic. Doar limitați, ignoranți și farisei pretutindeni! Uite, de pildă, o iau deunăzi pe colega Norbette, de la Chimie, în mașină să o duc acasă. Locuim în același cartier. În dreptul Teatrului Național, odată o aud că țipă ca o apucată, de era să scap volanul din mână: ‘Nonel, Nonel, fii atent! S-a deschis un nou magazin de produse tradiționale. Îi fac ăștia reclamă chiar aici, în Centru, deci este bun cu siguranță. Măcelăria lui Iov! Ce apetisant! N-am apucat să-i observ adresa, da‘ o caut eu pe Google Maps. Bărbatu-meu, Pornel (doctorul Pornel Nesfîrșitu, gastroenterologul, e soțul madamei), moare după slăninuța afumată și sângeretele bucovinean, ambele pregătite conform vechilor rețete țărănești. Iov ăsta le are, probabil, în măcelăria lui. Vai, ce bine, ce bine, ce bine! Mai scăpăm și noi de E-urile alea odioase, trimise de americani…‘”

M-a trecut un fior rece pe șira spinării. Nonel căpătăse o privire ucigașă, cu luciri psihopatice. „Codrine”, a zbierat el, „atunci mi-a venit să scap, din nou, volanul din mână, însă intenționat de data asta. Să intrăm, cu viteză, în piedestalul statuii lui Alecsandri din fața Teatrului, marcat cu roșu și pe Google Maps. Să murim în chinuri acolo, ca doi ticăloși! Păi cum, fratele meu, să crezi că afișul piesei tânărului dramaturg italian Fausto Paravidino, Măcelăria lui Iov, ar fi reclama unui magazin de cârnați, precum Cămara lui Baciu?! Pisicii pisicilor pisicuțelor mămuțelor mamelor (vă las pe dumneavoastră să reconvertiți aceste eufemisme în cuvintele exacte folosite de Nonel, n.m.) ei de viață! Asta-i Universitate, în pisiceaua pisoiului mămicii (idem, n.m.)…? Nu se mai poate, bătrâne! Nu se mai poate! Și dacă s-ar limita totul numai la povestea de mai sus! Oh, nicidecum! Mă întâlnesc, la un moment dat, cu pramatia de la Portugheză, asistentul ăla cu figură de motan îmbrobodit…” „Pisicescu…”, am intervenit eu ezitant. „Pisicescu, în pisica lui de maimuțoi!”, a continuat Pămînteanu cu același ton consternat. „Îmi zice: ‘Domnule profesor, am văzut aseară, pe Cinemax, un film excepțional, regizat de Lee Daniels, Majordonul!‘ Ai auzit, Codrine? Majordon! În cazul de față, nu m-am mai putut abține și mi ți l-am înhățat într-o serie de palme, de fugeau studenții în jurul nostru ca potârnichile prin frunziș. ‘Majordom, mamelucule!’ i-am spus. ‘Majordom’ se zice, prostie sumbră!…’ Acum mă hărțuiește Comisia de Etică…”

Nonel Pămînteanu părea un om sfârșit. Cu toate acestea, după o clipă de tăcere deprimată, își reluă tirada: „Nu demult, unul de la Fizică mi-a comunicat că a vizionat un musical minunat, Mizerii de Hector Hugo, iar catastrofa aia de la Matematică, Puică, Diotima Puică, m-a anunțat, în urmă cu o săptămână, că fiul ei îl va juca, în curând, în postură de student la Facultatea de Teatru, pe maurul Hamlet al lui Cornel (bănuiesc faptul că se referea la Corneille pe care, chiar dacă l-ar fi menționat corect, tot ar fi meritat pocnită cu ceva în cap, lucru pe care, din nefericire, nu am mai apucat să-l fac, întrucât m-am prăbușit pe ciment, sub impactul unui atac cataleptic, imaginându-mi-l pe Hamlet maur și pe Shakespeare Corneille). Printr-o stranie activare a legii vaselor comunicante, ce crezi că mi se întâmplă a doua zi (imediat după ce am fost externat de la Urgențe, unde m-au liniștit cu tranchilizant pentru urșii polari)? Mă intersectez cu Franzeluț, de la Biologie, care, netam-nesam, îmi aruncă informația că BBC-ul ar fi dat drumul la o nouă ecranizare a tragediei Othello. Până aici, totul bine! Aproape că-mi venea să-l pup pentru cultura lui generală. Deodată însă îmi declamă, histrionic, monologul celebru din… Hamlet,: ‘A fi sau a nu fi? Aceasta-i problema!‘ ‘Problema, ai?‘ am urlat ca un dement. ‘Pisicii…‘” Pămînteanu respira cu mare dificultate. M-a privit disperat și a concluzionat: „Sunt terminat. Mă simt devastat, dislocat în Universitatea asta a lui ISI și a lui PISI!! Nu mai pot!!! Am devenit Alice, ființa ruptă de lumea ei, care trece, ultimativ, prin oglindă…”

Sursa: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/eruditie-universitara--1693337.html?fbclid=IwY2xjawGrrOZleHRuA2FlbQIxMQABHXBsGZPRX5zwm5vPPVJ7vlvPN_oV6dnVz7bc_D8UWedL5hsg9VsFWQlsDw_aem_2oyAPjNr-URMVrUDPrv3JA

 

𝐈̂𝐧 𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐫𝐚𝐠𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐯𝐨𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̗𝐢𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐍𝐀𝐅 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐀𝐍𝐀𝐅 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐚𝐛𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫

 

Prin Sentința nr. 3711 din 15.07.2024 (definitivă), Tribunalul București a stabilit că în insolvență, în cadrul acțiunii de atragere a răspunderii personale, pârâtul NU poate invoca prescripția dreptului la acțiune față de creanța ANAF, 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐭𝐚𝐛𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫.

 

Față de această concluzie exprimată de Tribunal în dosarul respectiv, se impune precizarea că, dacă persoana a cărei răspundere se încearcă a fi atrasă, nu este participant în procedură, atunci acea persoană ar putea în termen de 15 zile de când a fost citat în acțiunea pentru atragerea răspunderii personale să formuleze cerere de repunere în termen și să conteste creanța ANAF (sau a altor creditori) din tabelul preliminar.

 

În speța analizată de Tribunal, unde drept pârât figura fostul administrator al debitoarei, care fusese citat în această calitate la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, s-a solicitat de către creditorul majoritar atragerea răspunderii personale a acestuia. În cadrul apărărilor, fostul administrator a ridicat excepția prescripției creanței bugetare, motivat de faptul că nu s-a demarat executarea silită în termenul legal de către ANAF.

 

Prin Sentință, analizând prioritar această excepție, Tribunalul a respins-o arătând că:

 

– Față de „invocarea prescripției creanței bugetare, ca mijloc de apărare, prin intermediul întâmpinării formulate în cauză, instanța reține că aceasta nu poate fi invocată în cadrul dosarului care are ca obiect atragerea răspunderii, pârâtul având posibilitatea de a formula contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitorului, în conformitate cu normele legale incidente.

– Astfel, odată tabelul definitiv întocmit, acesta reflectă pasivul societății și nu se mai poate invoca prescripția ori o altă cauză de reducere a acestuia”.

După cum am arătat mai sus, ceea ce se desprinde din această hotărâre, sunt următoarele:

a) Dacă persoana a cărei răspundere se încearcă a fi atrasă, este participant în procedură (de ex. fost administrator, administrator special, creditor), atunci acesta trebuie să fie vigilent și să conteste orice creanțe odată cu publicarea tabelului preliminar.

b) Dacă persoana însă nu este participant în procedură, de exemplu un asociat care nu a avut și calitatea de administrator, atunci acesta ar putea odată cu citarea într-un dosar de atragere răspundere să solicite repunerea în termen și să conteste tabelul definitiv cu privire la anumite creanțe, solicitând suspendarea acțiunii în răspundere personală.

 

https://www.rejust.ro/juris/9866752d2?fbclid=IwY2xjawGrrIZleHRuA2FlbQIxMAABHXrkS9gZhy16Qu0UCU7t7iHqr9yRvgTTZVA8ES4t2flqZ365Kal6nRXd8A_aem_TDM8wR-P3cV7udBKRVWIIg 

𝐒𝐮𝐬𝐭̗𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐀𝐍𝐀𝐅 𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐨𝐥𝐯𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐩𝐮𝐫 𝐬̗𝐢 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐢𝐜 𝐯𝐨𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢𝐚

 

Curtea de Apel București a stabilit prin Decizia nr. 1408 din 08.10.2024 (definitivă), că procedura susținerii unui practician stabilită de Ordinul ANAF nr. 2442/2016 privind procedurile de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (actualmente Ordin ANAF nr. 1443/2019), 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐯𝐨𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢, nicidecum o susținere provizorie până la finalizarea procesului de selecție al ANAF.

 

Desigur, în lumina Deciziei ÎCCJ nr. 14/2024 (RIL), s-a stabilit la 16.09.2024 că „𝒊̂𝒏 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒑𝒓𝒆𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒔̧𝒊 𝒂𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂𝒓𝒂̆ 𝒂 𝒅𝒊𝒔𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕̧𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒂𝒓𝒕. 57 𝒂𝒍𝒊𝒏. (3), 𝒄𝒐𝒓𝒐𝒃𝒐𝒓𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒖 𝒅𝒊𝒔𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕̧𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒓𝒕. 57 𝒂𝒍𝒊𝒏. (2) 𝒅𝒊𝒏 𝑳𝒆𝒈𝒆𝒂 𝒏𝒓. 85/2014 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒊𝒏𝒅 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒆𝒅𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒓𝒆 𝒂 𝒊𝒏𝒔𝒐𝒍𝒗𝒆𝒏𝒕̧𝒆𝒊 𝒔̧𝒊 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒔𝒐𝒍𝒗𝒆𝒏𝒕̧𝒂̆, 𝒑𝒓𝒆𝒓𝒐𝒈𝒂𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒎𝒂𝒋𝒐𝒓𝒊𝒕𝒂𝒓 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒆𝒎𝒏𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒂𝒅𝒎𝒊𝒏𝒊𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒋𝒖𝒅𝒊𝒄𝒊𝒂𝒓 𝒐𝒓𝒊 𝒂 𝒍𝒊𝒄𝒉𝒊𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒋𝒖𝒅𝒊𝒄𝒊𝒂𝒓 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒇𝒊 𝒆𝒙𝒆𝒓𝒄𝒊𝒕𝒂𝒕𝒂̆ 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒕𝒂̂𝒓𝒛𝒊𝒖 𝒍𝒂 𝒅𝒂𝒕𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒆𝒊 𝒔̧𝒆𝒅𝒊𝒏𝒕̧𝒆 𝒂 𝒂𝒅𝒖𝒏𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓, 𝒂𝒗𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒂 𝒐𝒓𝒅𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆 𝒛𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒊𝒓𝒎𝒂𝒓𝒆𝒂/𝒅𝒆𝒔𝒆𝒎𝒏𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒅𝒎𝒊𝒏𝒊𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊/𝒍𝒊𝒄𝒉𝒊𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒋𝒖𝒅𝒊𝒄𝒊𝒂𝒓.”

 

Așadar, odată cu publicarea motivării Deciziei nr. 14/2024 în Monitorul Oficial nr. 1040 din 16.10.2024, această decizie a ÎCCJ a devenit obligatorie și lămurește faptul că, un creditor majoritar (inclusiv ANAF), nu poate ține în șah întreaga procedură și să controleze indirect administratorul judiciar, sub sancțiunea emiterii în orice moment al procedurii a unei decizii unilaterale de numire a unui (alt) administrator judiciar, în baza art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

 

Cu toate acestea, raportat la eventuale procese încă pendinte unde nu s-a invocat față de o decizie unilaterală a ANAF faptul că aceasta nu se putea emite ulterior primei ședințe a adunării creditorilor și la faptul că Ordinul ANAF nr. 1443/2019 (fost Ordin nr. 2442/2016) este în vigoare, soluția pronunțată de Curtea de Apel București la 08.10.2024 este una extrem de utilă și judicioasă.

- Decizia nr. 1408 din 08.10.2024 (definitivă).

𝐈𝐧𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚̂𝐧𝐝 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐩𝐫𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐨𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥 - ÎCCJ - DCD admis.

 

Prin Decizia nr. 45/2024, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală în dosarul nr. 7387/197/2021 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

 

„Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală?” şi stabileşte că:

 

Infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, 𝐍𝐔 𝐯𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭̧𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚̆ 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐩𝐫𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐨𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐚̆.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

𝐀𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜. 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞

 

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 841 din 22 august 2024 a fost publicată 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟗𝟑/𝟐𝟎𝟐𝟒 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐢𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐩𝐭̗𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Potrivit Deciziei nr. 193/2024 : ”𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̧𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐬̧𝐢 𝐧𝐞𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜, 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐨 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚̆, 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐫𝐞𝐭̧𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐢𝐧𝐬𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟏 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟓) 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐞.”

Excepţia de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea de ajutor public judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că art. 6 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este neconstituţional în măsura în care nu explică în mod clar şi concis ce se înţelege prin onorariul executorului judecătoresc, context în care apreciază că reglementarea criticată nu îndeplineşte criteriile de claritate, previzibilitate şi predictibilitate a legii, fiind contrară principiilor statului de drept, universalităţii, egalităţii în drepturi, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă: „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: c) plata onorariului executorului judecătoresc”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat că executorii judecătoreşti sunt învestiţi să efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, ce au forţa probantă specifică unui asemenea act. Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare având deschisă calea contestaţiei la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Raportat la speţă, Curtea observă că legea prevede expres în cuprinsul art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 formele sub care se poate acorda ajutorul public judiciar, cea de la lit. c), criticată în speţă, limitându-se la plata onorariului executorului judecătoresc, fără a include însă alte cheltuieli de executare silită, care sunt reglementate în mod distinct în cuprinsul art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, Curtea reţine că, potrivit art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanşării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc face parte din cheltuielile de executare, alături de altele expres prevăzute de legiuitor, cuprinse în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, menţionate în rândurile de mai sus. Asupra cheltuielilor de executare executorul dispune prin încheiere, ţinând seama de costurile efectuării executării silite, în care sunt incluse onorariile executorului şi, dacă este cazul, ale avocatului, în baza dovezilor prezentate de partea interesată. Din enumerarea exemplificativă a cheltuielilor de judecată, regăsită în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se desprinde concluzia că cheltuiala trebuie să fie prevăzută de lege ori să fie necesară desfăşurării executării. Încheierea prin care executorul stabileşte cheltuielile de executare poate fi atacată cu contestaţie la executare de către partea interesată, în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă pe parcursul executării sunt stabilite cheltuieli de executare prin mai multe încheieri, termenele în cadrul cărora pot fi atacate cu contestaţie la executare sunt distincte.

Aşa fiind, Curtea reţine că art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă precizează expres care sunt cheltuielile de executare, incluzând în această categorie, la pct. 2, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, iar art. 717 alin. (2) din acelaşi Cod de procedură civilă prevede că, atunci când este sesizată cu o contestaţie la executare silită, instanţa va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 referitoare la regimul copiilor din acelaşi cod fiind aplicabile în mod corespunzător, punându-i în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Din coroborarea articolelor antereferite din Codul de procedură civilă rezultă că toate aceste cheltuieli sunt prevăzute în mod distinct de onorariul executorului judecătoresc, fiind cheltuieli ocazionate de executarea silită şi formularea contestaţiei la executare, care nu au fost incluse însă în sfera formelor de acordare a ajutorului public judiciar.

Referitor la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, paragraful 225) că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 sau Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018).

𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̧𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐬̧𝐢 𝐧𝐞𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜, 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐨 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚̆, 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐫𝐞𝐭̧𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐢𝐧𝐬𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟏 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟓) 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐞.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:

– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

𝐌𝐮𝐥𝐭𝐢𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐞𝐬𝐚𝐣𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐞 𝐅𝐚𝐜𝐞𝐛𝐨𝐨𝐤 - 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐈̂𝐂𝐂𝐉

 

Prin Decizia nr. 2509 din 6 decembrie 2023, pronunțată de Secţia I civilă a Î.C.C.J., Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că preluarea și multiplicarea mesajelor pe Facebook, prin retransmitere în spaţiul on-line, antrenează răspunderea pentru acest conținut, ca și autorul inițial al postării, reținând, în esență că :

 

”......𝑰̂𝒏 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒄𝒆𝒍 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒊𝒂 𝒎𝒆𝒔𝒂𝒋𝒆𝒍𝒆 𝒔̧𝒊 𝒍𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒑𝒆𝒕𝒖𝒆𝒂𝒛𝒂̆, 𝒍𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒊𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂̆, 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒓𝒆𝒕𝒓𝒂𝒏𝒔𝒎𝒊𝒕𝒆𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒔𝒑𝒂𝒕̧𝒊𝒖𝒍 𝒐𝒏-𝒍𝒊𝒏𝒆, 𝒓𝒂̆𝒔𝒑𝒖𝒏𝒅𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕̧𝒊𝒏𝒖𝒕𝒖𝒍 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒂 𝒔̧𝒊 𝒅𝒆 𝒆𝒗𝒆𝒏𝒕𝒖𝒂𝒍𝒆𝒍𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒆𝒄𝒊𝒏𝒕̧𝒆 𝒏𝒆𝒈𝒂𝒕𝒊𝒗𝒆, 𝒅𝒆𝒏𝒊𝒈𝒓𝒂𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔-𝒂𝒓 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂 𝒓𝒆𝒑𝒆𝒓𝒄𝒖𝒕𝒂 𝒂𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂 𝒂𝒍𝒕𝒐𝒓 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒆, 𝒊̂𝒏 𝒆𝒈𝒂𝒍𝒂̆ 𝒎𝒂̆𝒔𝒖𝒓𝒂̆ 𝒄𝒖 𝒂𝒖𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒊𝒏𝒊𝒕̧𝒊𝒂𝒍 𝒂𝒍 𝒑𝒐𝒔𝒕𝒂̆𝒓𝒊𝒊.....”

𝐍𝐨𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̧𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢̂𝐧 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫-𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫, 𝐜𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆

 

Promulgată în data de 12 august 2024 noua Lege privind protecţia consumatorilor în ceea ce priveşte costul total al creditării şi cesiunea de creanţe („Legea”), în urma respingerii obiecției de neconstituționalitate ridicate cu privire la prevederile sale, 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚̆𝐫𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐞𝐬̧𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫𝐞, 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̧𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦 𝐧𝐞𝐠𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚̆ 𝐢𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐨 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐦𝐚𝐱𝐢𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝟏𝟎𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢 𝐬̧𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐝𝐞 𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐬𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐱𝐢𝐦𝐮𝐦 𝟓 𝐚𝐧𝐢.

 

𝐃𝐮𝐩𝐚̆ 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐌𝐨𝐧𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐎𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥, 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐋𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐠𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐞𝐱𝐩𝐢𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐝𝐞 𝟗𝟎 𝐝𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞.

În acest context, subliniem că 𝐧𝐨𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐟𝐢 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐥𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐋𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐠𝐨𝐚𝐫𝐞, așadar consumatorii care se vor regăsi în situaţia de a fi parte la un contract cuprinzând dobânzi superioare celor avute în vedere prin noua lege ori costuri totale care depăşesc pragul impus vor avea dreptul să solicite revizuirea contractului de către creditor prin solicitarea reducerii sau ștergerii parțiale a unor obligații, reeșalonării sau refinanțării acestora ori, după caz, prin darea în plată a imobilului ipotecat.

Consumatorii pot însă să se adreseze și instanţei, direct sau în urma refuzului creditorului, ori unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor.

Pentru a acomoda noile praguri, anticipăm că instituțiile financiar bancare vor fi nevoite să modifice contractele în vigoare, iar acest proces va necesita un plus de atenție din partea consumatorilor, pentru a identifica și semnala corespunzător eventualii termeni contractuali care ar putea ascunde dobânzi excesive sub forma unor costuri, comisioane, prime sau alte tipuri de accesorii ale creditului.

Astfel, începând cu data intrării în vigoare a Legii, noile limite aplicabile dobânzii anuale efective („DAE”) sunt stabilite:

– la cel mult 8 puncte procentuale peste dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR pe piaţa financiar-bancară internă, pentru creditele ipotecare pentru investiţii imobiliare;

– la cel mult 27 de puncte procentuale peste dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR pe piaţa financiar-bancară internă, în cazul creditelor de consum.

În cazul creditelor de consum de o valoare mai redusă, noua reglementare aduce limitări suplimentare, aplicabile în funcţie de valoarea creditului, astfel:

– în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 5.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 1% pe zi;

– în cazul creditelor de consum cu o valoare între 5.001 RON şi 10.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 0,8% pe zi;

– în cazul creditelor de consum cu o valoare între 10.001 RON şi 25.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 0,6% pe zi,

iar în toate cele trei cazuri, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului.

 

𝐒𝐮𝐩𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫, 𝐢̂𝐧 𝐮𝐫𝐦𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐚 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫𝐚̆ 𝐧𝐞𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫𝐚̆ 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐨 𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐞, 𝐬𝐞 𝐧𝐚𝐬̗𝐭𝐞 𝐨 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐝𝐢𝐜𝐭̗𝐢𝐞, 𝐬̗𝐢 𝐚𝐧𝐮𝐦𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐜𝐡𝐞𝐥𝐭𝐮𝐢𝐞𝐥𝐢 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐜𝐡𝐞𝐥𝐭𝐮𝐢𝐞𝐥𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚̆.

𝐀𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚̆ 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆, 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐚 𝐬𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐢𝐯𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐮𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐝, 𝐜𝐚 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥𝐚̆, 𝐢𝐦𝐩𝐮𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐢𝐥𝐢𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐚𝐫𝐜𝐢𝐧𝐚 𝐝𝐞𝐛𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢.