𝐀𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜. 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞

 

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 841 din 22 august 2024 a fost publicată 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟗𝟑/𝟐𝟎𝟐𝟒 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐢𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐩𝐭̗𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Potrivit Deciziei nr. 193/2024 : ”𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̧𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐬̧𝐢 𝐧𝐞𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜, 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐨 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚̆, 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐫𝐞𝐭̧𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐢𝐧𝐬𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟏 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟓) 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐞.”

Excepţia de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea de ajutor public judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că art. 6 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este neconstituţional în măsura în care nu explică în mod clar şi concis ce se înţelege prin onorariul executorului judecătoresc, context în care apreciază că reglementarea criticată nu îndeplineşte criteriile de claritate, previzibilitate şi predictibilitate a legii, fiind contrară principiilor statului de drept, universalităţii, egalităţii în drepturi, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă: „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: c) plata onorariului executorului judecătoresc”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat că executorii judecătoreşti sunt învestiţi să efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, ce au forţa probantă specifică unui asemenea act. Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare având deschisă calea contestaţiei la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Raportat la speţă, Curtea observă că legea prevede expres în cuprinsul art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 formele sub care se poate acorda ajutorul public judiciar, cea de la lit. c), criticată în speţă, limitându-se la plata onorariului executorului judecătoresc, fără a include însă alte cheltuieli de executare silită, care sunt reglementate în mod distinct în cuprinsul art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, Curtea reţine că, potrivit art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanşării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc face parte din cheltuielile de executare, alături de altele expres prevăzute de legiuitor, cuprinse în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, menţionate în rândurile de mai sus. Asupra cheltuielilor de executare executorul dispune prin încheiere, ţinând seama de costurile efectuării executării silite, în care sunt incluse onorariile executorului şi, dacă este cazul, ale avocatului, în baza dovezilor prezentate de partea interesată. Din enumerarea exemplificativă a cheltuielilor de judecată, regăsită în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se desprinde concluzia că cheltuiala trebuie să fie prevăzută de lege ori să fie necesară desfăşurării executării. Încheierea prin care executorul stabileşte cheltuielile de executare poate fi atacată cu contestaţie la executare de către partea interesată, în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă pe parcursul executării sunt stabilite cheltuieli de executare prin mai multe încheieri, termenele în cadrul cărora pot fi atacate cu contestaţie la executare sunt distincte.

Aşa fiind, Curtea reţine că art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă precizează expres care sunt cheltuielile de executare, incluzând în această categorie, la pct. 2, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, iar art. 717 alin. (2) din acelaşi Cod de procedură civilă prevede că, atunci când este sesizată cu o contestaţie la executare silită, instanţa va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 referitoare la regimul copiilor din acelaşi cod fiind aplicabile în mod corespunzător, punându-i în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Din coroborarea articolelor antereferite din Codul de procedură civilă rezultă că toate aceste cheltuieli sunt prevăzute în mod distinct de onorariul executorului judecătoresc, fiind cheltuieli ocazionate de executarea silită şi formularea contestaţiei la executare, care nu au fost incluse însă în sfera formelor de acordare a ajutorului public judiciar.

Referitor la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, paragraful 225) că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 sau Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018).

𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̧𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐬̧𝐢 𝐧𝐞𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜, 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐨 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚̆, 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐫𝐞𝐭̧𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐢𝐧𝐬𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟏 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟓) 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐞.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:

– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.