𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐫𝐬 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐈̂𝐧𝐚𝐥𝐭𝐚 𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭 𝐜𝐢𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚 𝐚𝐫𝐛𝐢𝐭𝐫𝐚𝐣 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 – 𝐄𝐱𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭̗𝐢𝐢, 𝐞𝐟𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐞 𝐬̗𝐢 𝐮𝐧 𝐬𝐞𝐦𝐧 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞

 1. Introducere

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât în 17 iunie 2024, ca urmare a unui recurs în interesul legii, că asociațiile și fundațiile înființate în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 din 30 ianuarie 2000 („OG nr. 26/2000”) pot avea ca scop organizarea arbitrajului instituționalizat numai atunci când autorizația vine din partea legiuitorului, nevoia autorizării de către legiuitor fiind o altă cerință distinctă față de dobândirea statutului de organizație de interes public. Decizia Înaltei Curți a fost publicată în Monitorul Oficial pe 27 august 2024, aceasta fiind data de la care va produce efecte.

În prezent, există un număr de curți de arbitraj care funcționează în cadrul sau pe lângă asociații sau fundații, și care nu au acea autorizare din partea legiuitorului fără de care nu mai pot continua organizarea arbitrajului instituționalizat, cu toate că, așa cum urmează să explicăm, aceste curți de arbitraj nu sunt desființate propriu-zis. Astfel, în urma publicării deciziei de soluționare a recursului în interesul legii („decizia de recurs în interesul legii”) (având în vedere contextul actual în care există un număr de astfel de curți de arbitraj care funcționează în această manieră prohibită, dar și convenții arbitrale prin care acestea sunt alese de părți, și evident posibile arbitraje în curs în cadrul acestora) efectele asupra curților de arbitraj, convențiilor arbitrale, și a procedurilor arbitrale în sine trebuie analizate riguros.

.......................................

Sursa: https://www.juridice.ro/essentials/8491/dileme-proceduraledecizia-de-recurs-in-interesul-legii-prin-care-inalta-curte-a-stabilit-cine-poate-organiza-arbitraj-institutionalizat-explicatii-efecte-juridice-si-un-semn-de-intrebare

𝐂𝐮𝐫𝐭̗𝐢𝐥𝐞 𝐒𝐮𝐩𝐫𝐞𝐦𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐃𝐞𝐥𝐚𝐰𝐚𝐫𝐞 𝐬̗𝐢 𝐆𝐞𝐨𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐒𝐔𝐀 𝐚𝐮 𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐮𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐀𝐈 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐣𝐮𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐞

 

Și pentru profesioniștii din România este interesant de observat modul în care Curțile Supreme din SUA, Delaware în 22.10.2024 și Georgia în 22.10.2024, au adoptat noi măsuri privind utilizarea inteligenței artificiale generative (GenAI) în instanțe și de către profesioniștii din domeniul juridic. Ordinele, așa cum se poate observa, au fost adoptate numai la doar o zi distanță în 21 și 22 octombrie 2024.

Curtea Supremă din Delaware permite acum utilizarea AI de către ofițerii judiciari în conformitate cu anumite linii directoare stricte pentru a asigura responsabilitatea și conformitatea. Curtea Supremă din Georgia a lansat un grup consultativ AI format din 16 membri pentru a evalua riscurile și beneficiile, cu scopul de a proteja încrederea publicului. Ambele state se concentrează pe standardele și garanțiile de utilizare a inteligenței artificiale, reflectând o atenție crescândă a reglementărilor din sistemul judiciar.

Aceste Curțile Supreme au adoptat recent ordine cheie referitoare la utilizarea inteligenței artificiale generative (GenAI) în instanțe și de către profesioniștii din domeniul juridic. Ordinele curților supreme evidențiază impactul și importanța tot mai mare a GenAI pentru profesioniștii din domeniul juridic.

Delaware consideră că primordială este responsabilitatea utilizatorului. Curtea amintește că în 2013 a înființat Comisia Delaware pentru Drept și Tehnologie („DCLT”) pentru a oferi avocaților din Delaware îndrumări și educație atunci când aceștia folosesc tehnologia în practica avocaturii. În 2023, Curtea a extins misiunea Comisiei pentru a evalua tehnologiile în curs de dezvoltare și pentru a identifica nevoile și lacunele acesteia. Comisia a recomandat adoptarea de politici interimare pentru utilizarea Inteligenței Artificiale Generative („GenAI”) de către ofițerii judiciari și personalul instanței; Curtea a considerat că o astfel de politica interimară a avut scopul de a asigura utilizarea sigură și adecvată a GenAI de către ofițerii judiciari și personalul instanțelor, dar ea nu poate fi utilizată ca un substitut pentru experiența judiciară profesională.

Delaware impune ca orice persoană care acționează în domeniul judiciar și care folosește AI generativă să rămână responsabil pentru rezultatul utilizării. Utilizatorii trebuie să se asigure că conținutul derivat al AI este corect și se aliniază cu responsabilitățile lor. Utilizare GenAI să fie făcută în cunoștință de cauză, iar utilizatorilor să fie instruiți în capacitățile și limitările GenAI înainte de a o folosi într-un context judiciar. Utilizatorii ar trebui să fie instruiți cu privire la capacitățile tehnice și limitările GenAI înainte de utilizare. Instanța subliniază că GenAI nu ar trebui să influențeze deciziile judiciare sau să înlocuiască judecata umană. Utilizarea AI trebuie să fie în conformitate cu legile și politicile existente în ramura judiciară din Delaware, prevenind încălcarea neintenționată a politicilor. Numai instrumentele AI generative aprobate sunt permise pentru utilizare pe resursele tehnologice de stat, asigurând o aplicare controlată și reducând riscurile potențiale.

Politica creează, de asemenea, o categorie de „GenAI aprobat”, care include instrumente care au fost aprobate de biroul administrativ al sistemului judiciar.

Și în Georgia se urmărește protejarea încrederii publice în sistemul judiciar, dacă de folosește GenAI. Curtea Supremă a Georgiei a emis, pe 22 octombrie, un ordin prin care sunt numiți 16 membri ai unui Comitet ad-hoc pentru inteligența artificială și relația cu instanțele. Toți cei 16 membri ai comisiei, cu excepția a trei, sunt judecători, grefieri și administratori de instanță. Din cei trei, unul reprezintă Baroul de Stat din Georgia, unul reprezintă Consiliul Apărătorului Public și unul este avocatul general al Districtului Cherokee din Georgia. Comitetul, înființat printr-un ordin, a avut prima întâlnire pe 23 octombrie, semnalând intenția Georgiei de a evalua AI într-o manieră sistematică.

Acest comitet va evalua modul în care AI poate afecta sistemul juridic al Georgiei, concentrându-se pe potențialele riscuri la adresa integrității judiciare și a încrederii publicului. Mandatul grupului include explorarea aplicațiilor AI de care beneficiază instanțele, asigurându-se în același timp că utilizarea AI este aliniată cu așteptările publicului. Membrii urmează să recomande politici care să prevină abuzurile și să mențină transparența.

Cele două instanțe din SUA stabilesc liniile generale privind utilizarea inteligenței artificiale generative (GenAI) în instanțe și de către profesioniștii din domeniul juridic. Textele pot oferi o sursă de inspirația pentru modul în care poate fi reglementată utilizarea AI de către profesioniștii din România. În principal utilizatorul trebuie să fi considerat responsabil pentru rezultatul utilizării AI și este importantă protejarea încrederii publice în sistemul judiciar, dacă de folosește AI.

 

Sursa: https://www.juridice.ro/761976/curtile-supreme-din-delaware-si-georgia-sua-au-stabilit-reguli-privind-utilizarea-ai-in-sistemele-juridice.html?fbclid=IwY2xjawGrru9leHRuA2FlbQIxMAABHTPQOdyfmV19VqU6GApeRwqGrpcagDbMoMTiQWgn9ApesedPEM43KvYGVw_aem_xbC-s7jloIYptaHCExWyPw

”𝑷𝒊𝒔𝒊𝒄𝒊𝒊 𝒑𝒊𝒔𝒊𝒄𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒊𝒔𝒊𝒄𝒖𝒕̗𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒎𝒂̆𝒎𝒖𝒕̗𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒎𝒂𝒎𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒆𝒊 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒂𝒕̗𝒂̆! ...”😂 𝐂𝐡𝐚𝐩𝐞𝐚𝐮 𝐛𝐚𝐬, 𝐂𝐨𝐝𝐫𝐢𝐧❗

 „Universitatea asta a lui ISI și a lui PISI! Nu mai pot!” Exasperarea unui profesor lingvist care a explodat la măcelărie

„Sunt terminat. Mă simt devastat, dislocat în Universitatea asta a lui ISI și a lui PISI!! Nu mai pot!!! Am devenit Alice, ființa ruptă de lumea ei, care trece, ultimativ, prin oglindă…”

Nonel Pămînteanu, colegul meu comparatist, m-a abordat recent pe coridoarele Universității, cuprins fiind de o criză de exasperare. „Dragul meu”, a strigat el cu intonație dramatică, „nu mai pot trăi, pur și simplu, în această instituție a sfertodoctismului manifest. Eu sunt specialist, cum știi, în Literatură Universală și, prin natura preocupărilor mele, am o deschidere largă. Dețin ceea ce se numește (cam simplist totuși) cultură generală. Nu accept, prin urmare, ca un universitar să fie obtuz, captiv carevasăzică în domeniul lui strâmt de expertiză. Noi ne pretindem vârfuri ale intelectualității și trebuie de aceea să dovedim enciclopedism. Or, numai asta, prietene, nu găsești în spațiul academic. Doar limitați, ignoranți și farisei pretutindeni! Uite, de pildă, o iau deunăzi pe colega Norbette, de la Chimie, în mașină să o duc acasă. Locuim în același cartier. În dreptul Teatrului Național, odată o aud că țipă ca o apucată, de era să scap volanul din mână: ‘Nonel, Nonel, fii atent! S-a deschis un nou magazin de produse tradiționale. Îi fac ăștia reclamă chiar aici, în Centru, deci este bun cu siguranță. Măcelăria lui Iov! Ce apetisant! N-am apucat să-i observ adresa, da‘ o caut eu pe Google Maps. Bărbatu-meu, Pornel (doctorul Pornel Nesfîrșitu, gastroenterologul, e soțul madamei), moare după slăninuța afumată și sângeretele bucovinean, ambele pregătite conform vechilor rețete țărănești. Iov ăsta le are, probabil, în măcelăria lui. Vai, ce bine, ce bine, ce bine! Mai scăpăm și noi de E-urile alea odioase, trimise de americani…‘”

M-a trecut un fior rece pe șira spinării. Nonel căpătăse o privire ucigașă, cu luciri psihopatice. „Codrine”, a zbierat el, „atunci mi-a venit să scap, din nou, volanul din mână, însă intenționat de data asta. Să intrăm, cu viteză, în piedestalul statuii lui Alecsandri din fața Teatrului, marcat cu roșu și pe Google Maps. Să murim în chinuri acolo, ca doi ticăloși! Păi cum, fratele meu, să crezi că afișul piesei tânărului dramaturg italian Fausto Paravidino, Măcelăria lui Iov, ar fi reclama unui magazin de cârnați, precum Cămara lui Baciu?! Pisicii pisicilor pisicuțelor mămuțelor mamelor (vă las pe dumneavoastră să reconvertiți aceste eufemisme în cuvintele exacte folosite de Nonel, n.m.) ei de viață! Asta-i Universitate, în pisiceaua pisoiului mămicii (idem, n.m.)…? Nu se mai poate, bătrâne! Nu se mai poate! Și dacă s-ar limita totul numai la povestea de mai sus! Oh, nicidecum! Mă întâlnesc, la un moment dat, cu pramatia de la Portugheză, asistentul ăla cu figură de motan îmbrobodit…” „Pisicescu…”, am intervenit eu ezitant. „Pisicescu, în pisica lui de maimuțoi!”, a continuat Pămînteanu cu același ton consternat. „Îmi zice: ‘Domnule profesor, am văzut aseară, pe Cinemax, un film excepțional, regizat de Lee Daniels, Majordonul!‘ Ai auzit, Codrine? Majordon! În cazul de față, nu m-am mai putut abține și mi ți l-am înhățat într-o serie de palme, de fugeau studenții în jurul nostru ca potârnichile prin frunziș. ‘Majordom, mamelucule!’ i-am spus. ‘Majordom’ se zice, prostie sumbră!…’ Acum mă hărțuiește Comisia de Etică…”

Nonel Pămînteanu părea un om sfârșit. Cu toate acestea, după o clipă de tăcere deprimată, își reluă tirada: „Nu demult, unul de la Fizică mi-a comunicat că a vizionat un musical minunat, Mizerii de Hector Hugo, iar catastrofa aia de la Matematică, Puică, Diotima Puică, m-a anunțat, în urmă cu o săptămână, că fiul ei îl va juca, în curând, în postură de student la Facultatea de Teatru, pe maurul Hamlet al lui Cornel (bănuiesc faptul că se referea la Corneille pe care, chiar dacă l-ar fi menționat corect, tot ar fi meritat pocnită cu ceva în cap, lucru pe care, din nefericire, nu am mai apucat să-l fac, întrucât m-am prăbușit pe ciment, sub impactul unui atac cataleptic, imaginându-mi-l pe Hamlet maur și pe Shakespeare Corneille). Printr-o stranie activare a legii vaselor comunicante, ce crezi că mi se întâmplă a doua zi (imediat după ce am fost externat de la Urgențe, unde m-au liniștit cu tranchilizant pentru urșii polari)? Mă intersectez cu Franzeluț, de la Biologie, care, netam-nesam, îmi aruncă informația că BBC-ul ar fi dat drumul la o nouă ecranizare a tragediei Othello. Până aici, totul bine! Aproape că-mi venea să-l pup pentru cultura lui generală. Deodată însă îmi declamă, histrionic, monologul celebru din… Hamlet,: ‘A fi sau a nu fi? Aceasta-i problema!‘ ‘Problema, ai?‘ am urlat ca un dement. ‘Pisicii…‘” Pămînteanu respira cu mare dificultate. M-a privit disperat și a concluzionat: „Sunt terminat. Mă simt devastat, dislocat în Universitatea asta a lui ISI și a lui PISI!! Nu mai pot!!! Am devenit Alice, ființa ruptă de lumea ei, care trece, ultimativ, prin oglindă…”

Sursa: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/eruditie-universitara--1693337.html?fbclid=IwY2xjawGrrOZleHRuA2FlbQIxMQABHXBsGZPRX5zwm5vPPVJ7vlvPN_oV6dnVz7bc_D8UWedL5hsg9VsFWQlsDw_aem_2oyAPjNr-URMVrUDPrv3JA

 

𝐈̂𝐧 𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐫𝐚𝐠𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐯𝐨𝐜𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̗𝐢𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐀𝐍𝐀𝐅 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐀𝐍𝐀𝐅 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐚𝐛𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫

 

Prin Sentința nr. 3711 din 15.07.2024 (definitivă), Tribunalul București a stabilit că în insolvență, în cadrul acțiunii de atragere a răspunderii personale, pârâtul NU poate invoca prescripția dreptului la acțiune față de creanța ANAF, 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐚𝐜𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐭𝐚𝐛𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐞𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐫.

 

Față de această concluzie exprimată de Tribunal în dosarul respectiv, se impune precizarea că, dacă persoana a cărei răspundere se încearcă a fi atrasă, nu este participant în procedură, atunci acea persoană ar putea în termen de 15 zile de când a fost citat în acțiunea pentru atragerea răspunderii personale să formuleze cerere de repunere în termen și să conteste creanța ANAF (sau a altor creditori) din tabelul preliminar.

 

În speța analizată de Tribunal, unde drept pârât figura fostul administrator al debitoarei, care fusese citat în această calitate la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, s-a solicitat de către creditorul majoritar atragerea răspunderii personale a acestuia. În cadrul apărărilor, fostul administrator a ridicat excepția prescripției creanței bugetare, motivat de faptul că nu s-a demarat executarea silită în termenul legal de către ANAF.

 

Prin Sentință, analizând prioritar această excepție, Tribunalul a respins-o arătând că:

 

– Față de „invocarea prescripției creanței bugetare, ca mijloc de apărare, prin intermediul întâmpinării formulate în cauză, instanța reține că aceasta nu poate fi invocată în cadrul dosarului care are ca obiect atragerea răspunderii, pârâtul având posibilitatea de a formula contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitorului, în conformitate cu normele legale incidente.

– Astfel, odată tabelul definitiv întocmit, acesta reflectă pasivul societății și nu se mai poate invoca prescripția ori o altă cauză de reducere a acestuia”.

După cum am arătat mai sus, ceea ce se desprinde din această hotărâre, sunt următoarele:

a) Dacă persoana a cărei răspundere se încearcă a fi atrasă, este participant în procedură (de ex. fost administrator, administrator special, creditor), atunci acesta trebuie să fie vigilent și să conteste orice creanțe odată cu publicarea tabelului preliminar.

b) Dacă persoana însă nu este participant în procedură, de exemplu un asociat care nu a avut și calitatea de administrator, atunci acesta ar putea odată cu citarea într-un dosar de atragere răspundere să solicite repunerea în termen și să conteste tabelul definitiv cu privire la anumite creanțe, solicitând suspendarea acțiunii în răspundere personală.

 

https://www.rejust.ro/juris/9866752d2?fbclid=IwY2xjawGrrIZleHRuA2FlbQIxMAABHXrkS9gZhy16Qu0UCU7t7iHqr9yRvgTTZVA8ES4t2flqZ365Kal6nRXd8A_aem_TDM8wR-P3cV7udBKRVWIIg 

𝐒𝐮𝐬𝐭̗𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐀𝐍𝐀𝐅 𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐨𝐥𝐯𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐩𝐮𝐫 𝐬̗𝐢 𝐜𝐥𝐚𝐬𝐢𝐜 𝐯𝐨𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢𝐚

 

Curtea de Apel București a stabilit prin Decizia nr. 1408 din 08.10.2024 (definitivă), că procedura susținerii unui practician stabilită de Ordinul ANAF nr. 2442/2016 privind procedurile de agreare şi selecţie a practicienilor în insolvenţă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (actualmente Ordin ANAF nr. 1443/2019), 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐢𝐧𝐭𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐯𝐨𝐭 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐢𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐩𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐢𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢, nicidecum o susținere provizorie până la finalizarea procesului de selecție al ANAF.

 

Desigur, în lumina Deciziei ÎCCJ nr. 14/2024 (RIL), s-a stabilit la 16.09.2024 că „𝒊̂𝒏 𝒊𝒏𝒕𝒆𝒓𝒑𝒓𝒆𝒕𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒔̧𝒊 𝒂𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒊𝒕𝒂𝒓𝒂̆ 𝒂 𝒅𝒊𝒔𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕̧𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒂𝒓𝒕. 57 𝒂𝒍𝒊𝒏. (3), 𝒄𝒐𝒓𝒐𝒃𝒐𝒓𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒖 𝒅𝒊𝒔𝒑𝒐𝒛𝒊𝒕̧𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒓𝒕. 57 𝒂𝒍𝒊𝒏. (2) 𝒅𝒊𝒏 𝑳𝒆𝒈𝒆𝒂 𝒏𝒓. 85/2014 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒊𝒏𝒅 𝒑𝒓𝒐𝒄𝒆𝒅𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒓𝒆 𝒂 𝒊𝒏𝒔𝒐𝒍𝒗𝒆𝒏𝒕̧𝒆𝒊 𝒔̧𝒊 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒔𝒐𝒍𝒗𝒆𝒏𝒕̧𝒂̆, 𝒑𝒓𝒆𝒓𝒐𝒈𝒂𝒕𝒊𝒗𝒂 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒎𝒂𝒋𝒐𝒓𝒊𝒕𝒂𝒓 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒆𝒎𝒏𝒂𝒓𝒆 𝒂 𝒂𝒅𝒎𝒊𝒏𝒊𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒋𝒖𝒅𝒊𝒄𝒊𝒂𝒓 𝒐𝒓𝒊 𝒂 𝒍𝒊𝒄𝒉𝒊𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒋𝒖𝒅𝒊𝒄𝒊𝒂𝒓 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒇𝒊 𝒆𝒙𝒆𝒓𝒄𝒊𝒕𝒂𝒕𝒂̆ 𝒄𝒆𝒍 𝒎𝒂𝒊 𝒕𝒂̂𝒓𝒛𝒊𝒖 𝒍𝒂 𝒅𝒂𝒕𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒆𝒊 𝒔̧𝒆𝒅𝒊𝒏𝒕̧𝒆 𝒂 𝒂𝒅𝒖𝒏𝒂̆𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓, 𝒂𝒗𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒂 𝒐𝒓𝒅𝒊𝒏𝒆 𝒅𝒆 𝒛𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒊𝒓𝒎𝒂𝒓𝒆𝒂/𝒅𝒆𝒔𝒆𝒎𝒏𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒂𝒅𝒎𝒊𝒏𝒊𝒔𝒕𝒓𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊/𝒍𝒊𝒄𝒉𝒊𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒋𝒖𝒅𝒊𝒄𝒊𝒂𝒓.”

 

Așadar, odată cu publicarea motivării Deciziei nr. 14/2024 în Monitorul Oficial nr. 1040 din 16.10.2024, această decizie a ÎCCJ a devenit obligatorie și lămurește faptul că, un creditor majoritar (inclusiv ANAF), nu poate ține în șah întreaga procedură și să controleze indirect administratorul judiciar, sub sancțiunea emiterii în orice moment al procedurii a unei decizii unilaterale de numire a unui (alt) administrator judiciar, în baza art. 57 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

 

Cu toate acestea, raportat la eventuale procese încă pendinte unde nu s-a invocat față de o decizie unilaterală a ANAF faptul că aceasta nu se putea emite ulterior primei ședințe a adunării creditorilor și la faptul că Ordinul ANAF nr. 1443/2019 (fost Ordin nr. 2442/2016) este în vigoare, soluția pronunțată de Curtea de Apel București la 08.10.2024 este una extrem de utilă și judicioasă.

- Decizia nr. 1408 din 08.10.2024 (definitivă).

𝐈𝐧𝐟𝐫𝐚𝐜𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚̂𝐧𝐝 𝐢̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐩𝐫𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐨𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥 - ÎCCJ - DCD admis.

 

Prin Decizia nr. 45/2024, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia penală în dosarul nr. 7387/197/2021 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

 

„Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991, constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală?” şi stabileşte că:

 

Infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, 𝐍𝐔 𝐯𝐢𝐳𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭̧𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐢𝐧𝐮𝐚̆ 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐨𝐩𝐫𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐨𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐨𝐫𝐠𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐚̆.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

𝐀𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜. 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞

 

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 841 din 22 august 2024 a fost publicată 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟗𝟑/𝟐𝟎𝟐𝟒 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐢𝐧𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐩𝐭̗𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐧𝐞𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Potrivit Deciziei nr. 193/2024 : ”𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̧𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐬̧𝐢 𝐧𝐞𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜, 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐨 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚̆, 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐫𝐞𝐭̧𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐢𝐧𝐬𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟏 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟓) 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐞.”

Excepţia de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea de ajutor public judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că art. 6 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este neconstituţional în măsura în care nu explică în mod clar şi concis ce se înţelege prin onorariul executorului judecătoresc, context în care apreciază că reglementarea criticată nu îndeplineşte criteriile de claritate, previzibilitate şi predictibilitate a legii, fiind contrară principiilor statului de drept, universalităţii, egalităţii în drepturi, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă: „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: c) plata onorariului executorului judecătoresc”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat că executorii judecătoreşti sunt învestiţi să efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, ce au forţa probantă specifică unui asemenea act. Actele executorilor judecătoreşti sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare având deschisă calea contestaţiei la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Raportat la speţă, Curtea observă că legea prevede expres în cuprinsul art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 formele sub care se poate acorda ajutorul public judiciar, cea de la lit. c), criticată în speţă, limitându-se la plata onorariului executorului judecătoresc, fără a include însă alte cheltuieli de executare silită, care sunt reglementate în mod distinct în cuprinsul art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Astfel, Curtea reţine că, potrivit art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanşării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. Prin urmare, onorariul executorului judecătoresc face parte din cheltuielile de executare, alături de altele expres prevăzute de legiuitor, cuprinse în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, menţionate în rândurile de mai sus. Asupra cheltuielilor de executare executorul dispune prin încheiere, ţinând seama de costurile efectuării executării silite, în care sunt incluse onorariile executorului şi, dacă este cazul, ale avocatului, în baza dovezilor prezentate de partea interesată. Din enumerarea exemplificativă a cheltuielilor de judecată, regăsită în art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă, se desprinde concluzia că cheltuiala trebuie să fie prevăzută de lege ori să fie necesară desfăşurării executării. Încheierea prin care executorul stabileşte cheltuielile de executare poate fi atacată cu contestaţie la executare de către partea interesată, în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă pe parcursul executării sunt stabilite cheltuieli de executare prin mai multe încheieri, termenele în cadrul cărora pot fi atacate cu contestaţie la executare sunt distincte.

Aşa fiind, Curtea reţine că art. 670 alin. (3) din Codul de procedură civilă precizează expres care sunt cheltuielile de executare, incluzând în această categorie, la pct. 2, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, iar art. 717 alin. (2) din acelaşi Cod de procedură civilă prevede că, atunci când este sesizată cu o contestaţie la executare silită, instanţa va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 referitoare la regimul copiilor din acelaşi cod fiind aplicabile în mod corespunzător, punându-i în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Din coroborarea articolelor antereferite din Codul de procedură civilă rezultă că toate aceste cheltuieli sunt prevăzute în mod distinct de onorariul executorului judecătoresc, fiind cheltuieli ocazionate de executarea silită şi formularea contestaţiei la executare, care nu au fost incluse însă în sfera formelor de acordare a ajutorului public judiciar.

Referitor la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, paragraful 225) că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 sau Decizia nr. 708 din 15 noiembrie 2018).

𝐂𝐮𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐚𝐳𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐫𝐭. 𝟔 𝐥𝐢𝐭. 𝐜) 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐝𝐞 𝐮𝐫𝐠𝐞𝐧𝐭̧𝐚̆ 𝐚 𝐆𝐮𝐯𝐞𝐫𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐧𝐫. 𝟓𝟏/𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐳𝐮𝐭 𝐢̂𝐧 𝐦𝐨𝐝 𝐜𝐥𝐚𝐫 𝐬̧𝐢 𝐧𝐞𝐞𝐜𝐡𝐢𝐯𝐨𝐜 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐮𝐧𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐫𝐝𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐣𝐮𝐝𝐢𝐜𝐢𝐚𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐧𝐨𝐫𝐚𝐫𝐢𝐮𝐥 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜, 𝐫𝐞𝐠𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭𝐚̆ 𝐚𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐨 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐢𝐳𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐭𝐚̆, 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐮 𝐩𝐨𝐭 𝐟𝐢 𝐫𝐞𝐭̧𝐢𝐧𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐢𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐭𝐢𝐧𝐬𝐚 𝐥𝐢𝐩𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐱𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚𝐭, 𝐝𝐞 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐧𝐞𝐬𝐨𝐜𝐨𝐭𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐫𝐭. 𝟏 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟓) 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐞.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea:

– Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

𝐌𝐮𝐥𝐭𝐢𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐞𝐬𝐚𝐣𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐩𝐞 𝐅𝐚𝐜𝐞𝐛𝐨𝐨𝐤 - 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐈̂𝐂𝐂𝐉

 

Prin Decizia nr. 2509 din 6 decembrie 2023, pronunțată de Secţia I civilă a Î.C.C.J., Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că preluarea și multiplicarea mesajelor pe Facebook, prin retransmitere în spaţiul on-line, antrenează răspunderea pentru acest conținut, ca și autorul inițial al postării, reținând, în esență că :

 

”......𝑰̂𝒏 𝒓𝒆𝒂𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆, 𝒄𝒆𝒍 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒑𝒓𝒆𝒊𝒂 𝒎𝒆𝒔𝒂𝒋𝒆𝒍𝒆 𝒔̧𝒊 𝒍𝒆 𝒑𝒆𝒓𝒑𝒆𝒕𝒖𝒆𝒂𝒛𝒂̆, 𝒍𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕𝒊𝒑𝒍𝒊𝒄𝒂̆, 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒓𝒆𝒕𝒓𝒂𝒏𝒔𝒎𝒊𝒕𝒆𝒓𝒆 𝒊̂𝒏 𝒔𝒑𝒂𝒕̧𝒊𝒖𝒍 𝒐𝒏-𝒍𝒊𝒏𝒆, 𝒓𝒂̆𝒔𝒑𝒖𝒏𝒅𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒕̧𝒊𝒏𝒖𝒕𝒖𝒍 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒂 𝒔̧𝒊 𝒅𝒆 𝒆𝒗𝒆𝒏𝒕𝒖𝒂𝒍𝒆𝒍𝒆 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒆𝒄𝒊𝒏𝒕̧𝒆 𝒏𝒆𝒈𝒂𝒕𝒊𝒗𝒆, 𝒅𝒆𝒏𝒊𝒈𝒓𝒂𝒕𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔-𝒂𝒓 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂 𝒓𝒆𝒑𝒆𝒓𝒄𝒖𝒕𝒂 𝒂𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂 𝒂𝒍𝒕𝒐𝒓 𝒑𝒆𝒓𝒔𝒐𝒂𝒏𝒆, 𝒊̂𝒏 𝒆𝒈𝒂𝒍𝒂̆ 𝒎𝒂̆𝒔𝒖𝒓𝒂̆ 𝒄𝒖 𝒂𝒖𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒊𝒏𝒊𝒕̧𝒊𝒂𝒍 𝒂𝒍 𝒑𝒐𝒔𝒕𝒂̆𝒓𝒊𝒊.....”

𝐍𝐨𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐚̆𝐬𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̧𝐢𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢̂𝐧 𝐝𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐮𝐥 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫-𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫, 𝐜𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆

 

Promulgată în data de 12 august 2024 noua Lege privind protecţia consumatorilor în ceea ce priveşte costul total al creditării şi cesiunea de creanţe („Legea”), în urma respingerii obiecției de neconstituționalitate ridicate cu privire la prevederile sale, 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚̆𝐫𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐞𝐬̧𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫𝐞, 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̧𝐢 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦 𝐧𝐞𝐠𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚̆ 𝐢𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐨 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐦𝐚𝐱𝐢𝐦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝟏𝟎𝟎.𝟎𝟎𝟎 𝐥𝐞𝐢 𝐬̧𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐝𝐞 𝐫𝐚𝐦𝐛𝐮𝐫𝐬𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐱𝐢𝐦𝐮𝐦 𝟓 𝐚𝐧𝐢.

 

𝐃𝐮𝐩𝐚̆ 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐌𝐨𝐧𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐎𝐟𝐢𝐜𝐢𝐚𝐥, 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐋𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐠𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐞𝐱𝐩𝐢𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐝𝐞 𝟗𝟎 𝐝𝐞 𝐳𝐢𝐥𝐞.

În acest context, subliniem că 𝐧𝐨𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞𝐫𝐢 𝐯𝐨𝐫 𝐟𝐢 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐥𝐚 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐋𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐯𝐢𝐠𝐨𝐚𝐫𝐞, așadar consumatorii care se vor regăsi în situaţia de a fi parte la un contract cuprinzând dobânzi superioare celor avute în vedere prin noua lege ori costuri totale care depăşesc pragul impus vor avea dreptul să solicite revizuirea contractului de către creditor prin solicitarea reducerii sau ștergerii parțiale a unor obligații, reeșalonării sau refinanțării acestora ori, după caz, prin darea în plată a imobilului ipotecat.

Consumatorii pot însă să se adreseze și instanţei, direct sau în urma refuzului creditorului, ori unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor.

Pentru a acomoda noile praguri, anticipăm că instituțiile financiar bancare vor fi nevoite să modifice contractele în vigoare, iar acest proces va necesita un plus de atenție din partea consumatorilor, pentru a identifica și semnala corespunzător eventualii termeni contractuali care ar putea ascunde dobânzi excesive sub forma unor costuri, comisioane, prime sau alte tipuri de accesorii ale creditului.

Astfel, începând cu data intrării în vigoare a Legii, noile limite aplicabile dobânzii anuale efective („DAE”) sunt stabilite:

– la cel mult 8 puncte procentuale peste dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR pe piaţa financiar-bancară internă, pentru creditele ipotecare pentru investiţii imobiliare;

– la cel mult 27 de puncte procentuale peste dobânda la facilitatea de creditare practicată de BNR pe piaţa financiar-bancară internă, în cazul creditelor de consum.

În cazul creditelor de consum de o valoare mai redusă, noua reglementare aduce limitări suplimentare, aplicabile în funcţie de valoarea creditului, astfel:

– în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 5.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 1% pe zi;

– în cazul creditelor de consum cu o valoare între 5.001 RON şi 10.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 0,8% pe zi;

– în cazul creditelor de consum cu o valoare între 10.001 RON şi 25.000 RON, costul total al creditării nu poate depăşi 0,6% pe zi,

iar în toate cele trei cazuri, valoarea totală plătibilă de către consumator nu poate depăşi dublul valorii totale a creditului.

 

𝐒𝐮𝐩𝐥𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫, 𝐢̂𝐧 𝐮𝐫𝐦𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐭̗𝐢𝐚 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐧𝐜𝐢𝐚𝐫𝐚̆ 𝐧𝐞𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚𝐫𝐚̆ 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐨 𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐧𝐭̗𝐞, 𝐬𝐞 𝐧𝐚𝐬̗𝐭𝐞 𝐨 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐝𝐢𝐜𝐭̗𝐢𝐞, 𝐬̗𝐢 𝐚𝐧𝐮𝐦𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐜𝐡𝐞𝐥𝐭𝐮𝐢𝐞𝐥𝐢 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐩𝐞𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐜𝐡𝐞𝐥𝐭𝐮𝐢𝐞𝐥𝐢𝐥𝐞 𝐜𝐮 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚̆.

𝐀𝐯𝐚̂𝐧𝐝 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐜𝐭𝐞𝐫 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚̆ 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆, 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐚 𝐬𝐞 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐢𝐯𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐮𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐚̆𝐝, 𝐜𝐚 𝐫𝐞𝐠𝐮𝐥𝐚̆, 𝐢𝐦𝐩𝐮𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐢𝐥𝐢𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐚𝐫𝐜𝐢𝐧𝐚 𝐝𝐞𝐛𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢.

𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐞 𝐈𝐂𝐂𝐉: 𝐭𝐢𝐭𝐥𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐬̗𝐭𝐢𝐢𝐧𝐭̗𝐢𝐟𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐢𝐫𝐞𝐯𝐨𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞, 𝐢𝐧𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐜𝐢𝐫𝐜𝐮𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐢𝐯𝐢𝐥

 

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a soluționat recent un litigiu complex inițiat de societatea de avocați Zamfirescu Racoți Vasile & Partners (ZRVP) în numele unui client persoană fizică împotriva Ministerului Educației și Cercetării și Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare („CNATDCU”). 

 

Unul dintre argumentele principale a fost încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative, având în vedere că Ordinul de acordare a titlului de doctor deja produsese efecte juridice.

 

Curtea de Apel București a respins inițial acțiunea ca neîntemeiată, considerând că titlul de doctor produce efecte juridice, doar dacă titularul intră în raporturi juridice distincte față de cele în care se afla în perioada de doctorat ori înaintea acesteia.

 

În sesizarea formulată către Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), echipa ZRVP a criticat această abordare și a argumentat că dobândirea titlului de doctor produce consecințe asupra reputației/onoarei profesionale independent de probarea unui raport juridic distinct.

 

Instanța supremă a admis recursul, a casat decizia atacată și a anulat Ordinul Ministerului Educației de retragere a titlului de doctor.

 

În motivare, instanța supremă a subliniat că titlul științific de doctor, odată intrat în circuitul civil, produce efecte în materia drepturilor personale, patrimoniale și nepatrimoniale. Chiar dacă nu are ca rezultat obținerea unei funcții ori demnității noi, are un impact imediat asupra reputației și anvergurii profesionale a deținătorului acestui titlu. 

 

Sursa:

 

https://www.juridice.ro/745272/decizie-de-referinta-a-iccj-titlurile-stiintifice-sunt-irevocabile-indiferent-de-forma-in-care-au-intrat-in-circuitul-civil.html

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐚̆𝐠𝐮𝐛𝐢𝐫𝐢 𝐩𝐨𝐫𝐧𝐢𝐧𝐝 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝟏 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐨𝐧 𝐝𝐞 𝐞𝐮𝐫𝐨 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐜𝐜𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐢̂𝐦𝐩𝐨𝐭𝐫𝐢𝐯𝐚 𝐂𝐎𝐕𝐈𝐃-𝟏𝟗

 

Un nou proiect de lege ar putea schimba semnificativ responsabilitatea în domeniul sănătății publice, introducând răspunderea civilă, penală și administrativă pentru efectele adverse ale vaccinării COVID-19, inclusiv cazurile severe și decesele.

Proiectul, care vizează modificarea Legii nr. 56/2020 privind recunoașterea meritelor personalului medical implicat în lupta împotriva COVID-19, a fost recent prezentat la Senatul României.

Despăgubiri de 1 milion de euro pentru persoanele care au fost afectate de vaccinul împotriva COVID-19

Conform propunerii, un articol nou, articolul 41, ar urma să fie adăugat, stabilind responsabilitatea pentru efectele adverse ale vaccinării. Astfel, în cazul în care vaccinarea COVID-19 cauzează efecte adverse moderate sau severe, producătorul vaccinului, personalul medical care a administrat doza, unitatea sanitară care a efectuat vaccinarea, precum și angajații Ministerului Sănătății și oficialii guvernamentali implicați în promovarea vaccinului ar fi răspunzători. Aceștia ar fi obligați să plătească despăgubiri în valoare de cel puțin 1.000.000 de euro pentru victimele afectate.

Dacă vaccinarea ar duce la deces, despăgubirile ar fi de cel puțin 5.000.000 de euro, iar vinovăția ar fi stabilită de instanță la cererea victimelor sau a moștenitorilor. În caz de deces, organele de cercetare penală ar putea demara anchete din oficiu.

Riscurile adoptării acestei legi includ un posibil influx de procese din partea persoanelor afectate de COVID, care ar căuta despăgubiri într-un sistem judiciar deja supraîncărcat. 

De asemenea, există probleme de coerență juridică, cum ar fi lipsa criteriilor clare pentru dovedirea legăturii directe între acțiunile responsabile și efectele negative ale vaccinării. Dificultățile de a aduna dovezi relevante și timpul scurs de la vaccinare până la solicitarea în instanță ar putea complica și mai mult procesul.

„În cazul vaccinării împotriva COVID-19, dacă persoana vaccinată suferă efecte adverse medii și grave, producătorul vaccinului, personalul care a vaccinat-o, unitatea sanitară unde a fost aplicat vaccinul, angajații Ministerului Sănătății, precum și ministrul, prim-ministrul care au solicitat populației să se vaccineze, promovând vaccinurile împotriva COVID-19, răspund civil, penal și administrativ de aceste efecte, urmând să despăgubească victima cu sume pornind de la 1.000.000 de euro.

În cazul vaccinării împotriva COVID-19, dacă persoana vaccinată decedează, producătorul vaccinului, personalul care a vaccinat-o, unitatea sanitară unde a fost aplicat vaccinul, angajații Ministerului Sănătății, precum și miniștrii, prim-miniștrii care au solicitat populației să se vaccineze, promovând vaccinurile împotriva COVID-19, răspund civil, penal și administrativ de aceste efecte, urmând să despăgubească moștenitorii cu sume pornind de la 5.000.000 de euro.

Vinovăția și despăgubirile vor fi stabilite de către instanța de judecată, la solicitarea victimelor și moștenitorilor, precum și a oricăror alte persoane fizice sau juridice interesate. În caz de deces, organele de cercetare penală se pot sesiza și din oficiu”, se arată în proiectul de lege.

(𝐈𝐦)𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐚 𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢 𝐭𝐚𝐱𝐚 𝐝𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐛𝐫𝐮 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐟𝐚𝐳𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐧𝐭𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞

 

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu este posibilă obligarea la plata taxei judiciare pentru fazele anterioare în situația în care a fost formulată cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar cererea a fost admisă, întrucât încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă, astfel încât chestiunea tranșată prin aceasta nu mai poate fi repusă în discuție, în caz contrar fiind afectat principiul securității raporturilor juridice. 

 

(Decizia nr. 429 din 29 februarie 2024, pronunțată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

 

https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D=.Value%3D213723&fbclid=IwY2xjawEOlz5leHRuA2FlbQIxMQABHXto1bJ7_QvDfN-2of5d1wHbLLYJJ9iv5XGx2-RsHcrS0PwkHQjoXMxWsA_aem_iogV0DP5OLDBqN9gDL63FA#highlight=## 

𝐈̂𝐧𝐜𝐮𝐯𝐢𝐢𝐧𝐭̗𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐢𝐩𝐨𝐭𝐞𝐜𝐢𝐢 𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐮𝐧 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐥𝐚𝐧𝐝𝐚

 

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul unui litigiu cu element de extraneitate – încuviinţarea executării ipotecii mobiliare, solicitate de un creditor cu domiciliul în Olanda împotriva unor pârâți cu domiciliul în România – se vor aplica regulile de la Cartea a VII-a din Codul de procedură civilă – Procesul civil internaţional.

 

În acest caz, instanța trebuie să verifice:

- competența internațională conform art. 1071 alin. 1 C. proc. civ.: Instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nicio altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1070.

- competența teritorială conform art. 1072 alin. 1 C. proc. civ.: Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. Legea specială, în acest caz, este Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, care la art. 1811 instituie competenţa teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei de la sediul creditorului. Aceste dispoziţii care au un caracter special faţă de normele generale prevăzute în Codul de procedură civilă la Titlul III, Capitolul II, care reglementează competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti.

 

𝐈̂𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐞𝐜𝐢𝐧𝐭̗𝐚̆, 𝐧𝐞𝐩𝐮𝐭𝐚̂𝐧𝐝𝐮-𝐬𝐞 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐞𝐳𝐞 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚, 𝐟𝐚𝐭̧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐎𝐥𝐚𝐧𝐝𝐚, 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̧𝐚 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐞𝐦𝐚̆ 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐯𝐢𝐧 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̧𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐚𝐥𝐢𝐧. (𝟐) 𝐚𝐥𝐞 𝐚𝐫𝐭. 𝟏𝟎𝟕𝟐 𝐂. 𝐩𝐫𝐨𝐜. 𝐜𝐢𝐯. – 𝐉𝐮𝐝𝐞𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐒𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟏 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̧𝐭𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐞𝐭𝐞𝐧𝐭𝐚̆ 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥. (Decizia nr. 971 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

 

https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D=.Value%3D213722&fbclid=IwY2xjawEOltdleHRuA2FlbQIxMQABHT1ZXRFOQD5GpdjGT9jIY2XdDGCuByR1_AquwAZcUB4QTV4HqXIrzWRY2A_aem_ESLEvzjCn-eu1GCuZrD7-Q#highlight=## 

𝐔𝐭𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚̆𝐭𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐞 𝐚 𝐬𝐮𝐩𝐫𝐚𝐟𝐞𝐭̗𝐞𝐢 𝐚𝐟𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐭𝐞𝐫𝐞𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐧𝐮 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐨 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐚̆ 𝐢𝐥𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚̆, 𝐜𝐢 𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐚 𝐣𝐮𝐬𝐭𝐢𝐟𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐋𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐧𝐫. 𝟏𝟐𝟑/𝟐𝟎𝟏𝟐, 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮𝐢𝐞 𝐢̂𝐧 𝐟𝐚𝐯𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚 𝐨 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐭𝐮𝐭𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞𝐫𝐞

 

Potrivit unei hotărâri judecătorești prinunțată în primă instanță de Judecătoria Constanța, s-a decis că utilizarea de către producătorul de energie a suprafeței afectate din terenului reclamantului, nu constituie o faptă ilicită, ci are ca justificare dispozițiile Legii nr. 123/2012, prin care se instituie în favoarea sa o servitute legală de trecere

 

𝐈̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐬𝐞𝐧𝐬, 𝐚𝐫𝐭. 𝟏𝟏𝟐 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐧𝐫. 𝟏𝟐𝟑/𝟐𝟎𝟏𝟐, 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐝𝐞 𝐜𝐚̆:

”𝐷𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑠𝑒𝑟𝑣𝑖𝑡𝑢𝑡𝑒 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑡𝑒𝑟𝑎𝑛𝑎̆, 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑎𝑒𝑟𝑖𝑎𝑛𝑎̆. 𝑆𝑒𝑟𝑣𝑖𝑡𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑡𝑒𝑟𝑎𝑛𝑎̆, 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑎𝑒𝑟𝑖𝑎𝑛𝑎̆ 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑡̗𝑒𝑙𝑒, 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑢𝑐𝑡𝑒, 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑖, 𝑠𝑡𝑎̂𝑙𝑝𝑖 𝑠̗𝑖 𝑑𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑒 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑝𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑎𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑝𝑎𝑐𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑖, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠̗𝑖 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑚𝑝𝑙𝑎𝑠𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑜𝑟𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑣𝑒𝑛𝑡̗𝑖𝑖, 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑡̗𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒, 𝑟𝑒𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡̗𝑖𝑖, 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑧𝑖𝑖, 𝑚𝑜𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑠̗𝑖 𝑒𝑥𝑝𝑙𝑜𝑎𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚 𝑝𝑟𝑒𝑣𝑒𝑑𝑒𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑒𝑔𝑎𝑙𝑒 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑔𝑜𝑎𝑟𝑒.”

 

Potrivit unui site de specialitate, firma internațională de avocatură CMS a obținut o victorie importantă pentru producătorii de energie electrică și gaze naturale într-un caz de referință cu privire la o cale de acces construită fără acordul proprietarului terenului afectat. Hotărârea stabilește că societățile producătoare de energie electrică și gaze naturale nu sunt obligate să plătească despăgubiri în temeiul răspunderii civile delictuale. 

 

Litigiul a privit atragerea răspunderii civile delictuale a producătorului de energie electrică pentru construirea (din eroare) a unui sector dintr-o cale de acces pe un teren proprietate privată, fără consimțământul proprietarului afectat.

 

În vreme ce proprietarul pe al cărui teren a fost construită calea de acces a susținut că societatea producătoare de energie electrică a săvârșit o faptă ilicită care l-a lipsit de folosința suprafeței de teren afectate, avocații CMS au susținut că deținerea unei licențe de producere a energiei electrice atrage aplicabilitatea Legii nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, care instituie un set de drepturi și obligații și pentru titularul licenței de producere a energiei electrice, și pentru proprietarul terenului afectat. Titularul de licență are un drept de servitute de trecere cu caracter legal pentru mentenanță și acces la capacitățile energetice, care reprezintă o îngrădire legală a dreptului de proprietate în interesul general al comunității de a obține energie electrică.

 

Interpretarea CMS a fost confirmată în primă instanță de Judecătoria Constanța, care a decis că utilizarea de către producătorul de energie a suprafeței afectate din terenului reclamantului, nu constituie o faptă ilicită, ci are ca justificare dispozițiile Legii nr. 123/2012, prin care se instituie în favoarea sa o servitute legală de trecere. Hotărârea judecătorească arată că proprietarul unui teren afectat de o cale de acces, construit fără consimțământul său, nu are dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință pe temeiul dreptului comun, atunci când calea de acces asigură accesul la o capacitate energetică.

 

Soluția Judecătoriei Constanța prezintă importanță și în sectorul gazelor naturale, având în vedere servitutea legală de trecere de care beneficiază și societățile producătoare de gaze naturale.

 

 

Despre CSM:

https://cms.law/en/rou/ 

𝐏𝐫𝐨𝐭𝐞𝐣𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐥𝐚 𝐯𝐢𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐚𝐥 𝐩𝐚𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐨𝐟𝐟 𝐥𝐚𝐛𝐞𝐥

 

Compensarea medicamentelor prescrise de medicul specialist pentru o afecțiune care nu este cuprinsă în prospecte, respectiv prescrierea în regim off label, este de natură să protejeze dreptul la viață al pacientului. 

 

În acest sens, ÎCCJ a statuat faptul că se poate dispune acordarea compensată a tratamentului prescris în regim off label, fără ca prin aceasta să se considere că instanța se substituie specialiștilor și își asumă competențe medicale. Relevantă este împrejurarea că medicamentul a fost recomandat pacientului de către un medic specialist, care are dreptul de a practica în România și că prescripția de medicamente off label nu este interzisă de normele legale. 

 

Pe cale de consecință, se confirmă faptul că vidul legislativ nu trebuie să suprime drepturile fundamentale ale pacienților. (Decizia nr. 3821/2022 din 28 iunie 2022, pronunțată de Secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

 

https://www.scj.ro/1093/Detalii-jurisprudenta?customQuery%5B0%5D=.Value%3D213573&fbclid=IwY2xjawDzD3FleHRuA2FlbQIxMQABHfd6TJ5Kvh7anbG67eh3KenPm34WsU6szmnki2GGC4JMpvy9evWQE3oixg_aem_qRzR_zUvjzSXroBd8XLnZA#highlight=## 

 

 

𝐀𝐮𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚̆𝐭̧𝐢𝐢 𝐍𝐚𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐏𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̧𝐢𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 (𝐀𝐍𝐏𝐂) 𝐚 𝐞𝐦𝐢𝐬 𝐮𝐧 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐫𝐢𝐣𝐢𝐧𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐮 𝐝𝐢𝐳𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢

 

Principalele prevederi ale 𝐎𝐫𝐝𝐢𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝟓𝟕𝟗 𝐝𝐢𝐧 𝟒 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟒 se referă la: 

 

- obligațiile operatorilor economici care desfășoară activități de transport public de persoane, inclusiv aerian

- precum și cei care desfășoară activități în imobile sau spații în care nu pot fi instalate sau nu au fost încă prevăzute rampe sau alte variante de acces al persoanelor cu dizabilități, au obligaţia de a oferi o informare clară și corectă consumatorilor care intră în aceasta categorie, cu privire la modalitatea de acces a acestora în mijloacele de transport public de persoane, în imobile sau spațiile aferente.

Afișarea acestor informații este impusă, prin prezentul Ordin, și celor care activează în transportul public rutier, feroviar și naval.

 

”𝑬𝒙𝒊𝒔𝒕𝒂̆ 𝒐 𝒑𝒆𝒓𝒄𝒆𝒑𝒕̗𝒊𝒆 𝒈𝒓𝒆𝒔̗𝒊𝒕𝒂̆ 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒐𝒓𝒎 𝒄𝒂̆𝒓𝒆𝒊𝒂 𝑨𝑵𝑷𝑪 𝒕𝒓𝒆𝒃𝒖𝒊𝒆 𝒔𝒆𝒔𝒊𝒛𝒂𝒕 𝒅𝒐𝒂𝒓 𝒊̂𝒏 𝒄𝒂𝒛𝒖𝒍 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒂𝒍𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒆𝒙𝒑𝒊𝒓𝒂𝒕𝒆 𝒔𝒂𝒖 𝒂 𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒖𝒛 𝒄𝒂𝒔𝒏𝒊𝒄 𝒅𝒆𝒇𝒆𝒄𝒕𝒆.” – Sebastian Hotca, președinte ANPC.

 

https://anpc.ro/anpc-vine-in-sprijinul-persoanelor-cu-dizabilitati/?fbclid=IwY2xjawDzDxJleHRuA2FlbQIxMQABHW8sUAkqrZTpbtrTbHL2H14s1oEssnKI7pT2q9MDr3g-jFJKrgQMkD8AqQ_aem_A3fEQJFSiJOPW3DhirDr6Q 

Înalta Curte a decis că asociațiile și fundațiile cu statut de organizație de interes public pot organiza arbitraj instituțional „numai dacă sunt autorizate de legiuitor”

Sursa: https://www.juridice.ro/essentials/8103/inalta-curte-a-decis-ca-asociatiile-si-fundatiile-cu-statut-de-organizatie-de-interes-public-pot-organiza-arbitraj-institutional-numai-daca-sunt-autorizate-de-legiuitor

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât astăzi, 17 iunie 2024, ca urmare a unui recurs în interesul legii, că asociațiile și fundațiile înființate în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 din 30 ianuarie 2000 pot avea ca scop organizarea arbitrajului instituționalizat numai atunci când autorizația vine din partea legiuitorului, nevoia autorizării de către legiuitor fiind o altă cerință distinctă față de dobândirea statutului de organizație de interes public.

La solicitarea Ministrului Justiției, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat recursul în interesul legii în 16 aprilie 2024, având în vedere practica neunitară a instanțelor din România cu privire la posibilitatea asociațiilor sau fundațiilor înființate în baza OG nr. 26/2000 de a organiza activități de arbitraj instituționalizat.

Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat faptul că practica judiciară în acest context poate fi împărțită în trei categorii: (i) orice asociație sau fundație astfel înființată poate organiza arbitraj instituționalizat; (ii) doar asociațiile și fundațiile ce au dobândit statut de utilitate publica au acest drept; (iii) asociațiile și fundațiile astfel înființate nu au acest drept. Prin recursul în interesul legii, Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Înaltei Curți să determine că cea de-a treia interpretare este cea corectă.

Aparent, Înalta Curte a acceptat propunerea de interpretare a Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care a calificat-o și a reformulat-o cum a socotit de cuviință, precizând că arbitrajul instituționalizat poate fi organizat numai de acele asociații sau fundații de interes public autorizate de către legiuitor să desfășoare activități de arbitraj instituționalizat.

Dispozițiile relevante analizate de Înalta Curte

Recursul în interesul legii a vizat astfel chiar interpretarea noțiunii de arbitraj instituționalizat, în condițiile în care dispozițiile art. 616 alin. 1 C.proc.civ., cartea a IV-a, au denumirea marginală „Noțiune”, oferind chiar definiția legală a conceptului de arbitraj instituționalizat:

„Arbitrajul instituționalizat este acea formă de jurisdicție arbitrală care se constituie și funcționează în mod permanent pe lângă o organizație sau instituție internă ori internațională sau ca organizație neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condițiile legii, pe baza unui regulament propriu aplicabil în cazul tuturor litigiilor supuse ei spre soluționare potrivit unei convenții arbitrale. Activitatea arbitrajului instituționalizat nu are caracter economic și nu urmărește obținerea de profit.”

Textul conține condițiile cumulative clasice necesar a fi întrunite pentru organizarea activităților de arbitraj instituționalizat, cea de interes pentru analiza Înaltei Curți în recurs fiind un singura – sintagma „organizație neguvernamentală de interes public de sine stătătoare, în condițiile legii”.

Cartea a IV-a conține dispoziții aplicabile arbitrajului domestic, însă potrivit art. 1123 C.proc.civ.: „Orice aspecte privind constituirea tribunalului arbitral, procedura, hotărârea arbitrală, completarea, comunicarea și efectele acesteia, nereglementate de părți prin convenția arbitrală și neîncredințate de acestea rezolvării de către tribunalul arbitral, vor fi soluționate prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor cărții a IV-a.” De altfel, legea română nu conține alte reglementări exprese și derogatorii privind arbitrajul instituționalizat specifice doar în cazul arbitrajului internațional. Astfel, interpretarea Înaltei Curți vizează orice „organizație neguvernamentala de interes public de sine stătătoare” care organizează deopotrivă arbitraj domestic sau internațional cu locul arbitrajului in Romania.[1]

Potrivit OG 26/2000 art. 38 alin. 1, asociațiile sau fundațiile astfel înființate pot dobândi statutul de utilitate publică printr-o hotărâre a Guvernului, în urma întrunirii unor condiții cumulative, printre care, și cu precădere pentru problema de drept vizată de recurs, se numără prezentarea unui raport de activitate anterioară semnificativă, și a unei dovezi de rezultate semnificative ori scrisori de recomandare din partea unor autorități competente.

Scurte precizări privind conținutul si motivarea actului de sesizare al Procurorului General

La acest moment, Înalta Curte doar a pronunțat soluția de recurs în interesul legii, ea urmând să fie motivată în perioada următoare.[2] Având în vedere practica bogată a Înaltei Curți în materie de recurs în interesul legii și hotărâri prealabile de a accepta una din interpretările propuse, oferind propriile argumente în sensul corectitudinii acesteia, credem că este util să extragem câteva din raționamentele Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept dedusă judecății. Astfel, credem că sunt importante și previzibil au avut un impact asupra deciziei Înaltei Curți.

Următoarele raționamente din sesizare sunt de reținut:

(i) Cerința ca organizațiile neguvernamentale ce pot avea ca scop organizarea de activități de arbitraj instituționalizat să fie de interes public „în condițiile legii” cuprinsă in art. 616 alin. 1 C.proc.civ. presupune ca utilitatea de interes public să fi fost stabilită prin lege, înainte ca organizația să înceapă activitatea de arbitraj. În aprecierea Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispozițiile cuprinse în OG 26/2000 art. 38 alin. 1 permit asociațiilor și fundațiilor să dobândească statut de interes public prin propria voință a asociaților sau fondatorilor, și numai după ce acestea au desfășurat activitatea cu „rezultate semnificative” ce pot fi dovedite, lucru care este incompatibil cu noțiunea de arbitraj instituționalizat din lege (p. 50).

(ii) Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că această interpretare limitativă a cerințelor din art. 616 alin. 1 este necesară pentru a conserva arbitrajul ca formă de soluționare alternativă a disputelor. De altfel, hotărârile arbitrale beneficiind de autoritate de lucru judecat și putere executorie conform legii (art. 606, 614-615 C.proc.civ.), această restrângere previne posibile prejudicii aduse părților ce încheie convenții arbitrale aparent sub egida unei instituții, dar care se află în fapt în fața unui arbitraj ad-hoc A recunoaște posibilitatea oricărei asociații sau fundații – cu sau fără statut de utilitate publică – de a organiza arbitraj instituționalizat ar putea conduce la rezultate absurde si prejudicioase, și anume ca părțile din arbitraj să se afle nu în fata unor arbitri cu pregătire, ci în fața asociaților sau fondatorilor ce, prin simplul act de a se înscrie pe lista de arbitri, dobândesc calitatea de arbitrii (p. 53).

(iii) Acest lucru nu poate fi permis, a mai constatat Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere atât dispozițiile legii, cât și jurisprudența Curții Constituționale conform căreia este necesară respectarea principiului legalității în arbitraj, datorită caracterului său de formă de justiție privată. În acest sens, sintagma „în condițiile legii” trebuie înțeleasă ca o limitare a dreptului de a organiza arbitraj instituționalizat rezervată exclusiv acelor organizații cărora acest scop le este permis prin lege, și nu doar prin act administrativ, cum permite OG nr. 26/2000 (p. 48).

(iv) De altfel, intenția legiuitorului la momentul amendamentelor aduse Codului de Procedură Civilă nu a fost aceea de a extinde realitatea juridică deja existentă, ci de a o cuprinde în lege. Anume, toate instituțiile de arbitraj în 2009 – în special Camera de Comerț și Industrie a României prin Legea camerelor de comerț 335/2007 art. 1 alin. (1), pe lângă care funcționează Curtea de Arbitraj Comercial Internațional – au fost stabilite ca fiind de interes public de către legiuitor (p. 46).

Concluzii preliminare

Câteva concluzii preliminare pot fi totuși trase din decizia pronunțată astăzi. Desigur, motivarea Înaltei Curți este esențială și o analiză riguroasă va fi posibilă la momentul la care decizia pronunțată astăzi va fi fost redactată și publicată în Monitorul Oficial.

În primul rând, decizia produce efecte pentru viitor, începând de la data publicării in Monitorul Oficial, potrivit art. 517 alin. 4 C.proc.civ. Prin urmare, posibilitatea asociațiilor sau fundațiilor de interes public de a înființa o curte de arbitraj instituționalizat fără o autorizație expresă din partea legiuitorului nu va mai exista după intrarea în vigoare a deciziei, chiar dacă asociația sau fundația dobândește statutul de utilitate publică în baza OG nr. 26/2000.

Totodată, faptul că decizia de recurs în interesul legii nu produce efecte retroactive generează două consecințe semnificative referitoare la curțile de arbitraj deja înființate în România de către asociații sau fundații care au dobândit statut de utilitate publică, dar nu sunt autorizate de către legiuitor să desfășoare activități de arbitraj instituțional. Pe de o parte, decizia nu are ca efect nulitatea (sau altă sancțiune similară) cu privire la însăși înființarea curții atunci când aceasta a fost înființată anterior deciziei de recurs în interesul legii. Pe de altă parte, în cazul acelor curți de arbitraj înființate anterior în această manieră prohibită de către recursul în interesul legii, publicarea deciziei va avea ca efect împrejurarea ca, pentru viitor (iar nu și pentru trecut), curtea de arbitraj existentă nu îndeplinește condițiile legii române pentru a fi constituită și a funcționa legal. Astfel, activitatea acestor curți de arbitraj, mai exact hotărârile arbitrale pronunțate de acestea vor fi supuse consecințelor procedurale prevăzute de legea română, incidente în ipoteza în care o curte de arbitraj nu îndeplinește cerințele legale de înființare și funcționare conform legii române.

În același timp, decizia Înaltei Curți nu afectează în niciun fel posibilitatea ca acele curți arbitrale „care se constituie și funcționează în mod permanent pe lângă o organizație sau instituție internă ori internațională” să își continue activitatea. Decizia Înaltei Curți vizează exclusiv acele organizații neguvernamentale de interes public de sine stătătoare înființate în condițiile legii române. Explicația în acest sens este simplă și neîndoielnică: atunci când stabilește regimul juridic de constituire și funcționare a unei instituții permanente de arbitraj, legea română stabilește două posibilități alternative, și anume fie pe lângă o „organizație sau instituție internă sau internațională”, fie ca „organizație neguvernamentală de interes public de sine stătătoare”. Cum recursul în interesul legii se referă doar la cea de-a doua alternativă, în mod evident efectele sale nu o vizează pe prima.

De asemenea, această interpretare prin recurs în interesul legii a dispozițiilor, prin ipoteza și potrivit principiului teritorialității, nu s-a aplicat, nu se aplică, și nu se va aplica instituțiilor de arbitraj dinafara României care teoretic au posibilitatea de a organiza arbitraj cu locul în România. În așteptarea motivării, o concluzie îmbucurătoare este faptul că activitatea și hotărârile niciuneia din marile instituții care organizează arbitraj cu locul in România (spre exemplu ICC, VIAC, LCIA, SCC) nu sunt în niciun fel afectate de acest recurs în interesul legii, a cărui sfera de aplicabilitate și efecte vizează exclusiv curțile de arbitraj constituite în România de către asociații sau fundații, așa cum am arătat mai sus.

---

[1] Conform definiției legale, arbitrajul internațional este acel arbitraj ce conține un „raport de drept privat cu element de extraneitate” și se desfășoară pe teritoriul României, potrivit art. 1111 C.proc.civ.
[2] Potrivit art. 517 alin. 3 C.proc.civ., motivarea va fi disponibilă în Monitorul Oficial în maxim 45 de zile, Înalta Curte având la dispoziție pentru motivare cel mult 30 de zile de la pronunțare, și 15 zile de la motivare pentru publicare în Monitor.

---

𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐂𝐉𝐔𝐄 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐮𝐳𝐚 𝐂-𝟕𝟓/𝟐𝟑 , 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝟎𝟗.𝟎𝟏.𝟐𝟎𝟐𝟒 - 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̗𝐢𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞

 

CJUE. C-75/23 – Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov. Ordonanță privind prescripția răspunderii penale. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, președintă de cameră - Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost președintă de cameră

 

„𝑇𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑙𝑖𝑚𝑖𝑛𝑎𝑟𝑎̆ – 𝐼̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎̆𝑟𝑖 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑐𝑒 – 𝑂𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑏𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑟𝑎𝑢𝑑𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑒 𝑎𝑡𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑙𝑒 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖 – 𝑇𝑒𝑟𝑚𝑒𝑛 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̗𝑖𝑒 𝑎 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑑𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 – 𝑃𝑟𝑖𝑛𝑐𝑖𝑝𝑖𝑢𝑙 𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑟𝑒𝑡𝑟𝑜𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒 𝑎 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑎𝑣𝑜𝑟𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 (𝑙𝑒𝑥 𝑚𝑖𝑡𝑖𝑜𝑟) – 𝑂𝑏𝑙𝑖𝑔𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑠𝑡𝑎𝑡 𝑚𝑒𝑚𝑏𝑟𝑢 𝑑𝑒 𝑎 𝑙𝑎̆𝑠𝑎 𝑛𝑒𝑎𝑝𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑢𝑟𝑡̗𝑖𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡̗𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑠̗𝑖/𝑠𝑎𝑢 𝑎𝑙𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑖 𝑠𝑢𝑝𝑟𝑒𝑚𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑧 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑜𝑛𝑓𝑜𝑟𝑚𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑈𝑛𝑖𝑢𝑛𝑖𝑖”.

 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2, a articolului 4 alineatul (3) și a articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, a articolului 325 alineatul (1) TFUE, a articolului 49 alineatul (1) ultima teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a articolului 2 alineatul (1) din Convenția PIF[1], a articolelor 2 și 12 din Directiva PIF[2], a Directivei 2006/112/CE[3], a Deciziei 2006/928/CE[4], precum și a principiului supremației dreptului Uniunii.

 

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale inițiate împotriva lui M.A.sr, a lui S.A.C.S. și a lui S.A.S. pentru infracțiuni de evaziune fiscală și de spălare a banilor.

Inculpații din litigiul principal au fost trimiși în judecată în fața Tribunalului Brașov, România, pentru săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală, printre altele privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), de complicitate la evaziune fiscală, precum și de spălare a banilor, săvârșite în perioada cuprinsă între luna septembrie 2008 și luna februarie 2009.

Prin sentința din 15 septembrie 2022, această instanță a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților din litigiul principal și a dispus încetarea urmăririi penale. Instanța menționată a considerat astfel că, deși inculpații din litigiul principal săvârșiseră efectiv infracțiunile care le erau imputate, din efectul conjugat al Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale și al Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a acesteia, reieșea că fondul activ al legislației nu mai conținea cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în procesul penal, Tribunalul Brașov i‑a obligat în solidar pe inculpații M.A.sr. și S.A.S. la plata către stat a sumei de 11 554 347 de lei.

 

Împotriva acestei sentințe au declarat apel la Curtea de Apel Brașov, care este instanța de trimitere, inculpații din litigiul principal și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov. În susținerea apelului, inculpații invocă, în temeiul principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), intervenirea prescripției răspunderii lor penale ca urmare a Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale.

În acest context, instanța de trimitere ridică problema compatibilității cu dreptul Uniunii a interpretării susținute de inculpații din litigiul principal, în condițiile în care ea ar avea ca efect exonerarea lor de răspunderea penală pentru infracțiuni de evaziune fiscală susceptibile să afecteze bugetul Uniunii Europene, precum și protecția intereselor financiare ale acesteia.

Cu titlu prealabil, potrivit articolului 267 TFUE, Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate.

 

În acest sens, Curtea a respins ca inadmisibile întrebările preliminare în măsura în care privesc interpretarea Directivei PIF și a Deciziei 2006/928. Pe de o parte, faptele aflate la originea litigiului principal au fost săvârșite în perioada cuprinsă între luna septembrie 2008 și luna februarie 2009, motiv pentru care Directiva PIF, care înlocuiește Convenția PIF începând cu 6 iulie 2019, nu este aplicabilă acestui litigiu. Pe de altă parte, în măsura în care faptele în discuție în litigiul principal nu constituie fapte de corupție, este evident că nici interpretarea Deciziei 2006/928 nu este relevantă.

Referitor la interpretarea solicitată a celorlalte dispoziții de dreptul Uniunii, Curtea a amintit că, în temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență.

În speță, Curtea a apreciat că interpretarea dreptului Uniunii solicitată de instanța de trimitere poate fi dedusă în mod clar din Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin (C‑107/23 PPU, EU:C:2023:606), în pofida împrejurării că, spre deosebire de situația în discuție în cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre, în cauzele principale nu a fost pronunțată încă nicio condamnare definitivă. În această privință, din hotărârea menționată reiese că Curtea a făcut referire la procedurile privind fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii și s‑a pronunțat cu privire la obligațiile care revin instanțelor naționale fără a distinge între procedurile pe fond și căile de atac extraordinare. Este necesar, așadar, să se aplice articolul 99 din Regulamentul de procedură în prezenta cauză.

Prin urmare, prin ordonanța pronunțată la data de 9 ianuarie 2024[5], Curtea a răspuns că articolul 325 alineatul (1) TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția PIF trebuie interpretate în sensul că instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

𝐈̂𝐧 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛, 𝐝𝐢𝐬𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̗𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐞𝐧𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐩𝐫𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧 𝐬𝐞𝐧𝐬𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢 𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐦𝐞𝐦𝐛𝐫𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐥𝐚𝐬𝐞 𝐧𝐞𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭 𝐮𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐧𝐝𝐚𝐫𝐝 𝐧𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̗𝐢𝐞 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥 𝐚𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚̆𝐫𝐢𝐢 𝐫𝐞𝐭𝐫𝐨𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐚 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐟𝐚𝐯𝐨𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞 (𝐥𝐞𝐱 𝐦𝐢𝐭𝐢𝐨𝐫) 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐩𝐮𝐧𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐭̗𝐢𝐞 𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐫𝐮𝐩𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭̗𝐢𝐞 𝐚 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐢̂𝐧 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐜𝐞𝐝𝐮𝐫𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐨 𝐚𝐬𝐞𝐦𝐞𝐧𝐞𝐚 𝐢𝐧𝐯𝐚𝐥𝐢𝐝𝐚𝐫𝐞.

De asemenea, principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct.

 

https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=281842&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=3686766&fbclid=IwAR0vow6Gz0J7dkRN94CkvSTD7C4lEH8LRhIjXv4Vodb-2D99he6_tKpE9VY